Pentru MihaelaMya
Poemele țâșnesc din tine ca din izvorul nesecat,
cu clipocit și cu răcoare, ce e în jur mereu adapă,
căci e limpede și curată și dulce a ta apă,
și-n zile toride de vară satură omul însetat.
Poemele zboară din tine ca fluturii multicolori,
în zborul lin sunt urmăriți de ochi sensibili și gingași,
de oameni mari, băieți cuminți, fetițe și de copilași,
toți privesc roiul cum se duce să bea nectarul de la flori.
Poemele pleacă din tine ca scânteia din jar aprins,
plutește, se ridică, mai sus, mai sus, dorește
să vadă cum e lumea, din înălțimi ochește
pe cel ce-l va aprinde, căci are suflet stins.
Poemele tale-s citate din cartea sfântă, nepătată,
de le citim alungă demonul tristeții și iar vine
în viață liniștea, pe buze zâmbetul, în noi starea de bine
și-astfel, exorcizați, avem din nou viață curată.
Poemele tale-s speranță printre oameni în metastază,
sunt viață printre muritorii ce biruiți capul înclină,
în furtunoase gânduri poemele-ți ne fac ziua senină,
doar printr-un vers citit, un gând transmis, o frază...
Poemele tale sunt dragoste sinceră, plină de iubire,
din noi macină ura, ne metamorfozează,
ne picură nectarul iubirii, și cu noi jonglează,
uităm ce-nseamnă ură prin a lor strălucire.
POEMUL tău e ADEVĂRUL printre minciuni frumos pictate,
POEMUL tău este FRANCHEȚE printre hoții de buzunar,
POEMUL tău este SPERANȚĂ când totul pare în zadar,
POEMUL tău este DESERT printre mâncăruri alterate.
