Scriam și des și mult odată,
timpu-a trecut și-am învățat
că mi se scurge seva toată
când pun totu-n versul pictat.
*
Când scrii în rânduri viața toată
și-o spui cu drag, căci e a ta,
rămâi ca șanțul de parafă,
lumea te-ascultă, nu te vrea.
Muncești, te lupți, transpiri în zile
când unii-n praf aruncă banii
și tu plângi nopți, nu știi, copile:
ce-aduce-un ceas, nu aduc anii...
Tu speri ceva ce-n astă lume
e o himeră amuzantă,
îndărătnic - căci crezi în glume -
când puritatea-i dezolantă.
Și scrii, n-arăți, te-nchizi în tine,
plin de refuz, dispreț hilar,
iei primul tren ce-n gară vine,
pleci să fii singur în viespar.
Fii tot ce vrei și tot ce-ți place,
plăcerea-i azi, nu-n ani târzii,
dar vreau să știi că nu-ți dau pace
când vrei să uiți ce-ai vrut să fii!
Și - ca un bun ce sunt părinte -
îți spun ce-i bine și ce nu:
fii bun, fii drept, deschis la minte!
Cu drag, Alter Ego, alt tu.
