Poți să tii un secret?

26. Locul ăla e ocupat

          Raven

          -Mergi înainte, mi-a spus fara să-și ia ochii de la bărbat. Vin și eu imediat.
          -Ești sigur? Am murmurat ridicându-mi ochii spre chipul lui tensionat.
          -Raphael e inofensiv. Mergi și distrează-te, Raven. Ne vedem înăuntru.
          Când am plecat de langa el, aveam impresia ca mă indepartez de sursa principala de oxigen. Fiecare pas era mai dificil decât cel dinainte. Eram perfect conștientă ca Emrys nu era în pericol. Nu doar ca erau gărzi peste tot, dar el insusi era un Asasin puternic, o forță letala. Îsi putea purta singur de grijă. În fata unui pericol real, eu doar l-aș fi încurcat.
          Când am trecut pe langa Raphael mi-a aruncat o privire întunecată. Nu știam ce are de împărțit cu Emrys, dar știam sigur ca eu nu îi făcusem nimic.
          Încinsă după ultimele evenimente, cu genunchii încă tremurandu-mi, m-am dus direct la masa cu băuturi. Aveam nevoie sa-mi distrag atenția de la imaginea lui Emrys in genunchi in fata mea, cu capul intre picioarele mele; imagine care avea sa traiasca veșnic in mintea mea.
          Erau atât de multe soiuri de vin, punch, bourbon, whisky și sucuri de fructe, încat am rămas privind în gol. Nu știam ce să aleg și nu mă puteam concentra, pentru ca mintea mi se întorcea la ce se întâmplase in dormitor.
          Mavros îmi explicase mai devreme ca, pe măsura ce trece timpul, conexiunea se intensifica. Indiferent dacă sufletele Gemenii aleg să nu definitiveze conexiunea, atâta timp cât niciunul dintre ei nu o rupe printr-un ritual, aceasta continua să se întărească și să creasca în fiecare clipa. Simțisem pe pielea mea cum, de la o zi la alta, devenisem din ce în ce mai flamanda după Emrys. În fiecare clipa în care îl vedeam nu voiam decât să fiu aproape de el și de fiecare data când nu era prin preajma, îmi doream cu disperare să fie.
          Atunci am hotărât să rezolv problema aceea. Nu plănuiam să rup legătura, așa ca de ce să tărăgănam momentul? Și am ales un pahar de bourbon, pentru ca meritam al naibii de mult unul!
          -Rochia ti se potrivește de minune!
          M-am întors în direcția vocii lui Blaire. Venea spre mine, alături de Almah. Cu Angela imediat în spatele lor.
Am scrasnit din dinti și am dat peste cap băutura din pahar.
          -Mulțumesc, i-am răspuns când au ajuns langa mine. Și tu arati minunat!
          Era superba! Frumusețea ei era frapantă și fara rochie și accesorii, dar cu ele, Blaire era răvășitoare. Era și foarte indrazneata, caci rochia ei roșie nu lasa prea mult loc de imaginație.
          Apoi mi-am amintit ca eu nu aveam chiloți la petrecerea data in cinstea Regelui, pentru ca zăceau rupți pe podeaua din dormitorul meu, și m-am simțit foarte prost ca am emis judecați despre ea. Nu era locul potrivit în care să mă gândesc la cum mă transformase Emrys intr-un morman de nevoi și dorințe în câteva minute, doar ca să mă reclădească înapoi bucățica cu bucățica imediat dupa aceea.
          -Da-mi ăla, s-a repezit Almah și mi-a smuls paharul gol din mana, înlocuindu-l imediat cu altul plin.
          Le-a înmânat câte unul lui Blaire și Angelei, apoi l-a ridicat pe al ei intre noi.
          -Traiasca Regele, a spus ranjind, apoi a adăugat ceva mai încet: Și Asasinii lui!
          Mi-am ciocnit paharul cu al ei și al lui Blaire, apoi l-am dat peste cap. Angela n-avea decât să înțeleagă ce vrea din asta.
          -Dar știu ca ti-era sete, nu gluma, a chicotit Almah. Îmi plac femeile cu metabolism sănătos.
