Fii-mi universul meu când lumea moare,
ucisă de dușmani mai vechi ca Noi;
Un viitor când prezentul dispare
îngropat de al traumei noroi...
Fii-mi pace când ajung seara în tindă
și mă aștepți cu zâmbet de copil,
cu gesturi mici gata ca să surprindă
un suflet gol ce-a răsărit subtil.
Fii pensula ce zâmbet îmi pictează
în clipa-n care totul pare gri,
când gânduri conștiința-mi înnoptează,
fii lângă Noi și Noi vom înflori.
*
Doar fii aici, când soarele apune
și umbre reci simt în sufletul meu;
Să povestim ce nu ne-am putut a spune...
Iar dimineața fi-va curcubeu.
