Complicated

Capitolul 36

-Dacă aveți de gând să vă mai holbați mult la mine vă pot da o poză. Zic sarcastică și dau să urc scările dar sunt oprită de... Cass

-Hayley oprește-te! Suntem prietenii tai! Poți avea incredere in noi indiferent de situație! Zice și ma trage după ea pe canapea. Vom fi aici pentru tine sa te ajutam! Zice cu o caldura pe care nu am mai întalnit-o.

-Știu! Zic sinceră. Și îmi pare rău că am reacționat așa, îmi pare rău că am secrete față de voi și cel mai mult îmi pare rău ca eu nu pot să fiu prietena pe care voi o doriți. Nu pot și nu știu daca voi putea vreodată să fiu atât de buna pe cât meritați! Zic toate gândurile care mă bântuiau.

Shane mă ia în brațe dându-mi un sărut in varful capului. Mă calmez instant sub atingerea lui.

-Ley eu cred ca au fost niște zile grele pentru noi toți. Am aruncat cuvinte grele pe care mai mult ca sigur le regretăm cu toții. Stresul și panica s-au acumulat și am lăsat lucrurile mici să se strecoare și să ne dezbine. Eu cred că cel mai bine e să dăm totul uitării. Zice Cole și tot ce pot să fac e să îi dau dreptate.

-Vreau să vă spun, chiar vreau! Doar ca de fiecare dată când mă gândesc retraiesc toate clipele alea groaznice și-zic încercând să continui dar eșuez lamentabil, izbucnind în plâns.

După câteva minute am reușit să mă limiștesc și asta doar cu ajutorul prietenilor mei.

Am plecat împreună cu Shane în camera mea unde după ce m-am schimbat în pijamalele mele pufoase m-a luat în brațe cu grija de parcă m-ar putea sparge și așa am rămas.

Era o liniște plăcută, comfortabilă și totuși eram datoare cu o explicație. Una ce mai devreme sau mai tarziu va trebui dată. Și dacă am învățat ceva până acum acel lucru este că ocaziile nu trebuie ratate. Fără îndoială clipa în care trecutul meu va fi dezgropat va veni. Amânarea ei nu aduce decât suferință așa că luasem o hotărâre. Chiar dacă decizia mea avea sa îmi fie mai mult sau mai puțin fatală.

-Era o seară de toamnă. Stăteam singură în casa în care am copilărit alături de familia mea. Nu era cea mai frumoasă zi din an dat fiind faptul că se făceau fix 4 ani de la moartea părinților mei. Zic și dau să continui dar sun oprită.

-Nu trebuie să îmi spui dacă nu ești pregătită. Zice Shane blând.

-Prefer să nu mai amân momentul. Zic și îmi continui povestea. Stăteam și mă uitam la televizor pregătindu-mă să închei ziua aia oribilă în care amintirile m-au încolțit la fiecare pas. Am auzit soneria și m-am dus să răspund. A fost cea mai mare greșeală pe care am putut să o fac. De cealalta parte a ușii era un bărbat plin cu mușchi îmbrăcat în negru. În seara aia s-a întâmplat inevitabilul. Mi-am pierdut tot ce mai aveam....mi-am pierdut inocența. Zic și las o lacrimă să cadă.

Până acum nu am avut curajul să îl privesc în ochi.

-Hayley uite-te la mine! Zice serios dar eu dau din cap în semn negativ.

Shane mi-a ridicat bărbia forțându-mă să mă uit la el.

-Doar nu crezi că aș fi înstare să îmi schimb părerea față de tine din cauza acestui incident, nu? Zice și lacrimile curg pe fața mea.

-Eu doar....m-am temut că din cauza asta ai putea să crezi despre mine lucruri oribile...m-am gândit la ce e mai rău.

-Hayley te iubesc! Singurul sentiment pe care mi l-a adus toată povestea asta este o ură profundă pentru persoana care ți-a făcut asta. Îți jur că o sa îl găsesc și o să- zice dar îl întrerup.

-Nu e nevoie de asta. M-am ocupat de el. E mort. Din păcate am aflat de cine a fost angajat. Zic cu părere de rău.

-Cine? Zice și o încruntătură îi străbate fruntea.

-Stefano. Zic cu venin și el mă strânge mai tare în brațe.

-Îți promit că toate se vor termina! Îmi zice și îi șoptesc un 'te iubesc'.  Ca răspuns îmi dă un sărut pasional. Unul prin care îmi arată cât de mult ține la mine. Cât de mult îl iubesc...

Stinge lumina și la un moment dat adorm.

************************
*Dimineața*

Mă trezesc în brațele iubitului meu și pot spune cu mâna pe inimă că alături de el am avut parte de cel mai liniștitor somn.

Leneșă fiind hotărasc să răman așa până se trezește și el. Din lipsă de ocupație am început să îi analizez trăsăturile. După câteva minute în care am fost absorbită de fața iubitului meu, îi aud vocea somnoroasă.

-Îți place ce vezi? Zice și rânjește strângându-mă în brațe.

-Știi bine că da! Zic amuzată și îl sărut.

Am mai stat câteva minute bucurându-ne unul de altul prin săruturi, atingeri și mângâieri.

Într-un final am decis să mă ridic din pat. M-am dus la baie și mi-am facut rutina zilnica. Am intrat în dresong și dupa 5 minute în care m-am holbat peste tot neștiind ce să aleg am ramas la următoarea combinație.

Când m-am intors in camera am vazut patul gol ceea ce înseamna ca iubitul meu a plecat la el în camera.

Cobor la bucătărie și îi văd pe toți vorbind unii cu alții.

-Neața! Zic și le atrag atenția

-Hei! Zic toți.

-Ce faceți?

-Am hotărât să facem ceva să ne mai luam gândul de la probleme. Măcar pentru o zi.

-Și la ce v-ați gândit?

-...

*****************************
Va urma!