          Câteva clipe mai tarziu toate patru aveam din nou pahare pline în mâini. De data asta am luat-o mai încet. Deja eram ametita și ajunsesem la petrecere de zece minute. Mi-era teama ca, dacă ma amețesc suficient, o sa fac o prostie cum ar fi sa-l târăsc pe Emrys inapoi in dormitor. Blaire, Almah și Angela au golit paharele cât ai clipi.
          Îmi era al naibii de dor de Ovidia. De ce n-a putut să vina și ea? Cui îi pasa ca unitatea are nevoie de Asasini care să o protejeze chiar dacă e sarbatoare la palat? Eu aveam mai multa nevoie de Ovidia decât avea unitatea!
          Când alcoolul m-a ajutat să mă relaxez, am observat atmosfera vibranta din jur. Muzica rasuna din toate partile, Asasinii se amestecau printre nobili și curteni și toată lumea parea multumita, dacă nu chiar fericita. Câteva cupluri dansau în mijlocul salii pe melodia ritmata interpretata de orchestra. În clipa aia, nu mi-a mai pasat cine am fost și nici cine sunt. Exact atunci, în momentul ăla, voiam doar să mă bucur și atât, pentru prima data dupa mult timp.
          -Oare dacă mai beau câteva pahare o să îmi fac destul curaj cât să-l invit la dans? A întrebat Angela cu o voce visătoare.
          Am clipit de câteva ori ca să focalizez și m-am uitat la ea. Privea lung undeva peste umărul meu. Atât eu, cât și Blaire și Almah ne-am întors capetele în acea directie.
Emrys traversa Sala Tronului. Mergea cu spatele drept și fruntea sus, mândru și impunător ca un adevărat viitor Rege. Mi s-au înmuiat picioarele și m-am clătinat. Sfinți Zei, cât era de superb! Aș fi putut să petrec o eternitate numai uitându-mă la ochii lui arzatori și buzele pline, atât de păcătoase!
          Nu era suflet in Sala Tronului care să nu îi urmareasca fiecare mișcare, insa el s-a uitat la mine. Apoi s-a încruntat și și-a ferit privirea. Bineînțeles. Eram patru femei și toate ne holbam la el cu ochi de bețive și saliva în colțul gurii.
          -Pe cine? Pe Emrys? A întrebat Blaire cu vocea ascutita, apoi a izbucnit în hohote de ras.
          -D-da? A mormait Angela nesigura.
          Pana aici cu stapanirea mea. Am ridicat paharul la buze și mi-am turnat băutura pe gat.
          -Ai putea la fel de bine să-l inviți în camera ta și n-ar fi decât o pierdere de timp, a spus Almah razand și ea.
          Angela privea descumpănită de la una la cealaltă. Probabil se aștepta la mai multa susținere ca intre fete. Intr-un fel, îmi era mila de ea. Gelozia viscerala care-mi despica trupul era pe cât de surprinzătoare, pe-atât de violenta.
          -Bine, stai puțin, a preluat Blaire stăpânindu-și cu greu amuzamentul. Îl cunosc pe Emrys de opt ani.
          -Eu de treisprezece, a adăugat Almah.
          -Nu l-am văzut niciodată cu o femeie, a continuat Blaire. Și nu mă refer să îl surprind în ipostaze compromițătoare, mă refer să îl văd... pur și simplu. Dacă nu e o vorba Asasina căreia să-i dea ordine, o să fuga în direcția opusa.
          -Are dreptate, a ridicat Almah din umeri. Știu ca îi plac femeile, pentru ca i-am auzit o data pe Altair și Jasper glumind despre asta, dar nu acorda atenție niciuneia.
          -Și apoi, e Printul Moștenitor al Zolarisului, și-a dat Blaire ochii peste cap. Cine naiba vrea să se lege la cap cu așa ceva?
          -Da, de parca tu n-ai încercat să tragi la poarta asta, a hohotit Almah facand semn cu bărbia spre tron, acolo unde Emrys discuta cu tatăl lui.
          -Ba da, a recunoscut Blaire fara nici o ezitare. Și tu ai încercat. De fapt, cine naiba n-a încercat? Eu îl suspectez pana și pe Calias!
