Poți să tii un secret?

24. Cea mai fericita femeie din regat

          Raven

          Cel mai ciudat sentiment care m-a încercat în ziua aceea a fost când l-am văzut pentru prima data pe Emrys în calitate de Print Moștenitor, și nu de Asasin.
          În locul echipamentului negru de lupta, purta o pereche de pantaloni negri eleganți, o camasa alba, peste care îsi pusese o tunica de-un albastru atât de închis, încat ai fi jurat ca e de fapt neagra. O suvita de par îi scapase pe sub marginea coroanei și îi alunecase pe frunte. Stătea cu spatele drept și privea inexpresiv înainte. Era superb, întunecat, misterios și deborda de forța bruta. Mi se taia răsuflarea și mi se inmuiau genunchii.
          -Mai clipeste și tu, a mormait Jasper din dreapta mea.
          I-am aruncat o privire crucișă.
          -Habar n-am despre ce vorbești!
          -Nu, pe naiba! A hohotit el amuzat. Fii serioasa, Raven! Crezi ca toți suntem idioți? Crezi ca nu vedem ce se întâmpla în fata ochilor noștri?
          M-am holbat la el fara să spun nimic, de teama să nu mă dau de gol. Nu eram foarte sigura ce vrea să spună și nici nu credeam ca vreau cu adevărat să aflu. Parada era în plină desfășurare, deci n-aveam timp să mă cert cu Jasper.
          -Nu mă interesează ce faceți tu și Emrys în privat, dar mă aștept ca în public să dai dovada de profesionalism și să nu te mai holbezi la el în timp ce-ti curge saliva din colțul gurii! A șuierat el, aplecandu-se discret spre mine.
          -Încerci să imi spui ca nu-mi iau treaba în serios, Hallingrad? Am pufnit de-a dreptul perplexa.
          -Incerc să-ti spun ca ești aici în calitate de Asasin, nu de fana înfocată. Lasa-le pe domnișoarele de la curte să-i facă ochi dulci lui Emrys. Te asigur ca o să te respecte mai mult dacă îl injunghi in piept, decât dacă îl privești galeș.
          După ce m-a pus la locul meu, Jasper nu mi-a mai acordat nici un fel de atenție, de parca nici macar nu eram acolo.
          Soarele urma să apună din minut în minut, iar noi ne apropiam de Piața Publica din centrul orașului. M-au răscolit sentimente de nostalgie și amărăciune când am văzut gangul dintre banca și clădirea administrativă, cel care ducea spre bordelul în care știam ca la ora aia aș fi găsit-o pe Vivien.
          Cuvintele lui Jasper mi-au răsunat în minte. Eram acolo în calitate de Asasin și aveam treaba. Am clătinat din cap, alungand orice gând legat de Vivien.
          Piedestalul mobil pe care erau urcați Regele Reshin și Printul Moștenitor s-a oprit în mijlocul pieței, acolo unde, conform programului, urmau să aibă loc mai multe festivități pe parcursul următoarei ore.
          Asasinii flancau piedestalul din toate partile, soldații patrulau de jur împrejurul pieței și știam ca pe clădirile din zona erau Altair, Almah și Taegan care supravegheau piața.
          La mai bine de zece minute după începerea festivităților l-am văzut pe Emrys strecurându-se pe langa Tron. A sărit direct pe pământul din fata mea fara pic de efort.
          -Urăsc să fiu divertismentul propriului meu popor, a mormait trecându-și palmele peste pieptul lui lat acoperit de tunica.
          De aproape era chiar mai atragator decât de la distanta. Probabil chiar salivam, spre deliciul lui Jasper. M-am forțat să-mi mențin privirea peste multimea de oameni adunați să-l celebreze pe Regele lor.
          -Mă ignori din nou? Ce ti se pare ca am mai făcut de data asta?
          Îi simteam privirea cercetandu-mă amănunțit și vocea lui era intrigata, poate și puțin iritata. Mi-am strâns pumnii pe langa corp când a făcut un pas spre mine și mirosul lui mi-a invadat nările.
          -Sunt în timpul programului, am spus la repezeala, intr-o încercare disperata de a-l tine la distanta. Vreau doar să-mi văd de treaba.
