Poți să tii un secret?

14. Regulile Asasinilor

Raven

Cea de-a doua Încercare eliminatorie ne bătea la ușa. La propriu.
-Cine nu e în holul principal intr-un minut e descalificat! Urla Jasper din holul în care dădea ușa cazarmei.
M-am crispat și am tras la repezeala de șireturile bocancilor. Doi dintre colegii mei deja ieșeau pe ușa, imbulzindu-se unul in altul.
-Haide, Șase! Mișca-te! A răcnit Dixon fugind spre ieșire.
-Vin! Am spus, sărind în picioare și luând-o la sănătoasa cat ma țineau picioarele, cu Ovidia în dreapta mea.
Se chinuia să îsi inchida nasturii tunicii.
-Ce crezi ca trebuie să mai facem de data asta? S-a interesat în timp ce fugeam umar la umar spre locul de întâlnire.
-Nu sunt foarte sigura ca vreau să aflu, am spus în doi peri., caznindu-mă să alerg mai repede.
Am ajuns în hol ultimele, dar timpul nu se scursese încă. După ce ne-am asezat la locurile noastre, am răsuflat usurata. Jasper stătea cu un umar sprijinit de peretele opus și ne privea cu ochi critic. După un minut a spus sec si rautacios:
-Sunteți jalnici. Arătați de parca doar ce v-ati dat jos din pat. Pana și niște copii de grădinița sunt mai alerți decât sunteți voi.
Chiar ne ridicase din pat cu câteva minute în urma. Nimeni n-a indraznit să spună asta cu voce tare, bineînțeles.
-Veniți după mine, ne-a cerut apoi, pornind spre scări. Dacă indrazneste vreunul dintre voi să scoată un sunet, o s-o pățiți cu toții.
Am schimbat o privire rapida cu Ovidia înainte de a-l urma în jos, pe scări. Ce îl apucase? Nu era nemaivăzut ca Jasper să tune și să fulgere, dar de data asta nimeni nu făcuse nimic greșit.
          Trecuse o saptamana de când ne întorsesem din expediția de cautare eșuată. Nu doar ca nu găsisem persoana pe care o căutam, dar mai fuseseră și cele mai lungi și agonizante zile din viața mea. Din fericire, nu îl mai văzusem pe Emrys de atunci decât în trecere, pe holuri. Nu a mai participat la cursul de strategie și tehnica militară, nu i s-a alăturat lui Altair în sala în care ne rupea oasele zilnic și, dacă aveam puțin noroc, cu ajutorul Zeilor, nu avea să ia parte nici la Încercarea din ziua aceea.
          Jasper ne-a condus la etajele inferioare, apoi a sărit de pe scara aterizând un hol lung și gol. Erau multe usi pe ambele părți, dar nu ne-am oprit in dreptul niciuneia. Ne-a condus pana în capăt, acolo unde holul se termina cu o arcada înaltă ce dădea spre un intrând. Era acolo o ușa din fier, ascunsa pe jumătate de umbre. Jasper s-a răsucit spre noi. Pe chipul lui nu se întrezărea nici o emoție, parea mai sadic decât de obicei.
          -Va amintiți regulile? Ne-a întrebat sec.
          Toți am aprobat.
          -Bine. Să nu dea dracu să le uitați! Ne-a avertizat, cu toate ca tonul lui și felul în care se uita la noi făcea să para ca ne amenință. O să intrați pe rând, în ordinea numerelor. De data asta, chiar sper să muriți!
          S-a răsucit din nou, trecând pe sub arcada. Nimeni nu indraznea nici macar să respire.
          -Ce trebuie să facem? Întrebă Dixon cu jumătate de gura, singurul dintre noi care și-a luat inima în dinti.
          Jasper s-a oprit brusc. S-a întors pe jumătate. Îl fixa pe Dixon cu o privire care-ti făcea inima să stea în loc și să te simți ca un vierme de bălegar.
          -Ce v-am spus în prima zi? A întrebat calm, mult prea calm pentru binele nostru. Nu puneți intrebari. Nimeni n-o sa va răspuns. Nimănui nu îi pasa!
          A pornit din nou spre ușa, însă s-a oprit cu mana pe clanța inainte de a deschide. Nu s-a mai deranjat să ne privească când a urlat:
          -Acum un minut v-am spus ca intrați în ordinea numerelor! Unu, ai de gând să iti miști leșul odată aici sau ne scutesti pe toți de deranj și te omor de pe-acum?
