Cap.22❤❤

4.7K 281 31
                                        

-Tu chiar nu intelegi ca nu pleci de aici?

-Da-mi drumul Chris!Ma tii sechesteata?

-Daca e nevoie o fac.

-Nu vorbesti serios,nu?

-Uite Sara...vreau sa uitam tot ce sa intamplat...

-Sa uitam?Tu te auzi?Ok..sa uitam...Cine esti?Unde sunt?De ce nu sunt acasa?De ce sunt in alta casa?Cine dracu esti?

-Sara nu l-a asta m-am referit..sa uitam partile negative.

-Tu esti o parte negativa,de asta nu stiu cine esti.

-Vrei sa ma prezint?

-Nu.Nu am nevoie.Vreau doar sa plec,si promit ca nu mai auzi de mine.

-Tu chiar nu intelegi?Chiar deloc?Tu chiar nu iti dai seama?Te vreau!Te vreau mai mult ca orice.Te doresc.Nu pot sa stau nici macar o zi fara tine si tu imi ceri sa te las sa pleci?In astea cateva zile m-am atasat extrem de mult de tine...

-De asta m-ai violat?

-Violat?Stiai ca ma enervez repede si m-ai refuzat.

-Nu e vina mea.

-Iarta-ma.

-Ce?Ce ai zis?

-Pff..Iarta-ma.Nu ma face sa o zic de mai multe ori.

-Ok..ok.Dar tot nu te cunosc.

-Era de asteptat.

-Poate ma vei ajuta tu sa te recunosc.

-Vezi sa nu.

-Raule.

-Ma duc sa ii spun Valeriei sa iti faca micul dejun,cobori peste cinci minute.
Dau din cap in semn afirmativ si dupa ce iese ma intind in pat intinzandu-ma.Ma ridic prinzandu-mi parul intr-o coada si privindu-ma in oglinda.Cobor in bucatarie si il vad pe "domnul Chris" vorbind cu Valeria.Ma asez pe scaun si incep sa imi savurez omleta uriasa.

-Sara?

-Im?Spun si o privesc pe Valeria.

-Va rog sa mai ramaneti aici.

-Ce tot spui Valeria?

-Pai am auzit ca vreti sa plecati...

-Da vreau.Spun si il privesc pe Chris cu coada ochiului vazandu-l incordat.

-Dar nu o sa plece.

-Valeria,cine e asta?

-Era sa zic eu cine sunt.

-Chiar as vrea sa stiu.

-Nu vrei sa mori proasta?

-Nu vrei sa mori fara sa iti dau un pumn?

-De cand asa rea?

-De cand asa prost?

Ne ridicam amandoi de pe scaune si ne trimitem parca din priviri sageti.Ochii lui sunt negri si pot paria ca si ai mei din cauza nervilor.

-De cand asa tampita?Urla el si incepe sa dea din maini.

-De cand asa idiot?

-De cand asa nervoasa?

-De cand te-am intalnit pe tine.A fost ce-l mai rau lucru care mi sa intamplat.
Maraie printre buze si isi aseaza mainile pe coatele mele.

-Eu nu prea cred.

-Te asigur.

-Tampito!

-Idiotule!

-Copii?

-Taci Valeria!Urlam amandoi la ea.

-Nu mai urla.Tip eu la Chris.

-Tu nu mai urla.Ai ditamai gura.

-Nu te intrec.

-Sper ca stii sa o folosesti.

-Nesimtitule.

-Urato.

-Tu esti urat.

-Copii?

-Valeria!Tipam noi iar la ea.

-Mai urat ca tine nu am cum sa fiu.

-Esti cel mai mare urat pe care l-am vazut.

-Cred ca ai vazut putini oameni.

-Copii?

-Ce?Tipam noi iarasi la ea.

-Ati varsat toata mancarea pe voi.

-Ce?Ohh nu!Tipam noi si incem sa ne curatam.

Numar Necunoscut  //Finalizata//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum