Poți să tii un secret?

12. Ce-o să faci cu informatiile astea?

Emrys

Eram în rahat rau de tot. Pana în gat, aș putea spune.
Nu doar ca incalcasem protocolul de prea multe ori ca să mai număr, dar îi obligasem și pe alții să îl încalce din cauza mea. Altair a mai avut numai putin pana să-mi sara la beregata când i-am mărturisit ca expediția de cautare în care urma să scoatem Numerele nu fusese aprobată de conducere. Știu ca, tehnic vorbind, eu făceam parte din conducere fiind Printul Mostenitor al regatului, dar nu aveam atâta putere militară. Faptul era consumat, îi spusesem adevarul lui Altair când era deja prea tarziu ca să dea înapoi.
-Atâta timp cât nu moare nimeni, n-o să afle nimeni, a fost justificarea mea când m-a întrebat ce dracului fusese în capul meu de făcusem așa ceva.
Nici macar nu îi spusesem tot, pentru ca dacă ar fi aflat ca de fapt nu era nici o expediție de cautare în program, n-ar fi fost niciodată de acord cu așa ceva. Inventasem o poveste despre o persoana dispărută de zile intregi în padure, mințind cu nerusinare intre timp.
Adevarul e ca nu știam nici macar de ce am vrut să ridic ștacheta, de ce am vrut să îi arunc momeala în brațe lui Raven. Știam insa ca o să facă orice ca să castige competiția aia prosteasca numai dacă avea motivația potrivită. Exact ca atunci când o ademenisem în dormitorul din bordel, a trebuit doar să-mi dau seama de ceea ce-și dorea ca să o împing în directia în care o voiam eu.
-Ramaneti langa Asasini! I-a atentionat Altair din nou când am pasit afara din peștera de la poalele muntelui, una dintre putinele ieșiți din unitate.
Cei trei câștigători ai recompensei nu se diferențiau cu mult de noi. Cel puțin nu fizic. Erau imbracati la fel, cu toate ca aveau mai putine arme și le lipseau Prostatisurile, dar în rest nimeni nu și-ar fi dat seama la o simpla privire ca erau doar niște Numere.
-Șase, a șuierat Blaire din spatele convoiului. Poți macar o data să asculti un ordin direct de la un superior?
Raven se îndepărtase de mine pe nesimțite, apropiindu-se de perechea din fata, langa Doi. Si-a încetinit mersul câteva clipe, asteptand sa ajung langa ea. Când i-am aruncat o privire cu coada ochiului, am observat ca era tensionata ca un arc.
-N-o să ne spuneți unde mergem? Ceru să stie Trei, care mergea cu pasi hotărați langa Jasper.
Altair i-a aruncat o privire nepasatoare peste umar. Nu i-a spus nici un cuvânt, după care și-a văzut de drum nestingherit. Trei a clătinat din cap și a mormait ceva în barba.
Altair deschidea convoiul, urmat îndeaproape de Jasper și Trei. În urma lor veneau Calias și Doi, după care eu si Raven. În spatele meu, Blaire închidea grupul.
Am mers mult timp în liniște, intrând din ce în ce mai adânc în pădurea de la poalele muntelui, trecând pe langa copaci și pietre, pe langa animale și leșuri pe jumătate mâncate. O tineam pe Raven în vederea periferica, nescapand din ochi nici un gest al ei.
Văzusem cum îți ținea pumnii stransi pe langa corp, cât de incordati îi erau umerii și cum se lipea materialul pantalonilor de fundul ei rotund. Îi văzusem determinarea din privire, încleștarea maxilarului și sânii stransi pe sub bluza.
Fir-ar. Văzusem toate lucrurile pe care nici macar nu trebuia să le observ la ea.
-Pot să dispar, dacă vrei, mi-a propus Blaire în soapta la ureche, asigurându-se ca vorbește prea încet ca Raven să auda. Dar îmi rămâi dator.
Era o idee a naibi de tentanta pe care era musai să o refuz. Nici macar nu trebuia să o iau în calcul, pentru ca era absurda. De ce aș vrea să raman singur cu ea, în spatele grupului, în mijlocul pădurii?