          Bishop s-a repezit în urma lui Jasper. Au intrat împreuna în camera misterioasa în care habar n-aveam ce ne asteapta. M-am ridicat pe vârfuri și mi-am lungit gâtul incercand să zăresc ceva înăuntru înainte ca ușa să se trântească, dar n-am reușit să văd decât un perete gol, din piatra. Macar nu erau lanțuri. Nici sange. Trebuia să fie un semn bun.
          -Ce crezi ca or să ne facă acolo? M-a întrebat Ovidia rasufland usurata abia după ce ușa s-a închis complet.
          -Habar n-am, am recunoscut ridicând din umeri. Ar putea fi orice.
          -Pun pariu ca or să ne tortureze, și-a dat Dixon cu presupusul.
          Dillard a mormait în barba, uitându-se urat la idiot. Toți ne uitam urat la el și pe buna dreptate. Chiar nu era momentul pentru așa ceva!
          -E a doua Încercare, nu-i așa? A spus Ovidia ridicând din umeri. Indiferent ce ne asteapta pe partea cealaltă, trebuie să înfruntăm, altfel suntem eliminați. Nu prea avem alte opțiuni și nu știu despre voi, dar eu chiar nu vreau să fiu eliminată!
          Prin eliminata voia să spună moarta.
          Angela și Zadock se retrasesera puțin mai jos, pe hol. Susoteau cu capetele apropiate. Oare ea știa despre ce e vorba? Poate ca Emrys îi spusese. Îi văzusem împreuna în urma cu trei seri, pe când eram in serviciul de paza. Au trecut împreuna pe hol. N-am apucat să-i zăresc decât o clipa înainte să dispară pe scări. Probabil ca ea știa, sigur o avertizase. Bineînțeles, nu avea nici un gând să ne spună si noua.
          -Cred ca o să fac pe mine de frica, a mormait Ovidia.
          Se plimba dintr-o parte în alta agitata. Urma să intre imediat după ce Bishop ieșea, așa ca îi înțelegeam nelinistea. Eu încă eram calma pentru ca mai aveam timp, dar știam ca o să vina momentul în care o să mă panichez. Când ușa s-a deschis am crezut ca Bishop o să iasa, dar nu s-a intamplat asta. Jasper a apărut în prag, maraind:
          -Doi, mișca!
          Ovidia a inghitit în sec, dar a pornit spre ușa. Era palida și arata de parca urmează să vomite. Unde naiba era Bishop? De ce nu mai ieșea din camera aia? Oare pierduse Încercarea și îl omorâseră? Sau poate ca Încercarea în sine îl omorâse? Ce naiba se întâmpla în spatele usii aleia?
          Când ușa s-a deschis din nou și Jasper l-a chemat pe Dixon fara ca Ovidia să iasa, mi-a căzut cerul în cap. Ovidia n-avea cum să piardă Încercarea aia, n-avea cum să piardă nici o încercare. Era curajoasa, puternica și isteață. Era născuta ca să fie Asasin. Dacă ea pierdea, atunci eu nu aveam nici o șansă!
          După ceva timp, Jasper a strigat-o pe Angela.
          Am început să hiperventilez abia când Dillard a intrat și ușa s-a închis în urma lui. M-am sprijinit de perete și m-am aplecat, apăsându-mi pieptul cu palmele. Nu mai puteam să respir. Unde naiba erau ceilalți?
          -Dacă te agiti așa, n-o să treci in veci de Încercarea asta, mi-a atras Zadock atenția.
          Mi-am întors brusc capul și l-am privit o clipa. Stătea sprijinit de perete, relaxat, jucându-se cu un elastic. M-am încruntat la el.
          -Nu toți avem acces la informații confidențiale, am scrasnit printre dinti.
          S-a uitat la mine cu o spranceana ridicata. A înteles ce vreau să spun. Parea amuzat.
          -Nici nu e nevoie, a spus zâmbind și clătinand din cap. Ia-o logic, Șase. Auzi ceva din spatele usii aleia? Urlete? Țipete? Corpuri lovind podeaua?
          Am clipit buimacă. Nu, adevarul e ca nu se auzea nimic de pe partea cealaltă.
          -Exact, a continuat Zadock, nemaiasteptand răspunsul meu. Nimeni n-o să te bata, tortureze sau mutileze în camera aia, Șase. Asta e tot ce sunt dispus să îți zic.
