Mă termin pe-ale tale critici
când cu ele mă înconjori,
mă simt important când mă judeci,
primato, ia-ți plozii și zbori.
Numai un pas ne definește...
eu prostul rătăcit de turmă
iar tu savantul ce bășește
și caut-a mucilor urmă.
Ești bun și drept (să nu mai spun)
că știința tu ai inventat-o,
cobori, ciobane, la săpun,
căci atmosfer'-a-i degradat-o.
Un păduche -din cei cu vază-
(ce stau în față, dând din coate)
se trezi într-o dup'-amiază
filozofându-l pe Socrate...
Și ca o turmă de oi tâmpe
alți paraziți i-au urmat mersul,
ce a urmat să se întâmple
îți poți și tu concepe restul.
Eu pentru mine scriu decât
-un egoist ce i se rupe-
de cum vrei să le bagi pe gât
moaște ca morții să le pupe...