Cu toate astea, am incuviintat discret din cap. Un minut mai tarziu Blaire a trecut pe langa mine, aruncându-mi o privire fugitiva peste umar.
-Trebuie să vorbesc cu Altair. Ne vedem la prima oprire, în poiana.
Am incuviintat și ea a grăbit pasul, trecând de ceilalți.
Am lasat să treacă un minut înainte de a încerca marea cu degetul, ca să fiu poetic.
-N-o să mă intrebi despre ce e vorba? Am întrebat-o pe Raven, fara să mă uit la ea.
-Nu e treaba mea să pun intrebari, mi-a replicat sec.
Exista o problema și nu-mi dădeam seama dacă avea legătură cu exercițiul din peștera, cu faptul ca îi ordonasem să comita cu doua crime mai mult decât era neaparat necesar sau cu flirtul nevinovat dintre mine și Patru.
Însă plănuiam să aflu, pentru ca dintr-un motiv sau altul, voiam să știu. Și Ianira voia să stie, care nu mai contenise din zumzăit pe pielea mea de când plecasem din unitate.
-Ești furioasa, Șase. De ce?
Îmi păstram vocea joasa și indiferenta și mergeam din ce în ce mai încet, facand distanta dintre noi și ceilalți să se mareasca pe nesimțite, ca ea să nu-și dea seama. Cu cât îi distrageam atenția mai mult, cu atât era mai bine.
-Nu sunt furioasa.
-Ba da, ești, am contrazis-o puțin prea repede. Nu-mi jigni inteligenta.
Mi s-a părut ca a mormait ceva despre cum unii nu au așa ceva, dar am decis să o ignor, pentru binele comun. Voiam să o fac să vorbească, nu să o pun pe fuga.
M-am oprit brusc, infigandu-mi picioarele în pamant. Raven a continuat să meargă, îndepărtându-se cativa pasi înainte de a se opri. Umerii i s-au ridicat când a oftat lung, apoi s-a întors pe jumătate spre mine, exact când mă uitam la fundul ei.
-De ce ne-am oprit? Ceru să stie încrucișându-și bratele peste piept.
-Ești ostila, am anuntat-o pasind lent spre ea. Încetează să-ti sfidezi superiorii.
-Nu sunt ostila, m-a contrazis clătinand din cap. Mă comport exact cum trebuie să se comporte un număr cu superiorul sau. Ti-am ascultat toate ordinele, ti-am răspuns când m-ai întrebat ceva si nu mi-am băgat nasul unde nu e treaba mea. Care e problema?
Nu am răspuns și nu pentru ca nu voiam, ci pentru ca nu știam ce să îi spun. Avea completa dreptate și eu mă purtam prostește.
-Ești suparata pe mine? Am întrebat-o ingustandu-mi privirea, cercetându-i reacțiile cu atenție.
A clătinat din cap, apoi a hohotit sec.
-Nu am nici un drept să fiu suparata pe tine.
-Pot să vorbesc cinci minute cu Raven, nu cu Șase? Am întrebat când am ajuns în fata ei, inclinandu-mi capul în lateral. Am impresia ca ea are mai multe de spus despre subiectul asta decât tine.
Ochii i s-au ridicat spre și mei. Avea pupilele dilatate și albastrul ochilor ei sclipea în lumina soarelui. Buzele i s-au deschis, lasand o rasuflare să iasa printre ele, în timp ce pieptul i se ridica și cobora anevoie.
-Deci? Ești suparata pe mine, Raven?
A închis ochii o clipa, a scancit, apoi a incuviintat. Parca o durea fizic să recunoască asta.
-De ce?
-Cât timp ai la dispoziție? M-a întrebat deschizând ochii, pironindu-mă cu privirea.
Raven avusese, încă din prima clipa în care o văzusem în bar, puterea foarte sâcâitoare de a-mi zgudui hotararea. Indiferent de ce îmi propusesem eu, ea reusise de fiecare data să îmi zdruncine din temelii convingerile. Lucrul asta mă intriga, bineînțeles, pentru ca era o slăbiciune, iar eu eram Asasin și Printul Moștenitor al regatului Zolaris și multe alte lucruri, așa ca slăbiciunile trebuiau eliminate din mine, rapid și brutal.