          Cu asta mi-a confirmat bănuielile: Angela știa ce presupunea Încercarea din ziua aceea. De la ea trebuie sa fi alta, nu? Am inghitit în sec nodul care mi se pusese în gat.
          -Aminteste-ti ca interesul lor e să ne întărească, nu să ne omoare, mi-a mai spus Zadock. Au nevoie de noi, Șase. Vor să devenim Asasini.
          M-am holbat la el.
          -De ce îmi spui toate lucrurile astea? L-am întrebat banuitoare. De ce aș avea încredere în tine? Nu suntem prieteni!
          -Dar nu suntem nici inamici, a spus ridicând din umeri. Nu trebuie să ai încredere în mine, ar fi o prostie din partea ta sa o faci, a mai spus coborându-și ochii spre elasticul pe care îl invartea obsesiv intre degete. Trebuie doar auzi ce îți spun: aminteste-ti regulile.
          L-am ignorat, pentru ca aveam impresia ca incearca să-mi întindă o capcana si sa se joace cu mintea mea. Tot ce îmi spunea parea menit să mă liniștească, dar dacă încerca să mă facă să las garda jos?
          Minutele au trecut unul după altul. Inima îmi bătea din ce în ce mai repede, așteptarea mă ucidea de-a dreptul. Atunci când ușa s-a deschis inca o data, am tresărit și aerul mi-a șuierat în plămâni. L-am privit în ochi pe Jasper.
-Mișca, Șase, mi-a ordonat privindu-mă dur.
M-am desprins de perete rugându-mă tuturor zeilor pe care am putut să mi-i amintesc. Nu știam ce mă aștepta pe partea cealaltă, dar știam ca, indiferent despre ce era vorba, ar fi putut să mă omoare sau să ducă la moartea mea.
Chiar când am trecut pe langa brațul lui Jasper și ușa, acesta s-a aplecat discret spre mine și a spus în soapta:
-Regulile, Șase.
M-am prefăcut ca nu l-am auzit, eram aproape sigura ca nu are voie să-mi spună asta. Nu îl văzusem șoptindu-le la ureche celorlalți. Am inghitit în sec și pumnii mi s-au strâns pe langa corp. Mă pregăteam să dau ochii cu orice mă aștepta în camera aia.
Asasinii, șase la număr, stăteau relaxați pe scaune sau sprijiniți de peretele din dreapta mea. Am șovăit cu piciorul deasupra podelei. Se uitau toți la mine. Unii ranjeau, alții aveau mimicile indescifrabile. Jasper li s-a alăturat. Ce aveau de gând să facă?
Altair era acolo. La fel și Blaire, Calias, Almah și Emrys, care stătea ceva mai retras, în colt, ascuns pe jumătate de umbre. Nu m-am uitat în direcția lui, nu puteam sa o fac, dar îi simteam ochii atintiti asupra mea. M-am urat teribil pentru golul din stomac pe care l-am simțit știind ca e in aceeași incapere cu mine. Era un singur Asasin pe care nu îl mai văzusem pana atunci, un bărbat care stătea pe scaun, cu glezna dreapta sprijinita pe genunchiul piciorului stâng. Avea o postura impozanta chiar și așezat pe scaun. Ochii lui, de culoarea murelor, mă sfredeleau din cap pana în picioare. Mi-am ferit imediat privirea, căutându-l pe Jasper.
-Nu putem să trecem direct la Șapte și s-o omoram pe ea? A întrebat Blaire pe un ton acid, mijind ochii spre mine.
Ce?
Am deschis gura, dar n-am apucat să spun nimic, pentru ca Altair mi-a luat-o înainte.
-Nici vorba, a spus el, hohotind amuzat. N-o să mă lipsesc de plăcerea asta. Știați ca Șase e cel mai slab Număr din promoția asta?
Am inghitit în sec. Mă uitam cu neîncredere la el. Da, eram perfect constienta ca nu mă ridicam la inaltimea așteptărilor lui și nu excelam în lupta, dar...
-Eu nu înteleg cum de n-a murit pana acum, a spus Jasper, uitându-se la mine în sila. Probabil i-a supt-o vreunui Zeu înainte să se nască, de-aia are noroc chior.
Hohotele de ras s-au ridicat pana la tavan. Îmi simteam obrajii arzând și mâinile tremurandu-mi pe langa corp. Am deschis din nou gura, vrând să ripostez, dar Altair m-a intrerupt.
