Zâmbeai când telegrame scurte
aduceau raze ca dulceața,
în bezne reci cu ploi acute,
prin ceți de rouă dimineața.
Zâmbeai când gânduri de iubire
purtau furnicături printre sinapse,
când geruri vii treceau în nesimțire
și cap și inimă și coapse...
Zâmbeai când glasul tinereții
cânta în viforul năprasnic
-fluturi zglobii în zorii dimineții,
mistuiti de-al stomacului suc gastric-.