          Discuția aceea era fascinanta, la modul ca mi se parea incredibil ca n-am vomitat încă pe marmura somptuoasa din Sala Tronului. Era delirant cât de tare mă sufoca gelozia.
          -Nu văd ce legătură au experiențele voastre nereușite cu ani în urma cu intențiile mele de acum, a comentat Angela, foarte sigura pe ea.
          Intențiile ei, pe naiba!
          Blaire și Almah au schimbat o privire și au ranjit una la cealaltă. Aveam impresia ca, orice naiba se petrecea acolo, n-o să se sfârșească bine pentru Angela. Iar eu nu plănuiam să mișc un deget în privința asta. Când devenisem o ființa atât de meschină?
          -Vrei să punem un pariu? I-a propus Blaire. Invita-l pe Emrys la dans sau pe terasa sau undeva mai retras. Ba mai mult, invita-l în camera ta sau intinde-te pe jos în mijlocul Sălii și desfa-ti picioarele, nu-mi pasa. Dacă reusesti să îl convingi pe Emrys să accepte ceva, orice, o să mă asigur ca nu mai trebuie să scrii nici un raport tot anul.
          -Iar dacă nu reusesti, a preluat Almah, atunci n-o să scrii numai rapoartele tale, ci și pe ale mele, ale lui Blaire și ale lui Raven.
          Drace, n-avea să mai vadă lumina soarelui. Rapoartele erau coșmarul fiecărui Asasin în parte. Eu nu apucasem încă să scriu prea multe, dar le uram cu pasiune.
          Angela a cugetat câteva clipe, privind de la Blaire la Almah și înapoi, după care a aruncat o privire peste umar, spre Emrys.
          -Fie, a fost ea de acord. Mă simt foarte optimista, am impresia ca e seara mea norocoasa!
          Ce-mi zisese Emrys mai devreme mi-a revenit fulgerător in minte. O să-ti placa să cobori în sala tronului și să știi ca cel mai puternic bărbat din regat ti-a tras-o cu limba, în timp ce îi purtai blestemata de coroana! Oh, la naiba! Îmi plăcea la nebunie, dar nu mă ajuta prea mult.
Almah a pufnit zgomotos. Blaire a ridicat nepasatoare din umeri.
          -Spor la scris rapoarte, i-a urat ridicând paharul în direcția ei.
          După ce s-a mai fâstâcit câteva minute, a plecat să se plimbe prin Sala Tronului. Eu și celelalte doua Asasine o urmăream ca niște ulii, dar ochii îmi tot fugeau spre Emrys. Coborâse de langa tatăl lui. Era alături și Altair și Jasper, discutau cu capetele apropiate. Și-a îndreptat brusc spatele și, când a privit peste umar, s-a uitat fix în ochii mei.
          -Biata de ea, ce s-a mai ars! A oftat Blaire.
          Mi-am întors atenția asupra ei, pentru ca mi se incingea pieptul în fiecare secunda în care ochii lui Emrys erau atintiti asupra mea și nu era momentul potrivit.
          -Așa îi trebuie, dacă e proasta, a mormait Almah privind indiferenta cum Angela traversa metru cu metru incaperea uriașă, îndreptându-se spre Print.
          -Și dacă, totuși, castiga pariul? Am dat eu glas gandului care-mi dădea târcoale ca o musca enervanta.
          După spusele lui, trecuseră doisprezece ani de când isi refuzase sexul, dar revenise in joc, sau plănuia sa i facă in curând. Îmi dădea târcoale o întrebare: cât puteam avea încredere în capacitatea lui Emrys de a-și tine pantalonii pe el? Spusese cu gura lui ca a fost o vreme când nu conta cu cine făcea sex, atâta timp cât o făcea, iar Angela nu era tocmai de lepădat. Oare cât de greu mor obiceiurile vechi?
          -N-o să îl castige, a spus Blaire cu o certitudine de neclintit.
          -Să presupunem...
          -De ce să presupunem ceva ce n-o sa se intample? Emrys n-o să se uite niciodată la ea! Nu i-am spus tot adevarul, mi-a explicat ea. Înainte să devină Asasin, Emrys a avut o iubita aici, la palat. Era fiica unui mare lord, crescută la curte. Au fost împreuna ani întregi, atât înainte cât și după ce Emrys s-a alăturat Asasinilor. A fost, oricum, mare vâlvă atunci.