Și ca să elimini o slăbiciune, trebuie mai intai să o înțelegi. În clipa aia, nu reușeam deloc să o înteleg pe Raven, ceea ce complica situația.
De-asta, mi-am dat seama, am vrut-o departe de ochii curioși din unitate și de rigorile impuse. De-asta am vrut s-o scot de acolo, intr-un loc în care eu însumi puteam lasa garda jos pentru câteva minute, să accept să Raven era o slăbiciune pentru mine și să îmi dau seama cum puteam schimba asta.
-Să începem cu cea mai recenta dintre nemulțumirile tale, i-am propus. Spune-mi ce te înfurie atât de tare, Raven.
Ezita. Era clar și limpede, după felul în care se uita la mine. Nu avea încredere în mine. Ce fata deșteaptă! S-a îndepărtat cativa pasi, sprijinindu-se de trunchiul unui copac.
-Nu sunt lașă, mi-a spus în cele din urma. Nu e nevoie să mă împingi mai departe decât pot să merg, doar ca să mă vezi poticnindu-mă.
Se referea la cei condamnați la moarte. Asta credea ca făcusem? Ca incercasem să îi forțez limitele? M-am trezit hohotind, amuzat de presupunerea ei atât de puerila.
-Bine, pana aici, a spus desprinzându-se de copac, pasind în direcția în care se duseseră ceilalți.
M-am intins și am prins-o de brat, rasucind-o pe loc fara pic de efort. Am așteptat să se uite în ochii mei înainte de a-i vorbi.
-Nu am încercat să îți fac rau, am pufnit clătinand din cap. Din contra, Raven, am incalcat regulile ca să te ajut.
De nenumărate ori, aș fi putut adauga.
Parea cel puțin surprinsă. Nu credea nici un cuvânt. Am continuat să vorbesc.
-Dacă o să obții un Prostatis și o să devii Asasin, moartea n-o să mai fie opțională. N-o să poți refuza să omori pe cineva doar pentru ca nu îți place să faci asta. N-o să poți pune o echipa întreaga în pericol, inclusiv pe tine, doar fiindcă îți e mila să ucizi. E mai simplu să omori un om îngrozitor decât un civil nevinovat care doar incearca să treacă ilegal granița, Raven. Încercam să te ajut să te obisnuiesti cu sângele de pe mâinile tale aici, intr-un mediu controlat, ucigând oameni care chiar meritau să moara.
Și-a ținut gura.
În ziua aia, când îl trimisesem la locul lui pe Șapte și le cerusem lui Doi și Raven să îi ucidă pe cei trei rămași, incalcasem regulile, pentru ca numai voluntarii trebuiau sa preia sarcini inafara celor obligatorii. Raven si Doi isi îndeplinisera obligațiile. Altair scrasnise din dinti și știam ca singurul motiv pentru care nu m-a contrazis era acela ca-mi era dator.
-Mai departe, am spus trecând peste moment. Ce alte probleme mai ai?
A clătinat buimacă din cap, incercand să-și vina în fire. Trebuia să mai fie ceva. N-avea cum să fie atât de simplu.
-Exercițiul din peștera, a spus ea, ezitand și ferindu-și privirea. M-ai lasat să mă poticnesc și să spun... toate lucrurile pe care le-am spus. Toți ceilalți puteau să vadă...
-Și au văzut, am asigurat-o fara să ezit. De ce crezi ca te-am ales pe tine pentru exercițiul ăla, Raven? Am vrut să te avertizez, cu toate ca nu aveam voie, am mărturisit cu amărăciune. Tu ti-ai invocat dreptul la liber arbitru, iar eu nu ajut pe nimeni care nu vrea să fie ajutat.
-Ai fi putut să spui ceva, m-a săgetat ea cu privirea. Credeam ca e întuneric, ca nimeni nu vede. N-aș fi...
S-a oprit brusc.
-Tu ai vrut să fie așa, i-am amintit ridicând din umeri. M-am comportat în consecință. Mai departe? Ce alte fapte îngrozitoare am mai făcut, de ti-am stârnit mania?
