Depresii îmi dau brânci spre vechiul eu,
tăcut, fricos și monoton ca buha;
Sălbatic dar și mândru - cimpanzeu -
când nu-mi văd bârna dar la pai pun lupa...
Mândrii de moldovean mă fac să sufăr
când nu rezolv la timp nemulțumiri,
mă-nchid în mine, apoi m-ascund în cufăr
și zbier spre cer blesteme și jigniri.
Copil încărunțit de griji stupide,
pierdut prin gânduri, buruieni și scrum,
prea smart ca să fac lucruri insipide,
când prea leneș îmi văd de-un singur drum.
Și-am încercat, încerc dar parcă toate
mă țin plutind ca-n centru de ciclon,
dar îmi revin și trec de-această moarte
și-o să fut fricile ce astăzi nu-mi dau somn.
