Poți să tii un secret?

27. Rugaciuni și crime, cu drag de la granita

          Raven

          Zilele treceau greu, iar nopțile și mai greu.
          Primul lucru pe care îl făceam când mă trezeam dimineața, după prea putine ore de somn agitat, era să mă rog la Ihte și Lirah să-i permită lui Emrys să se întoarcă întreg. În fiecare seara, când mă întindeam în pat ametita de oboseala, le ceream același lucru.
          Intre aceste doua momente din zi, încercam să mă mențin cât mai ocupata.
          Când ne-am întors în unitate, a doua zi după ce majoritatea Asasinilor plecaseră să apere granița sau ce mai ramasese din ea, am aflat ca nici un Asasin din promoția mea nu fusese trimis să lupte.
          Am aflat în scurt timp și de ce.
          -Mai repede, Dixon, urla Calias cât îl țineau plămânii.
          Bietul Dixon a sprintat mai tare, forțându-și corpul pana dincolo de limita. Protectisul lui zăcea pe buturuga de langa mine. Calias ne scotea în fiecare zi din unitate și ne aducea în mijlocul pădurii. Nu conta ca vântul te lua pe sus și nici ca ploaia era atât de deasa încat nu vedeai nici un metru în fata ochilor, erai obligat să te prezinți. Trecuseră deja cinci zile de tortura.
          Apoi scotea untul din noi, ne punea să alergam kilometrii întregi cu greutăți legate de corp, ne cerea să facem zeci de tracțiuni și flotări și fandări. Toate astea fara  Prostatisuri.
          Însă, dacă majoritatea Prostatisurilor celorlalți Asasini erau de acord să fie lăsate de izbeliște pe buturugi, Mavros nici n-a vrut să auda. Prefera să se materializeze și sa aștepte pe marginea terenului, uitându-se urat la toată lumea și maraind în toate direcțiile.
          Ziua aceea nu era o excepție. În timp ce Dixon îsi dădea duhul pe ultima tura de alergare, Prostatisul meu medita langa mine, la o distanta considerabila de toti ceilalți Asasini.
          -E în viață, l-am auzit pe Mavros mormăind din dreapta mea.
          I-am aruncat o privire curioasa. Și-a dat ochii peste cap.
          -Printisorul arogant n-a dat mana cu Victus încă.
          Usurarea care mi-a strabatut pieptul a fost atât de profunda, încat mâinile și picioarele mi s-au înmuiat și m-am clătinat pe loc. Însă după numai o clipa, îndoiala m-a prins din urma.
          -De unde știi? N-avem nici o veste de la graniță și, dacă exista vesti, nimeni nu ni le spune noua!
          -Nimeni nu ti le spune tie, m-a corectat arogant.
          -Cine ti-a zis? Am întrebat privindu-l banuitoare. Nu pleci niciodată de langa mine și tot ce faci când se apropie un alt Asasin de tine e să te uiți la el de parca e un vierme.
          -Chiar sunt niște viermi, a pufnit privindu-mă cu răceală, dar a continuat să vorbească. Toți Protectorii voștri vin din același loc, Raven. Pune singura lucrurile cap la cap.
          Acestea fiind spuse, m-a ignorat din nou.
          Toti Protectorii...
          -Raven! Cinci ture de teren, a lătrat Calias, muscand aerul.
          -Dacă aș fi în locul tau, i-aș da un pumn în fata, a spus Mavros tare și răspicat, să fie sigur ca aude și Calias. A fost număr cu câteva luni inainte să ajungi în unitate. Singura importanta pe care o are e cea pe care și-o da singur!
          -Să fie șapte ture, Raven, a spus Calias senin, aparent deloc tulburat de comentariul nepotrivit al lui Mavros.
          -Vrei să taci? Uite ce-ai făcut!
          Am plecat spre marginea terenului și am început să alerg intr-un ritm rapid, dar constant, care să-mi permită să gândesc.
          Spusese ca toate Prostatisurile vin din același loc. Știam ca erau trimise de Zei, dar nu aveam nici o idee de unde veneau de fapt, însă nu acolo era răspunsul.
          Veneau din același loc. Ce putea însemna asta? Oare ca puteau comunica intre ei? Sau poate ca, atunci când unul dintre ei rămânea fara Asasin și se întorcea în locul din care venise, ceilalți simțeau? În orice caz, banuiam ca Mavros avea, cumva, acces la Ianira. Era singura explicație logica la care mă puteam gândi.
          Apucasem să alerg abia o tura și jumătate când o voce bine cunoscuta a răsunat peste tot în jur, parca amplificată.
          -Toată lumea înapoi la unitate!
          M-am oprit atât de brusc, încat mi-au trosnit genunchii. Când ochii mi s-au oprit asupra lui Jasper abia dacă mai puteam să respir. Eram atât de fericita să-l văd încat cu greu am rezistat impulsului de a fugi la el ca să-i sar în brațe. Știam ca, dacă a venit Jasper, atunci a venit și Emrys.
          Asasinul s-a întors și a pornit agale spre unitate. Mergea cu spatele drept și capul sus, nu avea nici o rana vizibila și parea sănătos tun, dar ceva din aerul lui mă făcea să mă intreb dacă e bine.