Complicat. Un singur cuvânt ce imi defineste viata. Numele meu e Hayley. Nume de familie? Nici nu mai stiu. Mi-am schimbat numele de familie atat de des încât nu mai stiu de unde am plecat. In prezent locuiesc cu prietena mea, Cassidy, in Paris. Nu...
Pe usa intra... Cole. Imi scutur capul sa ma trezesc mai bine si Cole se aseaza lângă mine pe pat.
-Ce este? Zic derutata. Doamne zici ca am dormit un an, nu cateva ore...
-Am venit sa vorbim. Zice serios
-Oooou serios? Si eu care credeam ca ai venit sa ma chemi la masa. Zic si imi dau ochii peste cap.
-Ley stiu ca am gresit dar înțelege-ma-
-Nu! Tu ar trebui sa Înțelegi ce se intampla in jurul tau! Eu nu pot sa iti spun ce s-a întâmplat. Nu pot! Si nu îți doresc sa afli vreodată. Dar am nevoie sa ma crezi, pe bune sa ma crezi. E adevărat ca sunt....terifiata. La dracu! Sunt marcată de ce s-a întâmplat si tocmai de asta incerc sa fac tot posibilul sa va apar!
-Eu incerc sa te ajut si sa te susțin. Dar nu pot sa inteleg! Si imi e din ce in ce mai greu.... Nu pot sa susțin orbește.... Am nevoie de o sursa de încredere. Am nevoie sa stiu ce sunt de partea cea buna. Zice si ma lasa masca.
Liniștea domina in camera o perioada. Nu imi vine sa cred ce tocmai a spus.
-Știi ceva? Zic dupa un timp... Daca tu nu crezi ca esti de partea cea buna, nu ai decat sa te duci de cealaltă parte. Atâta timp cat nu crezi in mine, nu am nevoie de 'susținerea' ta. Zic si ies din camera. Intru in dressing si ma schimb.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cobor la bucătărie unde se pare ca ceilalți luau masa.
-Pofta buna! Le zic si imi iau un pahar cu apa. Cercetand încăperea realizez ca e si Chris aici.
-Multumim! Zice Cass zambindu-mi.
-Nu mănânci? Zice Jace curios.
-Nu mi-e foame. Zic simplu
-Ce ai mancat azi? Sare Shane ca un părinte grijuliu
-Niste clătite. Zic
-Cred ca ar trebui sa mănânci. Insista
-Shane, apreciez dar chiar nu pot sa mananc nimic. Zic si ies din camera. Mâncarea arată destul de bine dar mie chiar imi e rau. Si rau la modul serios. Imi vine sa vomit rau de tot.
Ies afara cu gandul sa iau putin aer. Ies la marginea străzii si ma așez pe bordura. Dintr-o data incep sa amețesc. Ce se intampla cu mine?
Vad ca pe strada sunt diferiti oameni, nici unul cunoscut de mine. Vad un cuplu de îndrăgostiți, o mama cu fiica ei si o bunica cu nepotul ei. Observ si un grup de băieți care se îndreaptă spre mine. Ma ridic de pe bordura si dau sa imi continui drumul dar imediat cu ma ridic amețesc. Sunt pe cale sa fac cunoștință cu asfaltul dar simt ca sunt prinsă de doua mâini. Deschid ochii si observ unul din grupul de băieți. Se pare ca salvatorul meu e blond si înalt.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Hey esti bine? Zice cand ma ridic pe picioarele mele.
-Nu am nimic. Am avut o zi grea, atat. Zic si zâmbesc strâmb. Dau sa plec dar ma prinde de mana. Ce este? Zic deja stresată de blond. Nu imi plac oamenii noi.
-Nu pot sa te las sa pleci de capul tau in starea asta. Esti palida si abia te ti pe picioare. Zice aproape îngrijorat.
-Omule, poti sa stai liniștit! Am trecut prin momente de mii de ori mai rele fata de cum ma simt acum asa ca voi fi bine. Am nevoie doar de aer. Zic simplu.
-Atunci lasa-ne sa venim cu tine. Oricum nu e bine ca o fata ca tine sa se plimbe singura la ora asta pe strazi. Zice si deja ma enervează. Dar cine se crede el? Pot sa ma apar singura si de 10 000 de ori mai bine ca el.
-Ai noroc ca nu e cea mai buna zi a mea ca altfel ti-as fi arătat eu ce poate o fata ca mine.
-Asta înseamnă da?zice vesel. Omul asta e prea vesel.
-Ok ok dar nu ma mai bate atat la cap!
-Yaaaaaaay! Apropo eu sunt Logan iar ceilalți sunt Joey, Dany si Alex.
-Hayley. Zic scurt.
-Si unde mergem? Zice Dany cred.
-La marginea orașului. E cel mai liniștit loc. Zic curt si ei aproba. Tot mergând si vorbind cu baietii-care apropo sunt de treaba-am realizat ca am uitat sa imi iau vreo arma la mine. Doamne clar trebuie sa imi reintru in mana. Adică eu nu uitam asa ceva! Offfff. Intr-un final ajungem la marginea orașului pe o stâncă. Scot dintr-o scorbura cateva doze de suc si le dau.
-Vii des aici? Zice Logan
-Da! Imi place locul asta.
Am mai vorbit ceva timp si la un moment dat am auzit un zgomot din pădure. Le-am facut semn baietilor sa faca liniste. M-am apropiat încet de tufisuri si din pădure au iesit un grup de 10 băieți. Stai! Ii cunosc pe astia! Sunt din mafia lui Chris!
-Băieți e ok sunt eu! Zic ca sa ne lase in pace dat vad ca nu asta vor.
Observ ca sunt înarmați si ca își îndreaptă armele spre noi... Stiam eu ca trebuia sa imi iau ceva cu mine!
-Uitati! Nu vreau sa va fac rau! Plecați de aici! Zic si ei rad. Observ ca Logan si ceilalți s-au pus deja in garda.
-Nu crezi ca esti depașită numeric? Zice unul amuzat
-Depasita numeric? Dragule tu nu ai decat sa iti aduci o armata si tot eu o sa fiu in avantaj. Zic amuzata ca el chiar crede ca ma poate învinge.
-Mai vedem noi, papușă. Zice si deja m-a enervat.
Ii prind pistolul si ii dau un picior in burta. Alți 3 ii vin in ajutor dar ii pun la pământ unul cate unul. Vad ca Logan, Alex, Joey si Dany lupta destul de bine dar tot au nevoie de antrenament. Iau armele celor pe care i-am pus la pământ si le dau baietilor. In 5 minute terminam 'treaba'.
Ma uit la băieți si ei se uita la mine.
-Ce voiau astia de la tine!
-Nu stiu. Zic sincer. Habar nu am ce voiau idiotii astia.
-Nu minti! Zice Logan furios
-Nu va mint! Nu am nici cea mai mica idee! Dar va jur ca o sa aflu! Zic cu nervii întinși la maxim.
Decidem sa ne intoarcem acasa si sper sa mai fie Chris acolo. Cine se crede sa își trimită roboțeii dupa mine!? Ar fi bine sa aibă o explicație destul de buna ca daca nu il fac praf!
Ajungem acasa si intram. Pe drum le-am spus baietilor cam ce se intampla-inafara de partea cu Diablo si Stefano. Observ ca toată gașca e in sufragerie. Ohoo liniștea nu o sa mai dureze mult!