-Ai lasat-o pe Ianira să mă sperie, m-a acuzat ea.
Am înteles imediat ce încerca sa facă. Voia să se eschiveze, cauta motive puerile pe care să le bage la înaintare ca să nu fie nevoita să spună adevarul. Am ranjit, făcând un pas spre ea. A făcut unul înapoi.
-Nu o controlez pe Ianira. Nici nu pot și nici nu vreau. In plus, nu ti-a făcut nimic. Altceva?
A inghitit în sec, facand încă un pas în spate când eu am făcut unul în fata.
-M-ai adus aici, a spus la nimereala. Nu voiam să fiu Asasin!
-Tu singura ti-ai trecut numele în Registrul Voluntarilor, i-am amintit inclinandu-mi capul, susținând privirea ei din ce în ce mai agitata. Registrul ti-a ales numele și l-a mutat pe lista Asasinilor. Așa funcționează lucrurile, Raven. Nu te-am ales eu să fii aici, nu am avut nici o legătură cu asta.
Vestea a destabilizat-o vizibil. Pălise cu totul. Pierdea teren și era conștientă de asta.
-Altceva? Am forțat eu, știind ca dacă nu o făceam în clipa aia, când era cu garda jos, aș fi ratat poate singura ocazie.
-Te-ai folosit de slăbiciunile mele ca să mă ademenesti in dormitor.
-Întocmai, am fost eu de acord. De-asta eram acolo, Raven. Ca să îți identific slăbiciunile, să le manipulez și să te aduc aici.
-Asta-i tot? A întrebat, ingustandu-și privirea.
-Am mai purtat o data discuția asta în peștera, Raven, i-am amintit ridicând o spranceana. N-o să o purtam din nou. Treci peste. Ce alte probleme mai ai cu mine, hm?
Spatele i s-a lipit de copac și ochii i s-au mărit de panica atunci când a înteles ca nu mai avea unde să fuga, dar refuza în continuare să-mi dea ce voiam. Să-mi mărturisească adevăratul motiv al furiei sale, pe care amandoi îl știam la fel de bine.
M-am aplecat spre urechea ei, savurând felul în care a suspinat când i-am atins în treacăt pieptul cu antebrațul.
-Ești geloasa, Raven? Am întrebat-o în soapta. De-asta ești atât de furioasa încat nici macar nu poți să te uiți la mine?
A clătinat din cap, mincinoasa mica.
-Ești geloasa, am spus încet, intocandu-mi capul spre ea, lasand ca aerul fierbinte ce-mi ieșea din gura să îi gâdile pielea. Ești atât de geloasa încat, atunci când ai înteles ca am ales-o pe Patru pentru exercițiul din peștera, ai luat-o razna. E adevărat?
A clătinat din nou din cap. Tot corpul îi era încordat, îsi strângea coapsele și respira greu. Parea excitată, dar naiba să mă ia, așa eram și eu.
-N-am uitat tot ce ti-am spus în barul ăla, Raven. Sunt sigur ca nici tu nu ai uitat. Ti-ai imaginat cum făceam toate lucrurile alea cu ea? Ai avut coșmaruri cu mine și ea, în aceeași poziție în care am fost cu tine în noaptea aia, când ti-am tras-o cu degetele? Ti-ai imaginat cum îmi strecor mana în chiloții ei, cum îmi infig degetele în ea în timp ce îsi da ochii peste cap?
A gemut cu capul dat pe spate. Avea pielea încinsă, obrajii îmbujorați și îsi ținea ochii strâns închizi. Îmi strângea genunchiul intre coapse. Revelația m-a lovit în moalele capului, făcându-mi inima să tresară în piept.
-Ești pe cale să-ti dai drumul, așa-i? Am întrebat cu jumătate de gura, prea șocat ca să mai ascund excitarea din vocea mea. Să fiu al naibii, Raven, nici macar nu te-am atins!
Ochii ei s-au deschis brusc. Se uita la mine de parca voia să mă ucidă și am știu ca asta era adevărat, chiar dacă voia în același timp să mi-o tragă pana văd dublu.
S-a împins cu mâinile în trunchiul copacului, lipsindu-și sânii și abdomenul de mine. Erecția mea o inghiontea în abdomen. Pe buzele superbe i s-a intins un rânjet arogant.