          -Așa deci, a pufnit sec. Jasper, elibereaz-o pe Raven din serviciu!
          Nu doar eu eram surprinsă de cerea lui. Pot să jur ca Jasper a tresărit și mie mi-a fost cu neputința să nu mă uit circumspect la Emrys. Oare ce mai punea la cale de data asta?
          -Glumești, a hohotit Jasper deloc amuzat.
          -Deloc. Elibereaz-o din serviciu și îți raman dator.
          Jasper a mijit ochii, vizibil instigat.
          -Îmi ramai dator în calitate de Asasin sau in calitate de Print? Ceru să stie.
          Emrys și-a dat ochii peste cap.
          -Îți raman dator în calitate de prieten! Haide, fa ce ti-am spus și, pentru următoarea jumătate de ora, nu ne-ai văzut nici pe mine, nici pe ea.
          În ochii lui Jasper s-a dus o adevarata lupta. Pe care a pierdut-o în mai puțin de un minut sub privirea insistenta a lui Emrys.
          -Raven? Libera! A scrasnit Jasper printre dinti. Jumătate de ora, Emrys! Nici o secunda în plus!
          Emrys nu s-a mai obosit să îi răspundă. M-a prins de mana și m-a tras spre marginea pieței, pana în spatele zonei în care patrulau soldații.
          -Unde mergem? L-am întrebat curioasa.
S-a încruntat la mine, privindu-mă peste umar.
-Ce-i asta, Raven? M-a întrebat bănuitor. Nu tu, ia mâinile de pe mine, ticalosule? Nici un lasa-mă în pace? Nici macar un du-te naibii de mincinos?
-N-am spus niciodată asta! Am zis în apărarea mea.
-Nici n-a fost nevoie. Ti se citește în privire.
-Da? Și ce citești în privirea mea acum? L-am întrebat uitându-mă urat la el, în timp ce îmi imaginam cum îl sugrum cu mâinile goale.
-Ca, în aproximativ doua minute, o să te fac cea mai fericita femeie din regat, mi-a răspuns arogant, rânjind și făcându-mi cu ochiul.
M-am forțat să raman serioasa, dar Emrys în toane bune? Mai delicios ca orice prăjitura!
-Nu ești bun la jocul asta, Inaltimea Ta, l-am anuntat dându-mi ochii peste cap.
-Mai vedem noi.
M-a condus printre buticuri și ateliere, tragandu-mă în stânga pe o strada lăturalnică. Nu l-am mai întrebat unde mergem, dar nici nu m-am împotrivit. Mi-era clar ca, dacă Emrys vrea ceva, Emrys obține ce vrea. Mi se parea o risipa de timp și energie să-i chestionez acțiunile.
După aproximativ un minut s-a oprit brusc în dreptul unei usi. N-a deschis-o decât după ce a cercetat strada în sus si în jos.
-După tine, Printesa, mi-a spus facand o plecăciune.
-Încetează, am mormait trecând morocănoasă pe langa el. Nu-mi mai spune așa!
A intrat în spatele meu, apoi m-a ocolit, m-a prins de mana și m-a condus în sus, pe scări. Am urcat doua etaje pe o scara de urgenta înainte de a iesi pe un palier care îmi era groaznic de cunoscut. M-am oprit ca trasnita. Priveam holul și nu-mi puteam crede ochilor. Eram în interiorul bordelului. Cum naiba de nu-mi dădusem seama?
-Ce facem aici? Am reușit să intreb gatuita.
-Vino, m-a indemnat tragandu-mă de mana. O să vezi imediat.
M-a condus pana la ușa camerei cu numărul 2016. A scos o cheie din buzunar și a deschis-o. Intrasem în alerta, pentru ca nu înțelegeam de ce mă adusese acolo, de unde avea o cheie de la camera și de ce nu îmi spunea nimic. Mavros a vibrat pe pielea mea, un memento al faptului ca, dacă aveam nevoie de el, era chiar acolo.
Numai ca unele batalii trebuia să le port singura și în cazul lui Emrys era chiar necesar să mă descurc fara ajutorul lui Mavros.
-Intra, mi-a făcut semn spre interiorul camerei.