          -Îmi amintesc, a oftat Almah. Toți cei din familia regala sunt obligați să-si treacă numele în Registrul Voluntarilor, în semn de devotament pentru Regat, dar Registrul n-a mai mutat nici un alt Print înaintea lui Emrys pe lista Asasinilor.
          -Iubita lui a rămas aici, în timp ce el și-a făcut pregătirea, mai intai ca Număr și apoi ca Asasin. În tot timpul asta, a stat mai mult prin unități decât aici. Apoi fata a fost ucisa. Din câte se stie, cineva a tras cu o sageata și a nimerit-o în inima, dar toată lumea spune ca Emrys era, de fapt, adevarata ținta.
          -De când s-a întors în serviciul Asasinilor, câteva luni mai tarziu, n-a mai fost niciodată același Emrys, a oftat Almah. Nimeni nu stie când doarme și când mănâncă. Parca e mereu in alerta. Nimeni nu l-a văzut vorbind cu vreo femeie decât dacă îi da ordine în calitate de superior sau dacă vorbește cu mine si Blaire. Crede-mă, Raven, ca Angela să castige pariul ăla ar trebui să se intample un miracol.
          -Intr-un fel m-aș bucura să îl castige, a oftat Blaire uitându-se trista spre Emrys. Macar așa am știi ca mai funcționează și altceva la el, inafara de creier și plămâni.
          -Adică, ce? Scula?
          Am clipit buimacă spre Almah. Exceptând informațiile prețioase pe care mi le pusese în brațe, discuția aia era deliranta. Eram din ce în ce mai sigura ca Asasinii sunt niște barfitori blestemați, care abia asteapta ocazia să imprastie cu zvonuri în toate partile.
          Totuși, aflasem lucruri noi despre Emrys. Oare să fie adevărat? Să fi fost el ținta asasinatului, nu Millie? Să fie asta motivul pentru care se agata atât de tare de amintirea ei?
          -Începe, a chicotit Blaire. Fiti atente!
          Ne-am întors toate trei spre zona tronului, acolo unde Angela stătea sfioasa în spatele lui Emrys. A ridicat mana și, cu degetele tremurandu-i de emoții, l-a atins pe umar. Emrys s-a întors spre ea și a privit-o încruntat. Jasper și Altair priveau și ei curioși scena.
          -Ce replica de rahat, a hohotit Almah.
          -Ce? Voi îi auziți? Am întrebat privind de la una la cealaltă.
          -Bineînțeles, mi-a zis Blaire sec. Și tu îi auzi. Concentreaza-te asupra lor și incearca să blochezi orice alte zgomote. E foarte simplu!
          Emrys i-a spus ceva Angelei. Era la fel de inexpresiv ca o statuie, în timp ce ea se fâstâcea îmbujorată. Am încercat să fac ce-mi spusese Blaire. M-am concentrat asupra lor, ignorând muzica și râsetele din jur. Angela a mai spus ceva, Emrys a clătinat din cap. Eram moarta de frustrare ca nu pot să aud, așa ca m-am străduit mai mult.
          -...minunat. Nu degeaba se spune ca nicaieri în lume n-o să mai existe un al doilea Palat ca acesta, am auzit-o în sfârșit.
          -În regula, a mormait Emrys sec. Poate, totuși, îmi spui ce vrei de fapt, Patru?
          Altair și Jasper chicoteau amandoi în spatele lui. Emrys avea umerii atât de tensionați, încat ai fi jurat ca în fata lui sta un complet de judecata care-l acuza de înaltă trădare, nu o femeie fastacita.
          -Voiam... știi tu, a spus Angela dregandu-și vocea emotionata. Suntem la o petrecere și nu te-am văzut dansând deloc. Mă gândeam ca poate... vrei... să dansam?
          Jasper se prapadea de ras, în timp ce Altair se inrosise la fata. Blaire și Almah se distrau copios. Îsi băteau joc ce ea fara pic de remuscare.
          -Să dansam? A repetat Emrys neincrezator. Noi doi? Tu și cu mine, să mergem împreuna intre curtenii tatălui meu și să dansam?
