Complicated

Capitolul 26

Aproape adormisem dar pe usa intra.... Shane.

Ma uit la el buimaca si aproape ma prăbușesc in pat la cat de adormita si obosita sunt. Cum ma vede se apropie de mine.

-Hei! Esti bine? Zice si ma privește îngrijorat.

-Nu am nimic dar mi-am iesit rau de tot din forma. Zic oftand si el se incrunta.

-Ti-ai iesit din forma? Ai stat acolo cateva ore bune si tu spui ca ti-ai iesit din forma? Zice uimit si chicotesc. Nu vreau sa aflu atunci ce înseamnă la tine sa fii in forma.

-Uffff mpai asta nu e nimic. Programul meu zilnic era foarte......sa ii spunem solicitant inainte sa vin aici.

-Ce vrei sa spui? Zice curios. Ce făceai in fiecare zi?

-Pai drept Diablo trebuia nu doar sa fiu in forma, ci si sa imi conduc mafia si sa o fac bine. Sa apar oamenii care ma apără pe mine. Pai programul meu era cam asa: ma trezeam pe la 8-9. Plecam direct la sediu dupa ce ma schimbam si cum ajungeam acolo primul lucru era sa imi fac antrenamentul de dimineata. Asta imi lua o ora. Apoi mergeam in biroul meu si aranjam un schimb de arme cu cineva pentru săptămana următoare. Nu conta cu cine. Era important ca in fiecare saptamana sa facem ceva productiv. Apoi verificam toate armele pe care le dețineam. Verificam antrenamentele bobocilor, apoi luam masa de prânz dar eu nu mâncam mult. De fapt in toată ziua mâncam decat 2 felii de pizza sau cam asa ceva. Ma grabeam. Eram intr-o continua miscare. Mergeam prin oraș sa verific daca e ceva neobișnuit sau daca poliția a aflat ceva si se făcea ora 10. Mai mergeam pe la o cursa pentru ca ma plictiseam si ma întorceam acasa pe la 2 noaptea. Apoi ma culcam si o luam de la capat.

-Wow. Cum ai rezistat asa? Si de ce te solicitai atat de mult? Si cel mai important, de ce nu mâncai?

-Put si simplu devenise un obicei. La început aveam cosmaruri care nu ma lăsau sa dorm asa ca am hotărât sa imi ocup timpul. Si am ajuns sa il ocup atat de mult încât nu mai aveam timp de nimic altceva. Si cu mâncarea pur si simplu nu simțeam nevoia sa mananc. Nu puteam. Zic si vine sa ma ia in brate.

-Uite e super ca ai supravietuit asa dar asta nu te făcea mai puternica. Zice.

-Ba da! Eram de neclintit. Si oricât ar fi de greu, trebuie sa ajung inapoi acolo.

-Ba nu! Asta te făcea mai inumana. Mai rece. Tu nu esti asa. Si nu trebuie sa fii. Nu vreau sa mai te neglijezi asa vreodată!

-Shane eu sunt Diablo. Daca vreau ca totul sa fie bine in jur, trebuie sa fac sacrificii. Stii, in ciuda faptului ca nimeni nu stie nimic, nu e deloc usor sa te ridici pe picioarele tale de la o vârsta atat de frageda. Nu am lăsat niciodata loc pentru greșeli. Si nu o sa o fac. Zic serioasa si el ofteaza.

-Fa-ma sa inteleg. Cum ai condus mafia? Si cum ai reușit sa ajungi o legenda vie? Zice ca un copil care vorbește cu eroul sau dintr-un film.

-Nu a fost usor. Si nu am 'condus' mafia. Eu am format-o. Toti oamenii pe care i-am ales, absolut toti, fara exceptii, sunt oameni cu care viata a fost prea cruda sa se descurce singuri. Faptul ca fac parte din familia mea, este o mana de ajutor oferită de mine. Am familii întregi care trăiesc doar pentru ca eu le-am întins o mana de ajutor. E minunat sentimentul acela cand îți dai seama ca faptele tale au efecte extraordinare. Zic cu zâmbetul pe buze.

-Da-mi un exemplu.

-Hmmmm pai un exemplu bun sunt Molly si Jeff. Pe Molly am cunoscut-o la 14 ani. Era cerșetoare lângă un magazin la care mergeam des. Intr-o zi m-am oprit lângă ea si i-am dat o hârtie de 100$. Mi-a zis povestea ei. Se pare ca mama ei murise si tatăl ei o bătea si o trimitea la cerșit. Era un nemernic. A zis ca ar da orice sa scape de viata aia. Am instruit-o, i-am dat un pat si mancare. Dupa 1 an era cel mai bun arcaș. Are o ținta incredibila si chiar daca e mai usor sa folosești pistolul, ea prefera arcul. Pe Jeff l-am întâlnit pe strazi. Era un dealer de droguri si făcea rost de ele de la mine. Dupa mai multe schimburi si tachinari ma obișnuiești cu el. L-am rugat sa imi spună povestea lui. Se pare ca era orfan de la 5 ani si la 15 ani a fugit de la orfelinat. A învățat sa se descurce singur dr nu ii ieșea foarte bine. In plus era riscant. L-am luat in echipa mea. Dupa un timp, a devenit printre cei mai buni hackeri pe care ii am. La un transport de arme am avut nevoie si de Molly si de Jeff. Cand s-au cunoscut, a fost dragoste la prima vedere. Acum sunt căsătoriți si fericiți. De fapt au adoptat si un copil.  Zic zâmbind.

-Wow. Ce tare. Zice uimit. Stai stai stai! Tu ai consumat vreodată droguri?

-Nu. Poate ca eram tânara, dar eram si încă sunt o fata desteapta. Stiu ce trebuie si ce nu trebuie sa fac.

-Interesant.

-Da si ei sunt doar un exemplu. Fiecare persoana are o poveste grea. Am încercat sa le aduc putina bucurie.

-Cat de drăguț! Vreau si eu sa vad mafia ta. Zice si eu rad.

-Noi nu suntem o 'mafie'. Noi suntem o familie. Si abia aștept sa iti prezint familia mea. Zic zâmbind.

-Si eu! Acum hai la culcare pentru ca esti obosita.

-Da... Stai cu mine?

-Normal. Zice si ma strânge in brate. Noapte buna. Te iubesc.

-Noapte buna. Te iubesc.  Zic si simt cum Xena se aseaza la capătul patului.

Dupa cateva minute, sunt purtată in lumea viselor in care Stefano chiar e mort iar eu sunt bine si fericita.

*****************************
Va urma!