Poți să tii un secret?

23. Nordul și Sudul și Estul și Vestul

          Emrys

          Palatul din Ashmora era unul dintre cele mai frumoase locuri din tot regatul. De la fiecare turn inaltat spre cer, fiecare fereastra întunecata sau cărămida neagra care placa exteriorul clădirii somptuoase, pana la Grădinile labirint, Solariul pe care tata în construise când mama ramasese insarcinata cu mine si aleile placate cu pietre albe de rau, nu exista nici un lucru lasat la voia întâmplării.
          Cu toate astea, frumusețea locului era știrbita de amintirile dulci-amărui care mă răscoleau de fiecare data când reveneam în Palatul care fusese cândva casa mea. Una dintre promisiunile pe care mi le-am făcut de-a lungul timpului a fost ca, atunci când voi prelua coroana, o să renunț la Palatul din Ashmora. N-o să mai spun niciodată locului ăla acasă.
          -Unde-i tata? Am întrebat peste umar una dintre garzile regale care păzeau holul cel mare de la intrarea în palat.
          -Inaltimea Ta, a spus bărbatul făcând o plecăciune. Inaltimea Sa, Regele Reshin, va asteapta în salonul privat.
          În capătul holului am cotit la stânga și am luat-o la fuga pe scări spre aripa estica a Palatului. Trebuia să ajung acolo și să vorbesc cu tata înainte ca ceilalți invitați să sosească. Pe Raven o lăsasem în grijă lui Altair si Jasper. Ei trebuiau să o escorteze pana la dormitorul ei și mai apoi în salonul tatei. Dacă Raven patea ceva intre timp, știau ca aveam să îi învinovățesc si sa le cer socoteala.
          -Deschide! Am ordonat înaintând pe holul lung ce mă ducea catre ușile duble, din lemn masiv.
          Marmura imaculata îmi scârțâia sub bocancii murdari. Când am intra în salon, un mic junghi mi-a împuns inima. Ochii mi s-au dus spre masa lunga care ocupa aproape jumătate din incapere. Toate scaunele erau libere, dar cel pe care stătuse Millie ultima oară mi-a sărit în ochi. Imi parea mai întunecat decât toate celelalte.
          -Emrys! Mi-a atras atenția vocea tatei. Începusem să-mi fac griji.
          Mi-am rotit privirea prin incapere pana când ochii mei s-au oprit asupra lui. Am ranjit.
          -De când îți faci tu griji pentru mine?
          -De când toți ceilalți Asasini au ajuns aici cu ore în urma, mi-a explicat apropiindu-se de mine. Trăsura automata pe care ti-am dat-o nu merge bine?
          L-am lasat să mă tragă spre el și l-am îmbrățișat la rândul meu. Eram cu jumătate de cap mai înalt decât tata și niciodată diferența aia de inaltime nu se simțise atât de importanta ca în clipa aia. Nu știam din ce motiv.
          -Merge bine, dar nu m-am grăbit să ajung, i-am explicat tragandu-mă un pas înapoi ca să îi analizez trasaturile. Arati bine, tata.
          -Sunt batran, ursuz și obosit, a mormait el. N-am nevoie să arat bine!
          Mi-am dat ochii peste cap și am început să mă plimb prin salon. Am trecut pe langa șemineu, pe langa ferestrele înalte cu vitralii, pana colțul unde trona o masa de sah. M-am oprit acolo. Am intins mana și am luat intre degete Regina alba, de cristal.
          -Mai joci? M-a întrebat tata apropiindu-se de mine din spate.
          I-am aruncat o privire amuzata peste umar.
          -Ce te face să crezi ca n-o fac?
          -Îți plăcea foarte mult șahul când erai copil, mi-a spus oprindu-se langa mine. Am intarziat la prea multe întâlniri cu consulii pentru ca nu mă lăsai să plec de la masa asta fara o revanșă.
          -N-ai pierdut mare lucru, am pufnit eu și am asezat piesa înapoi pe tabla. Întâlnirile cu consulii sunt plictisitoare de moarte.
          -Și vitale pentru binele regatului, a comentat el. O să trebuiască să te obisnuiesti cu ele pana la urma.
          Mi-am dres vocea și m-am întors cu fata spre el. M-a privit bănuitor. Mă cunoștea destul de bine încat să stie ca aveam aerul ăla spășit numai înainte să-i cer ceva.
          -Generalul Volok e pe lista de invitați din aceasta seara, tata?
           -Generalul Volok e la granița sudica de săptămâni întregi, mi-a spus clătinand din cap. Rebelii au incendiat trei sate. Încercăm să salvam ce mai poate fi salvat, dar lucrările inainteaza greu din cauza furtunilor.
