Complicated

Capitolul 16

Pe usa intra Shane.

Raman pe pat in aceasi pozitie. Vine incet spre mine parca cu teama ca as putea izbucni acum intr-o cearta. Se aseaza langa mine pe pat. Pare....abatut. Imi cuprinde mana dreapta cu mana lui stanga. Stam asa cateva secunde.

-Unde ai fost? Sparge el tacerea in cele din urma.

-M-am plimbat in oras. Zic simplu ridicand din umeri si el ofteaza.

-Mi-am facut griji pentru tine....cu totii ne-am facut.

-Ei bine nu trebuia. Sunt fata mare si stiu sa ma descurc. De ce va comportati asa? nu sunt de sticla.... De fapt, in ciuda faptului ca nu pare, chiar pot sa ma apar singura.

-Vrei adevarul? Advarul e ca nu stiu! Nu am nici cea mai mica ideee de ce ma simt asa langa tine! Nu stiu de ce vreau sa te tin in siguranta. Stiu doar ca nu vreau sa pierd asta! Si crede-ma ca as da orice sa dau timpul inapoi si sa nu fi pus pariul ala stupid!

-Te rog.....

-Nu! Trebuie sa ma asculti! Ai auzit partea proasta! Eu voiam sa renunt la pariu. Dar a început Nick sa vorbeasca. E adevarat ca inainte eram exact asa cum crezi. Dar m-am schimbat! Chiar tin la tine. Te rog....zice si imi ia fata in maini, fortandu-ma sa il privesc in ochi...trebuie sa ma crezi!

Ceva in privirea lui ma facea sa il cred...ochii aia.....pare atat de sincer...de parca raspunsul meu, afirmativ sau negativ, poate sa ii schimbe viata.

-Eu......te cred. zic aproape insesizabil. Insa se pare ca m-a auzit.

Fata i se lumineaza si ma trage intr-o imbratisare lunga. Ma strange atat de tare de parca i-ar fi frica sa nu ma razgandesc.

-Multumesc! Nu ai idee cat conteaza pentru mine! zice cu glasul tremurat in parul meu. Il mangai usor pe spate.

-Hei! Nu e ca si cum ti-as fi zis ca ai castigat la loto. Zic si incepem sa radem

-Nu....e mai important. Zice si ma uit la el uimita. Hayley, sarutul ala.....a fost adevarat! Esti foarte importanta pentru mine. Si in ciuda faptului ca esti o enigma pentru mine, te plac.

Se apropie de mine si se uita in ochii mei. Nu stiu de ce, dar nu ma opun. Intr-un moment magic, ma saruta. Un sarut adevarat. Fara sa imi dau seama, ii raspund la sarut.

CE FAC EU AICI????? Eu nu pot sa ma indragostesc! Daca afla cineva din mafiile rivale, o sa il omoare! Nu pot sa fac asta! Rup sarutul si il privesc terifiata. Se uita confuz la mine si apoi ma a in brate.

-Linisteste-te. Imi sopteste. Nu stiu cum, dar ma relaxez imediat la atingerea lui. Ce s-a intamplat? ma intreaba ingrijorat.

-Nimic doar ca am o problema si trebuie sa vorbesc cu Cass.

-Nu te cred! Poti sa vorbesti cu mine daca vrei. zice si ma ia de maini.

-Este o problema....personala. zic lasandu-mi privirea in jos. Nu stiu cum si-a dat seama ca mint.

Imi ridica privirea cu 2 degete.

-E ok. zice si ma saruta. Merg sa o chem pe Cass.

Iese din camera si ma asez pe pat. CE MI SE INTAMPLA? Adica si asa aveam o gramada de probleme.... nu vreau sa mai bag pe cineva in treburile mele care apropo sunt mai incurcate ca un puzzle cu 2000 de piese... Sunt atat de obosita incat adorm.

****

*Dimineata*

Ma trezesc fericita. Nu am mai avut nici un cosmar si asta nu poate decat sa ma bucure.