Când am pasit peste prag, am avut impresia ca mă sufoc. Patul uriaș din mijloc m-a băgat în panica și tot felul de gânduri și-au făcut loc în mintea mea agitata. Fiecare mușchi din corp mi s-a încordat și am tresărit când Emrys a închis ușa.
-Bine, n-avem decât câteva minute la dispoziție, așa ca asculta-mă cu atenție, Raven!
A trecut pe langa mine și s-a oprit abia când a ajuns langa pat. M-am tras un pas în spate.
-Câteva minute la dispoziție pentru ce? Mi-am auzit vocea rece umplând aerul sufocant din camera.
-Ca să vorbim? Ce tot ai, Raven? Te porți ciudat!
-Tu m-ai adus aici fara să-mi spui un cuvânt și eu sunt aia care se poarta ciudat? M-am răstit revoltata.
Incredibil!
Emrys îmi analiza cu atenție trasaturile. Am văzut când ochii lui au trecut de la precauție la înțelegere și mai apoi la amuzament. Argintiul din ochii lui strălucea atunci când a vorbit.
-Stai puțin, a hohotit clătinand din cap. Tu crezi ca te-am adus aici ca să facem sex?
M-am încruntat mai tare, lucru care n-a făcut decât să îl amuze și mai rau. A izbucnit în hohote de ras, cu capul dat pe spate.
-Emrys, am șuierat printre dinti. Încetează!
-Oh, Zeilor, tu chiar ai crezut ca te-am adus aici ca să ti-o trag? Fii serioasa, Raven! De ce naiba aș face așa ceva, când am un Palat uriaș, plin de camere neocupate, toate la cheremul meu?
Încă râdea când m-am apropiat de el și l-am lovit cu pumnul în brat, dar n-a mai ras când și-a frecat locul dureros și s-a uitat urat la mine. Eram mult mai puternica de când îl aveam pe Mavros. Emrys n-avea decât să se descurce cu asta!
-În primul rând, am spus printre dinti, nu mai spune ca mi-o tragi de parca sunt o păpușa de paie și n-am nici un cuvânt de spus in privința asta. În al doilea, încetează să razi de mine, ticalosule! Și nu în ultimul rând, Emrys, daca nu-mi spui acum de ce suntem aici, o să plec!
-În primul rând, a sărit imediat imitându-mi tonul, daca nu aș fi vrut să ai un cuvânt de spus, am fi făcut sex pana acum, pentru ca știm amandoi ca am avut ocazii cu duiumul!
M-am încruntat banuitoare.
-Ce înseamnă asta?
-N-avem timp acum...
-Ce. Înseamnă. Asta? Am șuierat printre dinti, atinandu-i calea când a vrut să treacă pe langa mine.
A oftat, și-a frecat fata cu palmele, apoi a început să vorbească apăsat:
-Conexiunea dintre doua suflete Gemenii nu mai poate fi respinsă după ce acei doi indivizi fac sex, mi-a explicat. De ce crezi ca a fost Ianira atât de furioasa în ziua aia, în pădure?
Nu eram sigura ca înteleg.
-Vrei să spui ca pot să resping conexiunea dintre noi?
Maxilarul lui era încleștat.
-Da, a spus. Nu e atât de ușor, dar da, se poate, însă numai dacă acea conexiune nu s-a consumat.
Adică, numai dacă cei doi n-au făcut sex. În cazul de fata, noi doi. Prin minte mi-au trecut toate momentele în care aproape s-a intamplat. Toate momentele in care aproape ca am făcut ceva ireversibil fara ca macar sa am vrei bănuiala despre asta. Brusc, m-a luat amețeala.
-Ai știut toate lucrurile astea de la bun început și nu mi-ai spus nimic?
-Ianira, ea a...
-Emrys! Am țipat dintr-odată, luându-mă pana și pe mine prin surprindere. Încetează! De ce nu mi-ai spus nimic? De ce nu mi-ai spus macar în ultimele zile?
Eram socata, dezamagita și dezgustata. Mă juca pe degete de parca eram un copil și se aștepta să tac și să îi suport comportamentul tiranic. Se comporta exact ca un Print răsfățat și privilegiat, dar nu era singurul care pitea juca jocul ala.