-Mai să fie, a spus încet, ridicându-și mana spre fata mea. Se pare ca suntem doi și nici eu nu te-am atins.
Și-a trecut unghiile peste obrazul și gâtul meu și toată pielea de pe spate și brațe mi s-a înfiorat. Am închis ochii o clipa, savurând senzația. Era incredibil să simt din nou așa ceva.
-Crezi ca numai tu poți să te joci, Emrys? Crezi ca o să stau cu mâinile în sân și o să te las să mă tachinezi fara să mișc un deget?
Am clătinat din cap. Nu știam ce neg, dar știam ca răspunsul trebuia să fie nu. Slăbiciunile, mi-am amintit eu, ne fac puternici doar după ce le înfrângem.
Dar înainte de asta, trebuie să ne distrugă.
-Da, am fost geloasa, a recunoscut ea. Am fost geloasa, pentru ca îmi imaginam ce s-a intamplat în peștera aia, pe când ea credea ca nimeni nu vede nimic. Am vrut să o omor, a recunoscut scrasnind din dinti. Dar am fost furioasa pe tine cu mult dinainte de asta. Am fost furioasa din noaptea aia, din dormitorul ăla, când m-ai sedus și mi-ai folosit propriul corp și propriile dorințe împotriva mea, Emrys. Și sunt în continuare furioasa pe mine, pentru ca te urăsc, te detest, dar nu pot să mă abțin, a suspinat ridicându-se pe vârfuri, sufland aerul fierbinte pe gâtul meu. Ce-o să faci acum cu toate informațiile astea? M-a întrebat tragandu-se cativa centimetrii ca sa se uite la mine.
Degetele mi s-au înfipt în soldul ei. Nici macar nu-mi aminteam când am atins-o. Lasa slăbiciunile să te distrugă, Emrys. Las-o să te distrugă, ca să o poți înfrânge.
Am cedat perfect conștient de capitularea mea. M-am năpustit asupra ei și am făcut ce-mi dorisem să fac de săptămâni întregi: mi-am lipit gura de a ei, impingandu-mi limba adânc înăuntru, obligand-o sa-ai dea capul mult pe spate în timp ce mi-am forțat tot corpul în ea, trantind-o cu spatele de copac.
Am gemut amandoi în același timp, dar am știu ca am dat de dracu doar când mi-a sărit în brațe, incercuindu-mi soldurile cu picioarele.
Știam ca trebuie să mă opresc la un momendat, de preferat înainte de a-mi pierde complet capul, dar nu chiar în clipa aia. Nu când îmi musca buza de jos, nu când îsi împingea limba în gura mea, forțându-mă să iuțesc ritmul.
Atracția pe care o simteam pentru ea- pe care o simteam mereu când era în preajma- era nefireasca. Îmi pierdeam controlul asupra propriului corp, asupra propriilor actiuni. Nu mă puteam concentra decât pe fiecare respiratie a ei, pe fiecare mișcare pe care o făcea. Încălcam regulile, trișam și minteam, mă gândeam doar la cum i-aș trage-o și cât de adânc, la cât de fierbinte și umeda aș fi simțit-o în jurul meu și cât de bine trebuia să fie în ea.
Cu alte cuvinte, îmi pierdeam mințile când Raven era în preajma mea. Chiar și atunci când ne certam, chiar și atunci când ne prefaceam ca nu ne cunoastem, în fiecare secunda blestemata în care femeia aia respira același aer cu mine, îmi pierdeam mințile. Eram disperat să schimb lucrurile.
Gura i s-a desprins de a mea. A început să coboare cu buzele în jos, peste maxilarul și gâtul meu. Lasa în urma ei un sir nesfârșit de săruturi și foc. Mi-am lasat capul pe spate, savurând din plin senzația, știind ca era ceva temporar și ca o să mă opresc. Eventual. La un momendat.
Îi strângeam fundul în palme, susținându-i greutatea ca să se poata freca de mine. Suspinele și gafaielile intretaiate ce-i ieșeau din piept le oglindeau pe ale mele. Nu-mi aminteam de când nu mai fusesem atât de excitat și disperat să intru intr-o femeie, de parca de asta depindea întreaga mea existenta.
