Cap.14❤❤

5.8K 331 27
                                    

-Chris!!!!!Tip eu că o nebună coborând scările.

-Da?Spune şi apare de nicăieri lângă mine.
Mă aşez pe treapta şi răsuflă greoi.
-Ce ai?Mă întreabă râzând.

-Păi,un tâmpit mă spoieste cu tort pe faţă,fuge,se ascunde iar apoi apare că prin minune lângă mine.Am vedenii iarta-ma.

-Nu ai.

-Atunci pentru numele lui Dumnezeu ce se întâmplă?

-Nimic.Spune şi da din umeri asezandu-se lângă mine.

-Cum nimic,Chris?Mă aduci aici,mă ţi încuiată în camera,apari că prin minune chiar în cele mai naşpa momente.Asta ţi se pare nimic.

-E greu de explicat Sara.Spune şi îşi trece mâna prin par.

-Am tot timpul.

-Nu mă mai călca pe nervi.

-O să fi mereu aşa rece?Tip eu şi mă ridic.

-Da.Dacă nu îţi convine..

-Dacă nu îmi convine ce?Mă vei da afară?Îmi convine.Nu mai vreau să stau în casa asta,cu un nebun că tine.

-Ce-ai zis?Spune şi se ridică.

-Că nu mai vreau să stau aici cu tine,cu un nebun.Nu mai auzi?

-Sara!

-Chris!

-Vino încoace.Spune el şi mă trage după el ajungând la baie.
Spala-te pe faţă.

-Nu vreau.

-Îţi place să fi aşa lipicioasa?

-Da!Probleme?

-O să ai tu dacă nu mă asculţi.Urlă el iar eu nu mai aştept nimic şi mă curat pe faţă de tort.

-Gata.Spun şi mă şterg cu prosopul.
Mă trage după el şi urcăm scările ajungând în camera.

-Dezbraca-te.

-Ce?

-D-e-z-b-r-a-c-a-t-e.

-Nici gand.Hainele nu sunt murdare.

-Nu trebuie să fie că să te dezbraci.Spune el şi se apropie periculos de mult de mine.
Mă ia în brate eu incolacindu-mi picioarele pe lângă talia lui şi îmi aşez bratele în jurul gâtului lui.Mă asează grijuliu în pat şi mă muncă sălbatic de maxilar.
Mă ridic dar mă trage înapoi fortandu-ma să mă dezbrac.

-Chris,te rog!

-Ce mă rogi?Spune dandu-şi tricoul jos si dandu-mi o palmă la fund.

-Nu pot.Nu vreau.

-O să vezi!O să-ţi placa.Spune şi îşi da şi pantaloni jos.

-Nu,nu,nu o sa-mi placa.Gata,ajunge lasa-ma.
Îmi prinde mâinile şi mi le asează pe boxeri lui atingandu-i organul.
Încep să plâng când îmi dau seama că sunt aproape dezbrăcată sub Chris la fel fiind şi el.
Se ridică speriat şi mă ia în brate sarutandu-mi părul.

-Nu am vrut.Nu pot să te oblig dacă nu vrei.Scuze spune şi îşi ia hainele de pe jos ieşind din camera.

Numar Necunoscut  //Finalizata//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum