Poți să tii un secret?

11. Gelozie și alte accesorii

          Raven

          Trecuseră nopți întregi de când nu reușeam să dorm mai mult de câteva minute și zile bune de când trăiam la limita existentei. Mă simteam ca un mort, doar ca respiram. Ochii primului condamnat pe care îl omorasem mă urmăreau în fiecare secunda, un memento al faptelor mele îngrozitoare.
          Problema era ca paream singura atât de afectata.
          În ziua aceea, la cursul de strategie și tehnica militară, fusesem prezenta numai fizic, motiv pentru care am ratat șansa de a-mi asigura imunitatea in prima batalie din război. Zadock o câstigase, având cel mai bun plan pe termen lung, după spusele lui Jasper. Dacă n-ar fi fost Ovidia care să-mi reamintească de câteva ori, nici foaia cu detaliile de aparate ale regatului n-aș fi scris-o la timp.
          -Drăguț, chicoti Jasper amuzat, citind una dintre foi peste umărul lui Altair.
          -În regula, îsi drese acesta din urma glasul. Jasper o să facă publice informațiile care va interesează. Sper ca v-ati gândit bine la o strategie. Acum uitați de strategie, pentru ca aveți treaba. Găsiți-va aliați!
          Ovidia m-a ciupit de brat, atrăgându-mi atenția.
          -Vrei să îi cucerim împreuna pe netoții astia? M-a întrebat ridicând sugestiv din sprâncene, ochii sclipindu-i obraznici.
          Am aruncat un ochi spre perete. Regatul meu era în nord. Al ei, în sud-vest.
          -Regatele noastre sunt prea departe unul de altul ca să putem lega o alianța, am mormait tărăgănat.
          -Bine, a pufnit ea dându-și ochii peste cap. Sper ca o să te distrezi facand toată treaba în timp ce Angela are orgasm cu ochii la Blackwood, pentru ca regatul ei e cel mai apropiat de al tau.
          Am cercetat din nou harta.
          Fir-aș a naibii.
          Am prins-o pe Ovidia de mana exact când se pregătea să plece. Mi-a aruncat o privire rece peste umar.
          -Da-o naibii de distanta, i-am spus la repezeala. O să găsim noi o strategie să-i facem praf.
          A ridicat o spranceana și chipul i-a fost strabatut de o unda de aroganta. Plănuiam să o implor dacă era nevoie. Orice, numai să nu fiu nevoita să mă aliez cu Angela. Aș fi fost în stare să refuz alianțele, pierzând razboiul din start, numai ca să nu o aleg pe ea și aș minți dacă aș spune ca nu știam de unde venea hotararea aceea.
          -Preabine, mi-a spus intorcandu-se din nou spre mine.
          Am schimbat o privire complice și ne-am mutat atenția spre harta, acolo unde Jasper incepuse sa scrie detaliile fiecărui regat.
          -Bun, zise Altair tare și clar. Ce putem vedea...
          S-a oprit brusc la mijlocul propozitiei, atunci când prezenta imposibil de ignorat și dificil de tolerat a lui Emrys s-a făcut simțită printre noi. A intrat în sala cu spatele drept, inchizand ușa în urma lui. Nu a aruncat nici o privire în jur înainte de a se duce spre ceilalți doi Asasini. Le-a spus ceva, dar a vorbit mult prea încet ca să reușesc să aud vreun cuvânt. Altair s-a tras înapoi și a incuviintat dand din cap, rânjind miseleste.
          Banuiam ca n-o să îmi placa, indiferent despre ce era vorba. Când Altair s-a întors și ne-a privit pe rând, am fost sigura ca să iasa rau, indiferent despre ce era vorba.
          -Miza tocmai s-a mărit. Cine castiga confruntările de astăzi va primi o recompensa.
          Majoritatea celor prezenți au murmurat entuziasmați. Eu mi-am aruncat privirea spre Ovidia, exact când ea a făcut același lucru. Exista aceeași urma de ezitare în ochii ei despre care știam ca era și în ai mei.
          -Alianțe, a spus Altair lovindu-și palmele una de alta. In clipa asta, va bazați pe alianțe!
          Toți inafara de mine și Ovidia și-au schimbat locul, formând alte doua perechi de doua persoane. Dixon ramasese singur în mijlocul camerei. Privea când spre mine și Ovidia, care îi făcea semn să vina langa noi, când spre Angela și Dillard care făceau același gest. Dixon îsi plasate regatul pe harta intr-un punct care era esențial atât pentru echipa noastră cât și pentru a celorlalți. Putea să fie regatul de legătură care să ne ajute sau care să ne distrugă.
          După un minut lung în care si-a plimbat ochii de la noi la ceilalți și înapoi, Dixon a pasit în direcția noastră.
          -Da! A spus Ovidia triumfătoare printre dinti.
          Dixon s-a asezat langa mine și s-a aplecat spre urechea mea.
          -Am venit pentru ca am încredere în tine, mi-a spus încet. Data trecuta ai fost singura care parea ca stie despre ce naiba vorbește, așa ca nu mă face să pierd, Sase!
          Am incuviintat dand din cap, fara să îi răspund. Plănuiam să pierd în fata Angelei doar atunci când ea și Emrys aveau să aducă pe lume prima progenitura și nici o secunda mai devreme.
          Să înceapă războiul.