Poți să tii un secret?

15. Cinci ore și treizeci și opt de minute

Raven

De doua săptămâni funcționam pe pilot automat. Intre așa-zisele antrenamente în ring cu Altair, care de fapt erau tortura in toată regula, cursul de strategie și tehnica militară, serviciile de paza și îngrijirea bibliotecii, abia dacă reușeam să dorm. Partea buna era ca nu aveam coșmaruri si reușisem cumva sa nu mai simt durerile de după lupte. Partea proasta era ca oboseala mă prindea din urma și nu știam cât o mai duc.
Iar ziua aceea nu era diferita de cele dinainte.
În acea dimineața Altair ne ridicase din pat înainte de rasaritul soarelui, după ce cu o seara in urma ne lasase sa plecam la culcare după miezul noptii, și ne bumbacise în ring pana la prânz. Imediat după aceea am fost chemați în sala, unde Jasper a dat de pamant cu apărarea fiecărui regat în parte, a terfelit toată munca noastră de săptămâni întregi. N-am apucat nici să ne tragem sufletele înainte de a fi trimiși la posturi, fiecare în zone diferite ale unității.
Acum eram din nou adunați în hol, era miezul noptii și nu mâncasem nimic de la supa goala pe care abia apucasem sa o sorb din picioare la prânz. Eram flamanda, epuizata, descumpănită și nu voiam decât să mă tarasc intr-o groapa și să mor. Judecând după fetele ponosite ale celorlalți, nu eram doar eu într-o stare precara.
Jasper a sărit de pe scara debordând de energie și vitalitate. Pun pariu ca nemernicul mâncase pe saturate, se odihnise și se relaxare. Vazandu-i sclipirea din ochi, l-am urat de-a binelea, mult mai mult decât de obicei.
-Cine nu e gata, il iau cu lopata! A cântat vesel, fluturând niște plicuri prin fata noastră. A treia Încercare e chiar aici, Numerelor!
-Nu, a suspinat Ovidia inchizand ochii și lăsându-și capul pe spate. Te rog, nu! Chiar acum?
Jasper radia de entuziasm.
-Din momentul în care primiți plicurile, aveți timp pana răsare soarelui sa treceti de Încercarea asta, ne-a spus el, fara să intre in detalii.
-Unu, a strigat intinzand un plic spre Bishop când acesta și-a tarat picioarele pana la el. Doi!
A împărțit rapid cele șapte plicuri sigilate. L-am studiat pe al meu în liniște. Era ușor si neted, deci conținutul trebuia să fie o hârtie. O sarcina de făcut, cel mai probabil.
-Ce naiba mai așteptați, sa răsară soarele? Ne-a întrebat uitându-se cruciș la noi. Deschideți blestematele de plicuri odată!
M-am grăbit să fac ce ne-a ordonat. Dat fiind ca aveam un termen limita pentru a trece de acea Încercare, orice minut în plus putea să facă diferența. Am rupt sigiliul plicului și l-am desfăcut, apoi am prins intre degete foaia. Am tras-o afara și am observat cu surprindere ce era pe ea.
-O ghicitoare? Am întrebat ridicându-mi ochii spre el, în speranța ca avea să mă lămurească. Trebuie să rezolvam o ghicitoare?
-Regulile sunt simple, ne-a explicat, neluând în seama lamentările mele. Fiecare are o ghicitoare diferita. Nu aveți voie să va ajutați intre voi. Oricine va fi prins oferind sau primind ajutor, va fi eliminat. Cine nu gaseste obiectul despre care se vorbește în ghicitoare pana răsare soarele va fi eliminat. Nu aveți voie să cereri ajutor de la Asasini, dar dacă aceștia se oferă să va ajute sunteți obligați să acceptați. E clar? Bun. Succes! Ne vedem aici in cinci ore și treizeci și opt de minute.
Acestea fiind spuse, Jasper s-a răsucit pe calcaie și a plecat vioi pe unde venise, ducându-se spre naiba să îl ia de ticălos și luând cu el toate speranțele mele la câteva ore de somn.
Cinci ore și treizeci și opt de minute, mi-am spus. Puteam să fac asta. Cât de greu poate să fie sa rezolvi o ghicitoare si sa te joci de-a vanatoarea de comori?
Apoi mi-am coborât privirea și am citit ghicitoarea:

Unele sunt grele,
Din plumb, suspin și dor.
Altele din stele.
Altele doar mor.

Unele strălucesc noaptea,
Altele doar în lumina.
Unele nu îți țin partea,
Dar aceasta... ti-e straina.