-Probabil ca obiceiurile dinainte de viața asta au urmat-o, a spus rânjind. Să va povestească Emrys unde a gasit-o, când adus-o aici. Să va spună ce făcea.
Am simțit cum mi se strânge stomacul și gura mi se umple de saliva. Ochii mei l-au căutat pe Emrys, implorându-l să îsi tina gura. Când privirile ni s-au intersectat, am încremenit. Privirea lui răutăcioasă era aprinsa de amuzament. Pe buzele lui se etala un rânjet malefic. M-a trecut un fior și mi s-a zburlit pielea pe brațe.
-Am găsit-o intr-un bar, a spus el taraganind cuvintele. Intr-un bordel, a completat apoi, total nepasator în fata rugăminților mute din ochii mei.
Îmi venea să vomit și abia mai puteam să respir. De ce vorbeau așa despre mine, de parca nici nu eram acolo? Ce naiba se întâmpla?
-Un bordel, a hohotit Almah. Cât de potrivit! De ce n-ai rămas acolo, Șase? Sunt sigura ca acolo n-ai fi fost un ghimpe în coastele nimănui, așa cum ești aici.
-Fii serioasa, a intervenit Calias. De ce sa rămână acolo? Uita-te puțin la ea! Cine ar da bani ca să i-o tragă? E urata!
-Eu i-aș trage-o, a intervenit Asasinul pe care nu îl cunosteam. Dar n-aș plăti nici o ceapa degerata pentru ea.
Nu-și desprinsese privirea de la mine de când intrasem. Niciunul dintre ei nu o făcuse. Mă simteam ca un animaluț prins în capcana si disecat și toate instinctele îmi spuneau să fug, dar nu mă puteam mișca. Mi-am mutat privirea înnebunită de la Altair la Jasper și apoi la Blaire. Se uitau la mine de parca nu mă văzuseră niciodată. Poate ca nu eram prieteni, dar în tot timpul asta crezusem ca am reușit să le dovedesc ca sunt demnă si ca îmi dau silința. Acum nu mai eram atât de sigura.
-De ce? A pufnit Almah. Nu te știam atât de disperat, Taegan! Dacă pana și ei i-ai trage-o...
-O bucata de carne e la fel de buna ca oricare alta, a răspuns bărbatul ridicând din umeri. Pot s-o intorc cu spatele, să nu îi văd mutra.
M-am uitat în ochii lui Jasper. Când am deschis din nou gura, mi-a tremurat bărbia. Ochii lui m-au fixat, un avertisment mut. Maxilarul i s-a încordat abia vizibil.
Regulile.
Spusese ceva despre reguli? Nu mă gândisem prea mult la asta, pierdusem timpul panicandu-mă pe hol. Nu luasem în seama nici avertismentele lui Zadock. Știam regulile Asasinilor pe de rost, așa ca am început să le recit în gând.
Regula numărul trei: un Asasin executa ordine și nu pune intrebari. Se supune superiorilor, accepta și prețuiește ierarhia.
Am continuat să le recit, simțind un licăr de speranță. Când am ajuns la a opta, m-a lovit revelația.
Un Asasin n-o să plece capul la injurii și jigniri. N-o să răspundă cu aceeași moneda adversarului care vrea să îi știrbească mândria și atenția. Un Asasin n-o să se preteze la scene scandaloase și umilitoare. O să-și tina capul sus, pentru ca el este reprezentantul Regelui și al regatului.
Asta era. Asta trebuia să fie. Voiau să vadă cum reacționam când suntem incoltiti. Nu puteam să bag mana în foc ca presupunerea mea era corecta, dar era singura posibilitate care-mi venea în minte, așa ca m-am agățat de ea cu toate puterile.
-Sfântă Lirah, tie chiar îți place să fi asa patetica? M-a întrebat Blaire, maraind de-a dreptul. Îți dai seama ca nimeni nu te place?
Calias a pufnit.
-Crezi ca o duce capul atât de mult încat să îsi dea seama? Ce naiba, Blaire! E proasta!
Am scrasnit din dinti, dar mi-am forțat umerii să se relaxeze. Am tras adânc aer în piept. Dacă presupunerile mele erau corecte, atunci cu cât eram mai indiferenta în fata lor, cu atât era mai bine pentru mine. Cu cât îmi turnam mai multa cenusa în cap, cu atât riscam mai mult să pierd Încercarea. Dacă mă luam la cearta cu ei, eram ca și moarta.
