Poți să tii un secret?

7. Pareri și comenterii

          Raven

          De când rămăsesem orfana și devenisem fugara prin lume mă transformasem intr-o creatura extrem de ranchiunoasa, inchisa și sceptica. Presupun ca asta primești când îți vezi familia măcelărită, casa arsa din temelii și regatul sub asediu.
          Prima persoana în care avusesem o relativa încredere fusese Vivien și eram aproape sigura ca n-o s-o mai văd niciodată. Prima persoana în fata căreia lăsasem pentru cinci blestemate de minute garda jos fusese strainul misterios și superb care m-a imbrobodit trei nopți la rând în bar...
          Doar ca să mă înjunghie pe la spate și nu intr-un mod care sa-mi facă plăcere.
           Ce-a făcut apoi? Pe langa de faptul ca s-a dovedit un ticălos de prima clasa, îmi mai și scosese la lumina toti scheleții din dulap. Când s-a intamplat, n-am stiut ce m-a lovit. Acum eram în fata lui langa ring, în clipa urmatoare eram din nou agățată de marginea terasei suspendate, privind pe fereastra cum capul tatei se desprinde de pe umeri, cazand langa al mamei. Iar și iar și iar, fara să pot să mă mișc, să tip sau macar să respir.
          Emrys adusese înapoi cosmarurile. Noaptea trecuta nu mai reușisem să inchid un ochi după ce mă trezisem asudata din cap pana în picioare, gafaind, luptându-mă cu un inamic invizibil. Am ramas treaza pana dimineața punându-mi intrebari.
          Apoi am început sa pun intrebari.
          Privind imaginea de ansamblu, Emrys Blackwood, de vita nobila sau nu, era un nenorocit. Un Asasin pur sange, sadic, nemilos, inuman. Un ucigas de vise și de visuri, atât de volatil și cameleonic, cu atât de multe fete și fațete.
          Iar eu mă aflam în pozitia în care aș fii putut chiar să îi mulțumesc. Mulțumesc ca ai adăugat încă un punct pe lista de tragedii care mi s-au intamplat. Mulțumesc ca m-ai manipulat și folosit. Mulțumesc ca m-ai răpit. Mulțumesc ca m-ai adus în locul asta uitat de zei ca să fiu bătută, înjosită, istovită. Mulțumesc ca ai adus la viata cel mai mare cosmar al meu, ca l-ai făcut să-mi defileze prin fata ochilor, dar cel mai mult...
          Cel mai mult ar fii trebuit să-i mulțumesc ca mi-a deschis ochii.
          În acea dimineața m-am ridicat din pat înaintea celorlalti, cu mult înainte ca soldatii să bata cu picioarele în ușa ca sa ne dea trezirea. M-am spalat cu apa rece la dușul mic și murdar pe care îl imparteam cu ceilalti, mi-am îmbrăcat uniforma îngrozitoare și am ieșit din cazarma în varful picioarelor. Cum soldatii nu mai erau atât de ostili, am reușit să aflu ceva crucial: în gura aia de iad era o biblioteca.
          În biblioteci trebuie să fie carti, iar cartile conțin informatii.
          Mi-era greu să cred ca Emrys fusese doar plin de spirit și insufletire cu o seara în urma când spusese ca informațiile sunt putere. Nu, eram sigura ca voia să scormonesc.
          Nimeni nu m-a oprit când am intrat în biblioteca, dar m-am oprit singura când am văzut situația jalnica în care se prezenta. Erau o multime de carti, atât de multe încat nu le puteam estima numarul. Toate abandonate. Nimeni nu avea grijă de ele. Mirosul de praf te sufoca încă de la intrare, nu exista nici o logica în aranjamentul cartilor și per-total cineva trebuia neaparat să se ocupe de locul ăla.
           Am colindat printre rafturi minute bune, incercand să-mi fac o idee despre cât de multa munca era de făcut înainte ca biblioteca să prindă din nou viata. Dacă aș fii putut face asta în loc să stau de paza, eram sigura ca aș putea să termin totul in cateva zile.
          Am gasit și o carte care mi-a atras atentia printre toate celelalte. Se numea "Asasin începător- cum să nu te lasi ucis". Am luat-o de pe raft fara să mă gândesc macar ca cineva îi va simti lipsa și am citit primele randuri chiar acolo, intre cartile prăfuite, rafturile pline de paienjeni și bubuiturile ce se auzeau de la etajele inferioare.
          Cartea incepea așa:

          Tot ce trebuie să știi acum, la începutul vietii tale de Asasin, se rezuma la cateva cuvinte simple:
          Cu cât ești mai aproape de moarte, cu atât ești mai viu.