Ianira o luase razna de-a binelea, dar nu mă puteam concentra asupra ei în clipa aia când Raven și-a coborât o mana intre noi și mi-a prins erecția prin materialul pantalonilor.
-Fir-ar, am suspinat deschizând ochii si căutându-i pe ai ei. Ce crezi ca faci?
-Ce ai face tu, dacă ai avea curaj, mi-a răspuns cu ochii scanteind de excitare și nerăbdare.
Și-a strâns degetele în jurul erecției mele, punând presiune pe vârf, apoi și-a relaxat degete și le-a strâns din nou.
-Futu-i, ce bine e, am șuierat respirând anevoie, prinzandu-i buza de jos intre dinti.
A gemut și și-a strecurat limba în gura mea. Mana i se mișca din ce în ce mai repede, iar eu o strângeam și o trăgeam spre mine din ce în ce mai tare, disperat să o simt cât mai aproape și tot nu era suficient.
Știam ca e cazul să-i pun capăt, dar nu mai eram stăpân pe propriile mele acțiuni. Nu ma puteam convinge sa ma indepartez de ea. Nu ma puteam gândi decât la cum îi dau pantalonii jos și intru în ea, chiar acolo, lipita de copac.
Brusc, picând ca un trăsnet în corpul meu excitat si încins, arsura de pe piept s-a intins, arzandu-mi pielea. Am țipat de durere și mi-am strecurat disperat mana sub bluza, incercand în același timp să o țin pe Raven lipita de copac cu o singura mana. Mana ei îsi oprise brusc miscarile și corpul nu ii mai era moale și maleabil, ci alert și tensionat. Îi simteam privirea ațintită spre chipul meu și i-am surprins ochii în treacăt: era încă excitată, dar magia dispărute și, la fel ca mine, incepea să-și recapete auto-controlul și să înțeleagă gravitatea faptelor noastre.
Am reușit să smulg Prostatisul de pe pielea mea și de la gat. O secunda mai tarziu, lumina m-a orbit, când Ianira și-a făcut aparitia. Abia apucasem să o las pe Raven cu picioarele de pamant când blestemata s-a năpustit asupra mea. M-a împins în piept, forțându-mă să mă indepartez.
-Ce crezi ca faci? A urlat furioasa privindu-mă cu ochii ei antici care-mi promiteau o moarte lenta și chinuitoare.
Am făcut un pas în direcția ei, maraind. Apoi am deschis gura, gata să urlu la rândul meu, dar ochii mi-au poposit asupra lui Raven și am încremenit. Era palida, se sprijinea cu o mana de trunchiul copacului și vinovăția îi umplea ochii.
Sfanta Ihte, ce naiba eram pe cale să facem?
-Vorbesc cu tine doar de dragul conversației, Emrys? A urlat Ianira năpustindu-se din nou asupra mea.
M-a lovit cu pumnul în bărbie, aruncându-mi capul pe spate. M-a luat amețeala și mi-am pierdut echilibrul, dar nu am căzut.
-Ce ti-am spus? A suierat impingandu-mă cu mâinile în piept. Ce ti-am spus eu și ce naiba faci tu?
Am clătinat buimac din cap. N-am vrut decât să vorbesc cu ea. Atât. Habar n-aveam... Cum și când naiba îmi scapase situația de sub control? N-aveam nici o idee. Am clătinat buimac din cap. N-aveam nici o scuza pentru comportamentul meu. Iar Millie...
Am simtit ca nu mai pot să respir. Millie...
-Stai. Departe. De ea. Nu ramaneti niciodată singuri! A suierat impungandu-mă cu unghia în piept. Ce nu pricepi?! A urlat apoi, facand copacii din jur să se cutremure.

#Sper să va placa de Printesa ratacita și de Printul ticălos la fel de mult cum mi-a plăcut mie să le scriu povestea ❤️ și nu uitați: lucrurile nu sunt niciodată așa cum par. 🔥🫣
Va aștept și pe Instagram: @meed01author
Va multunesc pentru ca cititi! ❤️