West Golden - Protector feroce. Alesul.
Sportivul îngâmfat pe care am vrut cândva să-l ucid cu mâinile goale este acum singurul în care am încredere cu inima mea.
Într-un oraș plin de corupție și secrete întunecate, să știi cine e de partea ta devi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Uite. Gata." Spune Scar cu un rânjet satisfăcut.
După ce s-a chinuit să-și închidă valiza prea plină în ultimele cinci minute, în sfârșit a reușit.
"Și nici o secundă pierdută." O tachinez, clătinând din cap în timp ce-mi strecor un hanorac peste tricou. "Mașina noastră către aeroport va ajunge aici în câteva minute."
Se lasă pe patul care-a fost al ei de când ne-am lăsat bagajele aici, în Dupont Bayou. Chiar dacă n-a spus-o, îi va lipsi locul acesta. Cred că toți simțim asta, de fapt. Planul inițial a fost să mai rămânem câteva zile, dar odată ce West a auzit că Scar va rata ultimele zile ale lui Shane în Cypress Pointe, ne-a schimbat planurile de zbor. Mă înfiorez când mă gândesc cât de mult trebuie să-l fi costat asta, dar nici măcar n-a clipit.
Dacă e important pentru Scar și pentru mine, atunci e important pentru el.
Tocmai de aceea îl iubesc.
Gândul la Shane îmi aduce în minte o întrebare. Ceva ce mor s-o întreb pe sora mea.
"Deci... ce-i cu tine și Linden?"
Din anumite motive, îmi țin respirația după ce întreb.
Scar ridică din umeri. "Pare de treabă. Vorbește mult despre trupă, școală și familia lui."
"Familia lui? Există dramă sau ceva de genul ăsta?"
Ridică încă o dată din umeri. "Nu, nu chiar. În mare parte sunt doar chestii legate de partea tatălui său biologic. Sunt din Choctaw."
Mă opresc din ceea ce fac ca să ascult. "Tatăl lui e amerindian?"
Scar încuviințează. "Ei bine, a fost. A murit înainte de a se naște Linden. Se pare că, totuși, e în contact cu rădăcinile sale. Bunica lui îl menține activ în comunitatea locală Choctaw. Ceea ce e destul de mișto, presupun."
Presupune?
Acele inimi din ochii ei spun contrariul. Spun că e mai mult decât interesată de tot ce are de-a face cu tipul ăsta.
"Mmm hmm. Hai să mergem, puștoaico."
Scar nu se grăbește să se ridice ca să mă urmeze jos, dar în cele din urmă o face. Ne alăturăm celorlalți afară, pe verandă, exact când șoferul care ne-a lăsat acum câteva zile oprește cu același autobuz ca înainte. Văzându-l, mă înțeapă puțin inima.
Această călătorie se termină mult prea devreme.
Boone stă lângă mine, cu mâinile în buzunare, în timp ce se uită la nepoții săi. Sunt evident atât de importanți pentru el, încât îmi imaginez că despărțirea e întotdeauna grea. De fapt, o văd în ochii lui, deși încearcă s-o ascundă.
"Vă mulțumesc foarte mult că ne-ați primit. Ne-am distrat de minune." Îi spun.
"Oh, dragă, plăcerea a fost toată a mea. Singurul lucru pe care-l iubesc mai mult decât să-mi văd nepoții este să-i văd fericiți."
