A mea dragoste veșnic o să spună
cât te iubesc, cât de mult ne iubim...
Căci tu îmi cânți cu vibrații de strună
când astă lume o ia de nebună,
fugind neștiutoare spre furtună...
dar noi îmbrățișați îmbătrânim.
Mi-ai arătat că fără tine totul
e numai praf, pe ulițe de țară,
mi-ai înrădăcinat adânc în mine scopul
ce nu-l aveam când a-nceput potopul,
m-ai răcorit - când mă arsese focul -
și m-ai ținut în brațe-n orice seară.
Ești tot ce am și tu îmi ești complice
la bucurii, nopți vagi sau răni în piept;
Tu ești aici când ceilalți nu mi-ar zice
vreun sfat să ies din a lumii matrice,
dar tu mă-nveți, și după mine, sincer
tu vei trăi... pupila regelui poet.