          Probabil auzind tonul perplex al lui Emrys, Angela a bătut în retragere.
          -Nu trebuie neaparat să dansam. Putem merge să bem ceva pe terasa sau intr-un loc mai... retras.
          Altair n-a mai rezistat, s-a întors cu spatele și a izbucnit în hohote de ras. Jasper se ținea cu ambele mâini de burta.
          -Haide, Emrys, du fata intr-un loc mai retras! I-a spus lovindu-l cu pumnul în umar. Dormitorul Printului e suficient de retras, Patru?
          Emrys era exasperat. Și-a trecut palma peste fata nervos, apoi a lasat mana să-i cada pe langa corp. Ochii i s-au îndreptat fulgerător în direcția mea. Prinsa ca trăgeam cu urechea, am zâmbit și am ridicat discret paharul. Înainte să-și mute privirea, a ridicat mana spre coroana, de parca voia să o așeze. În realitate, voia să-mi atragă atenția asupra ei.
          -Uite ce e, Patru, a spus apoi oftand. Apreciez atenția ta, dar opreste-te! Noi doi? N-o să se intample. Nu acum, nu cu alta ocazie.
          -Scuze, eu... chiar am crezut ca, după felul în care te-ai purtat în timpul Încercărilor... a început Angela să se bâlbâie, privind rusinata marmura de sub picioarele lui.
-V-am ajutat pe toți în timpul Încercărilor, a zis Emrys apăsat. Nu ti-am făcut o favoare tie, în mod special.
-Oh, Zeilor, sunt atât de idioata, a suspinat ea. Tu ești Print și... și...
Emrys și-a aruncat o clipa ochii spre tavan. Era la capătul răbdării. Prietenii lui se sufocau de ras.
-Nu te refuz din cauza faptului ca eu sunt Print și tu nu, i-a explicat, incercand să fie răbdător. O să ne vedem în fiecare zi în unitate și nu vreau ca lucrurile să fie stânjenitoare pentru tine. Nu ești genul meu, Patru, i-a spus ridicând neputincios din umeri. Și chiar dacă ai fi, ai ajuns prea tarziu, locul ăla e ocupat.
Mi-a tresărit inima în piept. Oare...?
-Ce-a spus? A întrebat Blaire icnind.
-Poftim? S-a repezit Jasper tragandu-l din fata Angelei. Cum ai zis?
Emrys l-a plesnit peste mana, apoi și-a asezat liniștit sacoul.
-Am zis ca, și dacă ar fi genul meu...
-Am auzit! S-a rastit Jasper încruntat. Asta inseamna ce cred eu ca inseamna?
-Slava Zeilor, nu stiu ce-i în capul tau și sunt aproape sigur ca nici nu vreau să aflu, Jasper.
-Emrys, tu cumva ai înviat?
Altair a pufnit în spatele lor, dându-și ochii peste cap.
-Spune-mi! A instant Jasper. Te-ai decis să-ti scoți în lume vechiul prieten? Ai îngropat securea castitatii? Ti s-a făcut mila de supusele tale și te-ai hotărât să le curmi suferința? O să dai din nou iama în femei cum da Taegan iama în frigider în mijlocul noptii?
-Să mă bata Zeii, Jasper, nu mai vorbi! A gemut Emrys inchizand ochii o clipa.
Dar Jasper era pe cai mari.
-Nu, nu! Trebuie să-mi spui, Emrys. Spune-mi! A fost doar un mod să îi faci vant lui Patru sau chiar ai făcut chestia aia despre care nu vrei nici macar să mai auzi după ce-ai făcut atunci cu...
Emrys l-a prins de marginea tunicii și l-a smucit spre el. Fruntile lor erau la numai cativa centimetrii distanta.
-Urca-te pe Palat și urla de acolo, să fi sigur ca te aude tot orașul, i-a marait în fata. Taci odată, idiotule!
Jasper a deschis gura să spună ceva, dar n-a mai apucat, pentru ca exact atunci a năvălit din hol un bărbat. În urma lui veneau trei gărzi regale. Îl recunoșteam de seara trecuta, de la cina. Stătuse langa Raphael și se uitase tot timpul la mine de parca eram un morman de rahat.