-Nici macar nu te-ai uitat în direcția mea în ultimele zile! A țipat la rândul lui revoltat. Cum ar trebui să vorbim dacă fugi de mine tot timpul? Tot drumul pana în Ashmora te-ai prefăcut ca dormi și seara trecuta, la cina, ai fost grămadă pe Taegan!
Am făcut un pas în direcția lui. Aveam impresia ca scor flacari pe nas, toată pielea mă furnica și golul din stomac se prefacuse în furie.
-Tu și Angela sunteți grămada unul pe altul de săptămâni întregi, i-am amintit susținându-i privirea. Mă auzi pe mine să spun ceva despre asta?
-Eu și cine?
-Nu încerca să...
-Nu incerc! M-a intrerupt brusc. Cine naiba e Angela, Raven?
M-am zgâit la el. Parea sincer.
-Patru? Am mormait cu jumătate de gura.
-Patru? A hohotit clătinand din cap. Eu și Patru? Fii serioasa, Raven, ce naiba! Nici macar nu știam cum o cheamă! Crezi ca mă arunc intre picioarele fiecărei femei care-și flutura genele în fata mea?
-Câte femei îsi flutura genele în fata ta, Emrys?
A pasit spre mine, ajungând cu pieptul aproape lipit de al meu. Am tras brusc aer în piept și m-a trecut un fior. Fir-ar, cât era de sexy!
-Multe, a murmurat încet, aproape ca pe un secret. Aproape toate. Sunt Prinț, sunt Asasin, sunt atragator și am scula mare. Majoritatea femeilor mă vor. Ești geloasa?
M-am ridicat pe vârfuri și m-am uitat în ochii lui.
-În visele tale, i-am spus. Cantitatea nu înseamnă neaparat și calitate. Și dacă e să fiu complet sincera, Taegan e foarte chipeș. Ai observat ce ochi frumoși are? Pun pariu ca buzele lui sunt moi...
N-am simțit decât cum îmi fuge pământul de sub picioare înainte să mă trezesc cu spatele lipit de ușa, prinsa la înghesuiala intre lemnul rece și trupul fierbinte al lui Emrys.
Era furios. Maraia, dezvelindu-și dinții albi și nu mă scăpa din ochi.
-Chiar nu vreau să îl omor pe Taegan, mi-a spus maraind. Așa ca te rog, mă obliga să o fac!
-N-am făcut nimic, am răspuns aroganta, incercand să par nonsalanta, cu toate ca inima mi-o luase razna în piept.
-Vrei să respingi conexiunea? Fa-o, Raven! Dar intre timp, nu mă mai provoca. Nu așa! Și stai naibii departe de Taegan!
-Iar tu stai naibii departe de Angela! Am urlat lovindu-l cu pumnul în piept. Cine te crezi? Ticalosule! Mincinos...
M-am oprit brusc când bataile în ușa au răsunat în jurul nostru. Tot corpul mi s-a tensionat. Mavros m-a atentionat ca e chiar acolo, dacă am nevoie de el.
-Astepti pe cineva? L-am întrebat pe Emrys în soapta.
-Nu, a mormait tragandu-se un pas înapoi. Tu astepti pe cineva.
Am urmărit incordata ca un arc cum deschide ușa și se trage din dreptul ei, lăsându-mă să mă uit cu gura cascata la Vivien. Era chiar acolo, în fata ochilor mei, dar nu m-am convins ca e reala pana când n-a sărit în bratele mele, strangandu-mă cu putere la piept.
-Raven, a suspinat cu vocea tremurandu-i de emoții. Mi-am făcut atâtea griji pentru tine!
Am deschis gura, dar n-am reușit să rostesc nici un cuvânt, așa ca am închis-o. L-am căutat pe Emrys și l-am găsit stand nemișcat, langa ușa.
-O să aștept pe hol. Ai cincisprezece minute la dispoziție.
A ieșit fara să-mi mai arunce vreo privire și, dintr-un motiv pe care nu-l puteam intelege, îmi simteam inima grea. În ciuda faptului ca Vivien era chiar acolo, bine și sanatoasa, mă simteam nefericita. Nu știam de ce, nu făcusem nimic greșit, dar mă simteam vinovata...
Fata de Emrys.