-E suficient de proasta încat să creadă ca Emrys s-ar uita vreodată la ea, a chicotit Calias, apoi s-a uitat batjocoritor la mine. Sau chiar credeai ca nimeni n-o să-și dea seama de ce l-ai oprit în pădurea aia? Ia zi, Emrys, macar i-ai tras-o?
Am încercat să nu mă uit la el, dar când s-a desprins de perete, ochii mei s-au atintit asupra lui, atrași ca de o forța magnetica. Era super. Uriaș. Incredibil de puternic. Pasea ca o felina, trecând pe langa ceilalți Asasini, eclipsandu-i complet. Îmi dădeam seama ca venea spre mine și inima îmi bătea din ce în ce mai repede. Când mi-am făcut curaj și m-am uitat în ochii lui, am constatat ca nu era nimeni acolo. Nu era nimic în spatele pupilelor dilatate și a irisilor argintii.
-Nu, a spus el coborându-și ochii spre sânii mei, apoi spre abdomen și solduri. De ce aș face asta? Numai Taegan considera ca o bucata de carne e la fel de buna ca oricare alta, Calias. Eu am standarde.
Cuvintele lui m-au biciuit. Tot pieptul mi s-a strâns și inima mi-a tresărit in piept de durere. Ei nu încercau doar să mă ațâțe si să mă întărâte pana reactionez. Încercau să mă umilească, să-mi terfeleasca mândria și să o distrugă, să dea de pamant cu tot ce era mai uman în mine.
N-o să plângi, mi-am spus. Să nu cumva să plângi! Numele tau este Raven Shribbah, ești Printesa Moștenitoare a Insulei Cascadelor. N-o să plângi.
-În plus, a continuat Emrys ridicând nepasator din umeri, puteam să o am încă dinainte să o aduc aici. N-o vreau, dar dacă tu o vrei, Taegan, poate să fie a ta.
-Oh, m-am prins! Mi-o pasezi pentru ca scula mea nu e regala si a fost in mult mai multe locuri dubioase decat a ta, a chicotit Asasinul.
Am inghitit în sec, asteptand următoarea lovitura. Emrys l-a privit cu o spranceana ridicata.
-De unde știi tu cu cine mi-o trag eu? L-a întrebat rânjind. Adică, uita-te puțin la mine. Pe langa toate astea, a spus facand semn spre propriul sau trup sculptat, mai sunt și Print! Chiar crezi ca duc lipsa de femei care să-și desfacă picioarele pentru mine? Pana și în locul asta uitat de zei, tot fac sex oricând am chef!
Am expirat lung, în liniște. Încerca să mă facă geloasa? Asta era marele lui plan?
-Tu ce zici, Șase? A cerut să stie, intorcandu-se spre mine. E treaba cuiva cu cine mi-o trag eu?
Am refuzat tacit să răspund, privind fix un punct de pe umărul lui Altair. Când Emrys a vazut ca nu spun nimic, s-a repezit la mine urlând:
-Raspunde-mi la întrebare, Șase!
-Nu, am spus tare și clar.
-Nu, ce?
-Nu e treaba nimănui cu cine ti-o tragi, am spus mecanic, forțând cuvintele să-mi paraseasca buzele.
S-a îndepărtat după alte doua secunde, dar nu prea mult. A rămas la doi pași de mine, privindu-ma ca pe un parazit. Jasper mi-a surprins privirea și am știu ca totul era pe sfarsite.
-Ne pierdem timpul, a oftat Blaire plictisita. Șase n-o să fie niciodată Asasin. Dacă nu moare azi, o să moara oricum intr-una din zilele astea.
-Asta dacă nu o omor eu înainte, a șuierat Almah. Nu pot să o suport!
-Nimeni n-o suporta, a comentat Altair, pasind langa Emrys.
Jasper i s-a alăturat.
-Nimeni nu suporta verigile slabe.
-Nimeni nu suporta prostii, a adăugat Blaire venind langa Altair.
-Nimeni nu suporta doamnele de bordel, l-am auzit în continuare pe Calias, în dreapta.
-Nimeni nu o suporta pe amarata de Șase, s-a apropiat și Almah, în stânga.
-Și nimeni nu suporta lașii ordinari, a venit vocea lui Taegan din spatele meu.
Mă incercuisera. Respiram din ce în ce mai superficial.
