Poți să tii un secret?

28. Zeilor! Să o opreasca cineva!

          Emrys

          Raven Shribbah, Printesa Moștenitoare fara regat, care-mi era suflet Gemenii, mă evita în mod oficial de trei zile.
          De ce? Cine dracu stie?
          În ziua în care m-am întors de la granița aproape m-am prăbușit din picioare când am văzut-o acolo, în sala comuna, privindu-mă cu ochii mari, sclipitori. Le-am ordonat tuturor Asasinilor să stea în camerele lor, am trimis-o pe Ovidia în biblioteca, ca să mă asigur ca am parte de câteva ore cu Raven. Doar noi doi. Singuri. Așa cum îmi imaginasem ca o să fie în toată saptamana în care fusesem departe de ea, în fiecare secunda blestemata în care a trebuit să fac lucruri îngrozitoare ca să îmi protejez regatul.
          Ce îi spusesem lui Raven despre copii? Era doar vârful de lance al ororilor de pe câmpul de lupta pentru recucerirea graniței. Situația era stabilă momentan, dar cu ce pret?
          Nu eram sigur dacă chiar voiam să aflu cifrele exacte ale pierderilor din ambele tabere.
          -O să îi omoare, ofta Altair langa mine.
          Stăteam amandoi pe o culme înaltă și priveam cu bratele incrucisate peste piept la masacrul pe care îl făcea Jasper printre Asasinii tineri.
          -N-or să moara, am comentat privind scena de jos.
          Jasper nu îi antrena. Jasper îi ucidea, îi împingea pana la limita și apoi îi obliga să o treacă. Era tortura pura, o cunosteam pe pielea mea.
          -Nu au Prostatisurile, Emrys!
Știam. Știam asta, de-aia o tineam pe Raven în vederea periferica. Puteam să îi simt chiar și de la distanta aceea inima pompand atât de repede, încat amenința să se spargă. Mavros era în culmea disperării pe margine.
          -Ai fost acolo, Altair, i-am amintit eu urmarind-o pe Raven cum se ridica de jos cu ultimele puteri și reia pentru a paisprezecea oară cursa pe care le-o pregătise Jasper. Ai văzut cu ce orori ne-am confruntat.
          Nimeni inafara de cei care fuseseră acolo nu știa adevarul și nimeni nu avea voie să-l rostească încă, din ordinul Regelui, iar eu eram de acord în privința faptului ca e vital să păstrăm poporul calm.
          Însă sub nici o forma n-aveam de gând să-mi las Asasinii în beznă, să îi trimit orbește la o moarte sigura doar pentru ca antrenamentele lor erau prea ușoare, după ultimele reglementări. Așa ca, imediat ce ordinea a fost restabilita la granița, eu și Generalul tatei am luat loc la o masa și l-am informat, nu l-am întrebat, în legătură cu hotărârile mele. La sfârșit l-am sfătuit să dea zvon în toate unitățile în care erau staționați Asasini: înăspriți antrenamentele, pregatiti-i temeinic pentru ce urmează.
          Nu știam cine și dacă o să-mi asculte avertismentul.
          -Or să te urască atunci când or să îsi dea seama ca ești în spatele noii dictaturi, mă avertiza Altair. Toți or să te urască.
          Știam unde bate. Mi-am desprins privirea de la Asasini și i-am aruncat un rânjet.
          -Prefer să mă urască decât să îi văd morți. Mi se pare mie, Wihter, sau te înmoi?
          -Cine, eu? Fii serios, Blackwood, a hohotit dându-și ochii peste cap. Nu eu sunt cel care se tine ca un cățeluș după o femeie care nici macar nu-i arunca o privire. V-am văzut după coloana aia, la palat.
          Ranjetul mi-a pierit brusc. M-am uitat urat la el. Nici macar nu m-a băgat în seama, doar s-a uitat din nou spre Asasini.
          -Ce-o să facem cu cealaltă problema? Întrebă Altair după un minut de liniște, in care am privit-o pe Raven impleticindu-se prin cursa, în timp ce Mavros arunca tot felul de amenintari la adresa lui Jasper.
          Nu-mi plăcea de Mavros. După orice clasificare, era un spirit îndoielnic, mult mai rau decât Ianira însăși. Nu-mi plăcea să o știu pe Raven conectata la o asemenea putere, cu toate ca dormeam mai bine știind ca avea, totuși, acces la o asemenea putere. Dar eram mulțumit ca el parea gata să încalce toate legile nescrise ale celor ca el pentru ea.
          -Avem cam un milion de probleme, Altair. Va trebui să fi puțin mai explicit.
          -Mă refer la problema care e inchisa în temniță, care urla cât e noaptea de lunga și care o să îl facă pe Jasper să se arunce în cap de pe munte, fara Driyl!
          Ah, acea problema!
          -Asasinii or să se ocupe de ea astăzi, după ce termina Jasper cu ei, i-am spus simțind cum mi se răcește vocea.
          -Dacă mai ramane ceva din ei, după ce termina Jasper, a mormait Altair, dar m-am prefăcut ca nu îl aud.
          Raven a terminat cursa din nou. Picioarele i-au cedat și s-a prăbușit la pamant. Fiecare mușchi din corpul meu s-a tensionat. După câteva clipe s-a răsucit cu fata în sus, iar eu am răsuflat ușurat.
          Urletul lui Jasper a ajuns pana la noi:
          -Ridica-te imediat și ia-o de la capăt, Șase, sau o să mă asigur ca fiecare secunda din existenta ta neinsemnata o să fie un coșmar!
          Singurul lucru care s-a mai auzit în poiana a fost urletul de frustrare al lui Mavros când Raven s-a supus, impleticindu-se din nou spre începutul cursei.