          Dacă Volok nu era la curte, atunci jumătate din planul meu se ducea pe apa sâmbetei. Rahat, trebuia să-mi regândesc următoarele mutări și încă repede.
          Apoi mi-am amintit ca pomenise despre granița de sud.
          -Seryah... am început eu, dar m-am oprit brusc când am văzut cum mimica tatei se întuneca și durerea îi traversează chipul.
          -E în viață, a mormait evitând să se uite la mine. Și nu știu dacă asta e un lucru bun sau rau.
          Am incuviintat și am inghitit dezamăgirea. Simțindu-mi agitația, Ianira a vibrat ușor pe pielea mea. Mi-am asezat palma peste pandantiv, incercand să o liniștesc.
          -Ce mai face?
          Mi-am întors atenția asupra tatei. Se uita la locul în care palma mea acoperea pandantivul de sub bluza. Mi-am lasat mana să-mi cada pe langa corp.
          -Tot ce e nevoita să facă.
          Nici eu și nici el nu știam exact cum să vorbim unul cu altul. În copilărie fusese ușor să cresc în preajma tatălui meu, dar când am început să înteleg realitatea în care trăiam de fapt, nu mi-a mai plăcut la fel de mult de el.
          -Altair și Jasper ni se vor alătura în seara asta? M-a întrebat pornind spre masa, luându-și locul în capul ei.
          -Altair, Jasper, Taegan, Almah și încă un Asasin pe care nu îl cunosti.
          -Taegan? A întrebat ridicând sprâncenele mirat. Raphael stie ca a venit și el?
          -Raphael e invitat în seara aceasta la cina? L-am întrebat eu, iar tata a incuviintat. Atunci, presupun ca o să afle oricum, nu?
          O armata de servitori a intrat pe ușile laterale, ducând pe brațe carafe de vin și punch, suc proaspăt de fructe și apa rece de izvor. L-am lasat pe Donald, majordomul personal al tatei, să-mi toarne vin în pahar.
          Primul oaspete care și-a făcut aparitia a fost Dimitri, sfetnicul tatei. Erau veri primari, crescuți ca frății. Nu s-a bucurat când m-a văzut stand în dreapta Regelui, acolo unde stătea el în lipsa mea. Numai protocolul l-a obligat să facă o plecăciune în fata mea și să murmure un salut respectuos.
          -Nu te așeza langa mine, Dimitri, i-am spus atunci când a ocolit masa. Am oaspeți în compania cărora prefer oricând să mănânc.
          -Cum doriți, Inaltimea Voastră, a scrasnit bărbatul.
          A ocolit masa și s-a asezat în stânga tatei, chiar în fata mea. Înainte ca fundul lui afurisit să lovească tapițeria de catifea a scaunului, ușa s-a deschis din nou. De aceasta data, Raphael fu cel care a intrat în salon.
          -Emrys! A spus zâmbind larg. Ce bucurie să te avem din nou acasă.
          -Îmi închipui, am ranjit la rândul meu.
          S-a trântit nonșalant langa Dimitri care încă trosnea de furie. Spre deosebire de sfetnicul tatei, Raphael era sincer. Nu fusese niciodată de acord cu viața mea departe de palat, nu ca m-ar fi interesat vreo clipa. Totuși, nici compania mea nu-i plăcea mai mult.
          -Când pleci? M-a întrebat facand semn unui servitor să-i umple paharul.
          -Doar ce am ajuns, am pufnit clătinand din cap. Nu-mi spune ca deja nu mai sunt bine-venit?
          -E casa ta, a intervenit tata încruntat. Aici va fi mereu casa ta, indiferent cât de mult încerci să te prefaci ca ești pe picior de egalitate cu restul Asasinilor.
          Am ridicat paharul la buze și am băut dintr-o suflare tot vinul. Donald s-a repezit să-mi umple din nou paharul. Înainte ca oricine să mai apuce să spună ceva, ușa s-a deschis din nou. De aceasta data, Almah pasi peste prag.
          Tata a sărit în picioare numaidecât.
          -Ei, să vezi și să nu crezi! A exclamat entuziasmat.
          -Inaltimea Ta, a spus Almah plecându-și capul în fata Regelui. E o plăcere să va intalnesc, ca întotdeauna!
          Tata i-a prins mana intr-a lui și i-a strâns-o ușor. Almah i-a aruncat un zâmbet, apoi s-a retras și a ocolit masa.
          -Nu, nu! A intervenit tata. Dimitri, muta-te în partea cealaltă. Vreau ca Almah să stea langa mine în seara asta.
Am ranjit când am dat cu ochii de mimica consternata a bărbatului. Se inrosise la fata de furie, iar atunci când s-a ridicat de pe scaunul lui arata de parca o să înceapă să arunce blesteme in stânga si-n dreapta.
