Poți să tii un secret?

31. Tot ce NU i-am spus

Emrys

-E un rahat!
-E mai mult decât un rahat! Tu știai despre asta?
I-am aruncat o singura privire lui Jasper. S-a încruntat la mine.
-De când știi și nu ne-ai spus nimic? Ceru să stie, încrucișându-și bratele peste piept.
-Nu e treaba voastră, am mormait atintindu-mi privirea spre fereastra.
Problema nu era ca știam și nu le spusesem nimic. Problema era ca Seryah parea să stie mai multe decât mine și aveam o bănuială ca eram ultima persoana cu care și-ar fi împărtășit informațiile. Nu puteam să mă opresc din a mă intreba unde ajunsese sora mea în ierarhia rebelilor, dacă le conducea trupele și avea acces la informații atât de confidențiale încat nu ajunseseră niciodată la urechile tatălui nostru. Nici macar spionii mei nu reușiseră să afle mai nimic despre Insula Cascadelor și ce se întâmplase în avea noapte fatidică.
-Ești egoist și dificil, îmi spuse Altair printre dinti, dar nu m-am gândit niciodată ca ești și nesimțit!
-Iar eu nu m-am gândit niciodată ca ești atât de prost încat să uiți cu cine stai de vorba! I-am spus fara să-mi iau ochii de la Raven.
Era în mijlocul pădurii, intr-o poiana. Noi eram pe o colina care ne oferea o panorama perfecta. De doua ore, de când Seryah detonase bomba, nu făcea decât să încerce și să eșueze alături de Mavros, care era pe cale să-și piardă răbdarea. Cu puțin timp în urma aruncase în aer un copac.
-Poate ca ești Printul Moștenitor al Zolarisului și poate ca răspund în fata Regelui în calitate de Asasin, dar în calitate de om nu am îngenunchiat niciodată în fata tronului tau, nu am jurat niciodată credință dinastiei Blackwood!
Cuvintele lui Altair nu erau incarcate de manie sau dușmănie, ci de mândrie. Erau purul adevăr. Un adevăr care nu-mi fusese niciodată mai mult pe plac decât în clipa aceea.
-Dar ai îngenunchiat în fata lui Raven, i-am amintit eu, ranjind când Mavros a țipat la ea, facand-o să tresară.
-Am îngenunchiat în fata Prințesei Moștenitoare a Insulei Cascadelor!
-Sunt singurul căruia i se pare ireal ce se întâmpla? Pasi Jasper langa mine. Adică, uitați-va la ea! Chiar este o Printesa? Putem avea încredere în ce spune Seryah?
-Mi-a permis să intru în amintirile ei în timpul Incercarii, le-am explicat eu fara să o pierd din ochi. Am văzut cum regele a fost decapitat alături de regina, cum una dintre surorile ei a fost ucisa. Ei erau familia ei, am simțit fiecare emoție pe care a trait-o atunci. Nu ai cum să mimezi așa ceva!
Altair a mormait, Jasper a pufnit neincrezator, dar eu știam adevarul, nu-i așa?
Însă nu faptul ca Altair și Jasper aflaseră era problema. Adevarata problema era alta. Ce naiba trebuia să fac ca să o pun pe Raven la adăpost? Ce trebuia să fac ca să mă asigur ca nimeni altcineva inafara de Altair, Jasper și Seryah n-avea să mai afle identitatea ei? Câți dintre rebeli știau ca una dintre moștenitoarele tronului Insulei reușise să scape cu viață în noaptea aceea? Cine altcineva mai știa? Erau prea multe variabile. Prea multe direcții de unde putea apărea o amenințare.
-Avem spioni, imi aminti Jasper, de parca eram atât de idiot încat să uit asta. Spioni ai naibii de buni!
-Acei spioni n-au aflat nimic. Seryah stie mai multe decât toți acei incompetenți la un loc! Scuipa Altair aproape în sila.
Mi-a fluturat un zâmbet pe buze.
-Mi se pare mie sau ești puțin impresionat?
Am indraznit să-mi desprins privirea de la Raven câteva clipe, ca să îi rânjesc lui Altair. Chipul lui era cuprins de teroare.
-Impresionat de Seryah? Speriat de moarte, mai bine zis! Îți dai seama câte pot face rebelii cu informația asta, Emrys? Îți dai seama câte putem face noi cu informația asta?
-Noi nu vom face nimic, am spus rece și sec. Și am o bănuială ca ce stie Seryah nu e tocmai ușor accesibil în randul rebelilor. Trebuie să vorbesc cu ea și trebuie să vorbesc cu Raven.
Hohotele de ras ale lui Jasper au umplut aerul răcoros al noptii.
-Mult succes, în ambele privințe! Sora ta și sufletul tau pereche au în comun un singur lucru, Emrys. Amandoua ti-ar sfâșia beregata!
Când am privit din nou spre Raven, ea era deja cu ochii pe noi. Era prea mare distanta intre noi ca să îi văd ochii, dar știam ca se uita la mine, fix și ucigător.