ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 1

Mă plimb singură de câteva ore bune. Soarele a apus, iar aerul rece al serii îşi făcuse apariţia. Am intrat într-un parc şi m-am aşezat la baza unui copac admirând cu atenţie luna. Parcul era cât de cât gol, doar 2-3 grupuleţe de adolescenţi şi câteva familii mai plimbându-se. Doar atunci când vântul începe să bată mai tare mă gândesc că ar fi mai bine să plec spre casă ca să nu mă prindă ploaia. Îmi pun căştile în urechi şi pornesc telefonul cu scopul de a porni muzica şi observ că este deja 23:10.

Numele meu este Britney şi am 17 ani. Pot să spun că viaţa mea nu este chiar aşa frumoasă. La şcoală sunt zilnic batjocorită şi sunt printre ultimii din clasă, nu că sunt proastă, dar nu pot să înţeleg cu ce te ajută atâtea tampenii în viaţă, iar acasă sunt bătaia de joc a părinţilor mei. Nu pot să mă scoată din jignit, injurat şi bătut, nici nu le pasă de mine, de aceea sunt pe stradă la aproape 11 jumate. În momentul de faţă nu mai ştiu cum e să fii iubit sau să ai prieteni. Aveam, dar m-au lăsat toţi baltă chiar când treceam printr-o perioadă nasoală care înca continuă. Cea mai bună prietenă la care ţineam enorm era singura persoană care mă înţelegea perfect şi m-a lăsat baltă. Şi-a găsit iubit şi şi-a gasit prieteni noi, şi aşa am rămas singură, ne mai socializând cu nimeni.

Peste cinsprezece minute ajung acasă, iadul pentru mine, la fel şi şcoala.

-Unde ai fost vagaboando? vine lângă mine mama şi mă trage de păr.

-Î-în p-parc, mă bâlbâi eu. Îmi dă o palmă peste faţă şi mă împinge spre camera mea.

-Să nu te mai văd până mâine dimineaţă! strigă ea.

Închid uşa cu cheia şi mă las în fund lipită de ea şi dau frâu lacrimilor ca în fiecare seară. Mă ridic cu o durere de cap din cauza plânsului şi mă duc la baie. Aveam ochii şi faţa roşii. Îmi dau jos hainele şi le bag în coşul de rufe şi mă bag în cadă. Stau zece minute în apa caldă şi după mă dau cu gel de duş şi mă îmbrac cu pijamaua. Mâine trebuie să mă trezezc la şapte ca să merg la şcoală şi decid să mă culc. Îmi pun capul pe perna pufoasă şi mă gândesc că mâine trebuie să merg iar în locul ăla hain. Peste puţin timp adorm şi ajung în tărâmul viselor.

Dimineaţă sunt trezită de alarma zgomotoasă de la telefonul meu. Mă ridic obosită din pat şi mă duc la baie. Mă îmbrac repede şi cobor. Nu mănânc niciodată micul dejun acasă înainte de şcoală doar din simplul fapt că nu vreau să dau ochii cu ai mei.

Chiar la jumătatea drumului începe să plouă tare şi din cauza asta mă stropesc toate maşinile. Ajung într-un sfârşit la şcoală. Cum intru în clădirea imensă incep toţi să râdă şi eu îmi plec capul. La un moment dat sunt împinsă de la spate şi cad. Un alt motiv de râs.

-Oh, scuze, nu te-am vazut! zice Briana cu vocea ei enervantă. Iar te-au bătut parinţii tăi şi te-au dat afară din casă şi ai dormit pe bancă în parc de arăţi aşa? continuă ea.

Încerc să mă ridic, dar primesc un picior în spate. De durere rămân acolo. Se sună de intrare şi pleacă toţi râzând spre clase. Mă ridic cu greu şi merg la dulap ca să-mi iau matematica. Mă îndrept spre clasă şi când intru profesorul era deja la catedră.

-Mă scuzaţi domn profesor de întârziere! zic cu o voce spartă.

Mă duc la banca mea. Ultima bancă de lângă geam.

-Cum vă spuneam, v-am adus testele de săptămâna trecută. Ca de fiecare dată notele au fost bune şi mai puţin bune, spune şi la ultima parte se uită la mine, iar eu înghit în sec.

Profesorul împarte testele şi când îl primesc îmi vine să-mi zmulg părul din cap. Am luat 4. Am deja trei de 4 şi un 5. Dacă nu fac nimic am să rămân iar coringentă. Ora trece repede şi din păcate pentru mine a venit pauza. Prefer să stau singură în clasă decât să râdă din nou toată şcoala de mine. Îmi iau cartea preferată şi încep să citesc, dar nu după mult timp îmi este smulsă din mână şi cineva îi rupe paginile. Mă ridic şi încerc să mi-o recuperez, dar sunt împinsă şi cad.

-Nu-i place sărăntoacei ce vede? spune un tip. Mai bine ai lua un manual de matematică să-l studiezi că rămâi reptentă, nu câcaturile astea cu vampiri! râde în batjocură şi aruncă cu ce a mai rămas din carte în mine. Mă ridic şi încerc să-l lovesc dar el se fereşte şi-mi dă un pumn în stomac. Din cauza durerii îmi pun mainile în locul lovit şi mă aplec. El pleacă şi eu rămân din nou singură în clasă. M-am aşezat înapoi în bancă şi am început să plâng. Asta mi se întâmplă zilnic, şi la şcoală şi acasă. Scot lama din buzunarul blugilor şi încep să trag linii drepte pe mână lângă celelalte cicatrici. Simt usturimea şi lichidul roşu iese. Iau un şerveţel şi îl tamponez peste noile răni, apoi mă ridic şi îl arunc la gunoi.

Se sună de intrare şi încetul cu încetul intră şi colegii mei "iubiţi" în clasă.

-Iar a stat plângăcioasa singurică în clasă? râde una dintre prietenele Brianei venind la banca mea. Spre norocul meu a intrat în clasă profesorul de geografie.

* * *

Restul orelor au trecut destul de repede, dar pauzele au trecut extrem de greu. Acum ar trebui să merg acasă, dar nu o să merg. Am nevoie de o pauză de tot ce se petrece în jurul meu. Dacă aş merge acasă iar aş fi bătaia de joc a lor mei, aşa că mai bine mă plimb ca să-mi limpezesc capul. Îmi pun căştile şi pornesc muzica la maxim. Am mai stat vreo trei ore şi după am mers acasă.