-Inaltimea Ta! A urlat el. Inaltimea Ta, granița de sud!
Ajuns în fata tronului, s-a prăbușit în genunchi, gafaind. Inima mea a luat-o la goana. Toți Asasinii din Sala Tronului au intrat în alerta. Almah m-a tras după ea și Blaire în fata, langa Altair și Jasper. Emrys se apropiase deja de bărbat.
-Ce-i cu granița de sud, Dimitri? A tunat vocea Regelui.
Muzica se oprise, chicotele incetasera și petrecerea încremenise. Toată lumea îsi ținea respirația.
-A căzut, a soptit bărbatul. Granița de sud a căzut. Toată infanteria e moarta și Asasinii au nevoie de intariri.
Am văzut exact clipa în care Emrys preluat controlul. S-a întors cu fata spre tatăl lui. Privirile li s-au intersectat. Nu mai era Emrys stand mândru, cu spatele drept si gata sa ucida, ci Printul Moștenitor al Zolarisului și temutul Asasin Blackwood. Nici o fărâma de om nu s-a auzit în vocea lui rece și otelita.
-Ajungem acolo într-o ora, Inaltimea Ta, i-a spus tatălui sau.
Regele a incuviintat. Era tensionat și, o puteam vedea în ochii lui, era speriat.
-Seryah? A întrebat Emrys. Ce fac, dacă o găsesc acolo?
L-am văzut cu coada ochiului pe Jasper pasind spre Emrys, aproape inconștient. Îl privea incruntat.
-Orice poți ca să o tii în viața, i-a răspuns Regele.
Seryah? Cine era Seryah?
Emrys a incuviintat. Nu parea prea mulțumit de răspuns, dar nu l-a contestat. S-a întors spre Jasper și Altair. I-a privit pe rând.
-Cine se ocupa?
-O să adun Asasinii și fac formațiile, a intervenit Altair. Da-mi zece minute.
-Cinci.
Asasinul s-a făcut nevăzut în mulțime.
Abia dacă înțelegeam gravitatea situației. Granița de sud căzuse, toată infanteria era moarta. Câți Asasini erau stationati acolo? Cât puteau tine piept... și cui țineau piept? Puteau rebelii să producă atâtea pierderi în rândul soldaților? Existau, oare, alte amenințări de care nu știam? Mi-era foarte greu să gândesc în clipa aia.
-Blaire, Almah, sunteți în prima linie de apărare, le-a spus Jasper peste umar.
-Blaire și Almah sunt ariergarda, a spus Emrys pasind spre el. Noi suntem prima linie de apărare!
Stomacul meu s-a strâns dureros.
-Ce ticălos! A pufnit Almah. Vrea să aibă parte de toată distracția!
-Nu, a zis Jasper tare și clar, ridicând bărbia. Astăzi, nu!
Fara nici un alt cuvânt, Asasinul s-a întors și a plecat, trecând exact pe langa mine. Trasaturile lui erau împietrite. Blaire și Almah au dispărut și ele, la fel ca majoritatea Asasinilor.
-Emrys, am murmurat în soapta, reușind totuși să-i atrag atenția. Pot să...
A clătinat din cap înainte ca eu să termin de vorbit. Nu exista nici o urma de toleranta în privirea lui dura.
-Nu pot să-mi fac griji pentru tine acum. Comandantul gărzii regale o să se ocupe de Asasinii rămași în urma. Fa ce ti se spune și ramai în viață, Raven. Încă avem conturi de reglat.
Erau peste trei metri intre noi și zeci de oameni și Asasini care treceau în toate direcțiile, însă pentru o clipa am avut impresia ca toată lumea a dispărut.
-Sa nu indraznesti sa nu te întorci înapoi, Blackwood! I-am ordonat printre dinti, simțind cum mi se strânge inima pe măsura ce realitatea mă prindea din urma.
Pleca la... război. Și în război, oamenii mor.
-Am înteles, să trăiți, mi-a spus ranjind slab în colțul gurii sale superbe.
S-a mai uitat o clipa în ochii mei, apoi a dispărut. Oricât am încercat să mai surprind macar o frântură din el în mulțime, a fost inutil.