Am plâns atât, cât alții-au râs,
prea fericiți a ști ce-i plânsul...
Da-ntotdeauna am surâs
când eram lângă ea, el, dânsul...
Iar când am râs, am achitat
tot timpul plâns, lăsat în spate.
Şi tot râzând, am și uitat
cum e să plângi pe înfundate.
Pot sa zâmbesc în timp ce plâng
și toți să creadă că sunt bine,
și-atunci, toți cei care mă-nfrâng,
lovesc mai mult, mai tare-n mine.
Iar când am fost mai fericit,
n-am lăsat asta să se vadă,
au presupus, n-au nimerit,
unde sunt lup și unde-s pradă.