-Nimeni nu suporta femeile disperate, a spus Emrys în cele din urma, cu vocea rece și goala, uitându-se la mine de parca...
          De parca eram un nimeni.
          Gustul lacrimilor îmi inunda gâtul. Eram la un pas de a izbucni în plâns, dar dacă făceam asta, totul fusese în zadar si ei câștigau. Așa ca am inghitit durerea odată cu frica. N-a mai rămas decât furie, dar macar pe aia puteam să o controlez. Mi-am înfipt unghiile în palme atât de rau încat am simțit imediat ca mi-a crăpat pielea.
          -Chiar atât de patetica ești? M-a întrebat Jasper sec. N-o să spui nici macar un cuvânt în apărarea ta?
          Nu m-am uitat la el, ci la Emrys. Speram din tot sufletul ca mimica să-mi fie la fel de inexpresiva precum o simteam eu. Aveam nevoie de o clipa, să mă adun...
          -Vorbește! S-a răstit el.
          Licărul pe care il mai văzusem in privirea lui era acolo, de parca mă aproba și mă încuraja. Am tras aer în piept, sperând ca vocea să nu-mi tremure din cauza lacrimilor nevarsate.
          -Mai durează mult? Am întrebat ciudat de stăpâna pe situație. Intru în serviciul de paza și aș prefera să fiu la postul meu, în loc să stau aici. Fara supărate, dar m-am plictisit.
          Cineva a pufnit, altcineva a izbucnit în hohote de ras și apoi Blaire m-a tras spre ea, aruncându-și bratele în jurul meu în ceva ce semăna cu o imbratisare, dar putea la fel de bine sa fie o tentativa de sugrumare. Cu coada ochiului l-am văzut pe Altair oftând ușurat și pe Jasper schimbând o privire cu Emrys. M-am îndepărtat de Blaire, iar ceilalți au început să-și reia locurile.
          -Abia aștept să se termine porcăria asta, a suspinat Almah, frecandu-și fata cu palmele. Am urat Încercarea asta când am fost număr și încă o urăsc la fel de mult.
          -Dintr-un punct încolo e de rahat, a fost Calias de acord.
          Eu ramasesem blocată, în mijlocul încăperii, bulversata. Asta era tot? Nici un Bravo, Șase, te-ai descurcat bine? Nici o confirmare? Nici o infirmare?
          -De ce mai ești aici? Ceru Altair să stie, observând ca nu mă mișcam din loc.
          -Eu... habar n-am, am recunoscut clipind des. Asta a fost tot?
          M-a privit îngrozit.
          -De ce, n-a fost suficient? Pleacă de-aici, Șase, mi-a spus imbrancindu-mă în spate, apoi trasaturile i s-au înmuiat. Te-ai descurcat bine. Acum dispari, pentru ca vreau să terminam și cu Sapte, iar apoi să mă îmbăt.
          Mi-a întors spatele. Am pornit buimacă spre ușa pe care intrasem.
          -Ce tot faci, Șase? A cerut Jasper să stie, proptindu-și picioarele în fata mea. Dacă îți place atât de mult aici, putem s-o luam de la capăt!
          -Nu, eu doar... plec!
          -Da, a spus a spus gesticuland spre peretele din lateralul meu. Pleci pe acolo!
          M-am răsucit și am observat o ușa. Am pornit în direcția indicată dar, înainte de a iesi, am aruncat o privire în spate. De-asta nu mai ieșise nimeni din camera asta, pentru ca ieșirea era prin alta parte. O alta metoda prin care să ne bage deznădejdea în oase.
          Jasper se ducea catre ușa pentru a-l chema pe Zadock. Toți îsi reluasera locurile inițiale, mimicile lor capatand din nou expresii răutăcioase. Emrys mă urmarea cu privirea din colțul întunecat în care se retrăsese, dar la fel făcea si Asasinul din mijloc. Taegan mi-a aruncat un zâmbet înainte de a iesi din camera aia blestemata și, din cine stie ce motiv, i-am răspuns.
          Toate numerele au trecut de cea de-a doua Încercare eliminatorie, spre disperarea lui Jasper. Cea mai mare problema din saptamana aia a fost ca am trăit ziua aia de un milion de ori, în fiecare minut, de fiecare data când închideam ochii. Cuvintele batjocoritoare, privirile răutăcioase, ceea ce spusese Emrys... toate se întorceau să mă bântuie din nou și din nou și din nou.