          Dintre toți Asasinii pe care îi cunoscuse vreodată, tata o admira cel mai mult pe Almah. De fiecare data când îsi făcea aparitia la palat îi monopoliza toată atenția. Știam ca încercase să-i ofere un loc în consiliu de nenumărate ori. Tot de atâtea ori Almah îl refuzase politicos. Locul ei era pe câmpul de lupta, în prima linie, nu la curte. În privința asta, eu și Almah semănam foarte mult.
          Trei dintre consilierii tatei și-au făcut aparitia in scurt timp, apoi Taegan ne-a onorat cu prezenta. Raphael nu s-a bucurat prea mult ca nu fusese anuntat despre vizita fratelui sau, dar a trecut repede peste resentimente. Taegan a lasat trei scaune libere intre mine și el. Probabil apucase să vorbească cu Altair.
          -Mai asteptam pe cineva? Întrebă Dimitri clipind nevinovat spre locurile goale.
          -Așa se pare, murmura Raphael gânditor. Ti-ai invitat și prietenii, Emrys?
          Am ridicat nonșalant din umeri.
          -N-am vrut să fiu în minoritate. Voi sunteți șase, deci și noi o să fim tot șase.
          -Noi, voi, a mormait tata privindu-mă încruntat. Ce-i asta, Emrys? Suntem împărțiți în tabere?
          Nu, nu tocmai. Toți voiam binele regatului, doar ca aveam percepții diferite despre ce înseamnă de fapt acel bine.
          -Cine trebuie să mai vina? Ceru tata să stie.
          -O să vezi când or să ajungă, i-am răspuns sorbind din vin.
          -Inaltimea Ta, îsi drese Dimitri glasul, aplecandu-se peste masa ca să se uite la tata. Putem să discutam despre ultimul raport de la granița sudica?
          Tata a fluturat o mana în semn de nepăsare.
          -Nici nu vreau să aud! În seara asta și mâine vreau doar să mă bucur, fara să-mi fac griji în legătură cu ceva. Granița de sud o să fie tot acolo peste doua zile.
          -Cu puțin noroc, a indrugat Taegan prea încet ca ceilalți inafara de mine și Almah să auda.
          Când ușile s-au deschis din nou, am știut cine avea să treacă prin ele. Altair a pasit umar la umar cu Jasper. Intre ei, un pas mai în spate, era Raven. Am bănuit ca Altair o ajutase cu echipamentul de lupta. Era blindata din cap pana în picioare. Am zâmbit strâmb la vederea ei.
          -Mai să fie, a mormait Raphael rânjind cu ochii la ea.
          -Inaltimea Ta, a spus Altair inclinandu-și capul în fata tatei.
          -Bine ati venit, Asasinilor, le-a urat tata, mult mai tensionat decât atunci când Almah și Taegan îsi facusera aparitia.
          Dacă l-ai fi întrebat, ti-ar fi spus ca nu are încredere în Altair și Jasper. În realitate, îi era frica de ei. Prietenii mei erau demni de încredere, doar ca loialitatea lor nu-i aparținea tatei, ci mie. Asta îl făcea să fie vigilent în privința lor. Ce nu știa tata era ca nici macar un Asasin din regat nu-i era loial decât pana intr-un punct. După ce treceau de punctul critic, Asasinii nu-și mai erau loiali decât lor înșiși.
          -Pe cine avem aici?
          Privirea tatei a poposit asupra lui Raven. Umerii mi s-au încordat. Dacă se înșelase? Dacă tata o văzuse la un momendat și avea s-o recunoască?
          -Numele meu este Raven, Inaltimea Voastră, spuse ea supusa, cu capul în pamant și a făcut o plecăciune. E o onoare să va intalnesc!
          O plecăciune perfecta, atent exersată. Îmi venea să o strâng de gat! Cunoștințele și gratia de curte pe care le dobândise de-a lungul vieții sale de Printesa aveau să ne dea de gol pana la urma.
          -Altair, am spus scurt, privindu-l fix.
          A înteles mesajul. Fara să aștepte aprobarea tatei, și-a asezat mana pe spatele lui Raven și a condus-o la masa. Jasper i-a urmat și s-a alezat langa mine. Nu voiam să atrag atenția nimănui asupra lui Raven, și să o țin în dreapta mea la masa exact asta ar fi făcut: i-ar fi pus o țintă pe spate. Era mai sigur pentru ea să stea intre Altair și Taegan, pe teren neutru.
          -Putem să mâncam? A oftat Raphael. Mor de foame!
          -Mereu ti-e foame, a comentat Taegan.
          -De unde știi? Ești mereu aici, ca să poți să spui asta?
          Mi-am dat ochii peste cap. Uite fix de-asta nu voiam să stau în preajma lor decât dacă era absolut necesar.