Prin lume, lângă mine, oriunde mă uit este
câte o figurină cu diferită formă.
Fiecare avându-și o cale și-o poveste
și fiecare merge doar cât e scris în normă.
Servesc lejer cafeaua și-arunc un mic deliciu
în ceașca perfect albă -putin ciobită-n dos-
Privind pionii care sunt doar de sacrificiu
și sunt trimiși la moarte de-un creier nemilos...
Doar cei ce-au mai luptat fac zid azi lângă rege,
nebunii stau și râd -luâd-o pe scurtături-
piesa și comandantul mâinile o să-și lege,
capu'-ntocmește planuri și mâna bătături.
Privesc pe tabla vieții care-i în alb și negru:
observ mișcări istețe, capcane și rocade.
Văd regi păzind regina... Când ea se mișc-alegru
pe tabla colorată trecând de ambuscade.
Ești tură grosolană, care drept merge, glonț?
Sau ești bătrânul rege -ce merge abia, abia-?
Perfid cum este calul, lovind de după colț...
Sau ești simplu pion și-un pas e tura ta?
Sau poate ești regina -orice îți e posibil-
Sau stai pe lângă rege nebun diagonal...
Sau tu ești jucătorul, tăcut și impasibil
și aștepți o greșeală să dai atac final.
