Soarele e pe cer, dar ea rămâne gheață
și rar observi un zâmbet pe fața-i mereu tristă,
aș vrea să o ajut, dar sunt mereu în ceață,
căci ea e ca o scoică ce stă mereu închisă.
M-a ajutat, din minte nu pot șterge
cuvintele de-ncurajare ce mi le-a adresat,
aș vrea să o ajut, dar cu nimic nu merge,
cred că e din motivul că-i fată, eu băiat...
Prea multe poze triste, prea multă suferință
poartă în al ei suflet, totuși mai poate să zâmbească...
aș vrea să o ajut, dar mi-e cu neputință,
mă rog Celui de sus să-i ia durerea sufletească.
