Pentru Lumikiii
Mi-ai promis proză scurtă, dar ai uitat, se pare...
ai șters chiar și ce-aveai, sincer, m-am supărat,
tot ce scriai era pe gustul meu, și găseam alinare,
în micile poezioare, mici paragrafe... Te-ai lăsat!
Adina...ce nume frumos, am scris și eu odată
ceva cu acest nume, dar tipa nu era ca tine
-sublimă-, era rea, ursuză și-nțepată,
nu-i plăcea rozul, nu lega prietenii și nu credea în bine.
Ai zis că o să scrii cândva, am spus „ Cândva-ul e departe",
„ Măcar nu e niciodată" mi-ai replicat, și-atunci ți-am zis:
„ Niciodată-i cândva", tu mi-ai răspuns cu „ Poate",
Și pentru-a doua oară mi-ai promis că te-apuci de scris.
M-amuză ce-mi răspunzi, chiar dacă sunt nervos,
am vrut să văd ce e în jur, nu sunt un ignorant,
dar m-ai lovit în glumă de am căzut pe jos,
mi-ai zis că-n magazin de porțelanuri eu sunt un elefant...
Am vorbit despre fericire, mi-ai spus că ea nu-i tot',
nu am negat, și ți-am urat ca Dumnezeu să-ți dea
ce vrei și ce-ți dorești, a cunoaște ce vrei nu pot...
ai încheiat cu „ Orice suflet merită ce cu ardoare vrea".
