ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 21

Ies pe uşă plângând ne nervi. Afară s-a întunecat deja şi este frig. M-am săturat deja, m-am săturat de ei şi de viaţa pe care o am. Merg încet pe străzile goale încercând să mă liniştesc. Îi urăsc pe toţi din jurul meu, nu mai suport.

Am de gând să merg în locul meu special, acolo unde îmi petrec mai tot timpul. N-am nicio aminintire cu nimeni în acest parc, doar eu şi cu mine. Atât.

Doi tipi vin lângă mine şi mă privesc.

-Ce caută o fetiţă ca tine singurică afară la ora asta târzie? întreabă cel blond.

Aleg să-i ignor, aşa e cel mai bine. Dacă le spun vreo două poate nu mai văd ziua de mâine aşa cum o văd de obicei, aşa că mai bine îmi ţin gura.

-Ţi-a mâncat pisica limba cumva? spune şatenul.

Continui să merg şi tac. Urăsc momentele când e întuneric afară şi străzile sunt pustii, eu fiind singura persoană care le colindă.

-Deja mă scoţi din minţi.

-Bine! spun apăsat ne mai putând să mă abţin.

-Oh, pisicuţa a învăţat să vorbească.

Bondul îsi pune mâna în jurul taliei mele şi mă trage într-o afundătură. Mă lipeşte de perete şi îşi lipeşte cu brutalitate buzele de ale mele. Încerc să-l împing, dar degeaba, este prea puternic. Celălat începe să-şi plimbe mâinile peste tot pe corpul meu.

-Lăsaţi-mă! spun speriată.

-Ce ai zis? Că vrei mai mult? zice şatenul cu o faţă perversă.

Îmi rupe tricoul în două secunde şi îmi desface blugii vrând să mi scoată, dar îi dau speriată un picior şi cade.

-Lăsaţi-mă în pace! repet eu.

Se ridică nervos şi se uită ameninţător la mine.

-Lăsaţi-mă, vă dau orice vreţi, bani, telefonul, doar lăsaţi-mă în pace!

-Eu te vreau pe tine, păpuşă. N-am nevoie de bani sau de telefoane.

*P.O.V JEFF*

Mă aşez pe canapea lângă ceilalţi şi Masky porneşte filmul. A trecut juma' de oră şi mor de plictiseală. Filmul ăsta nu este deloc horror, dar de exemplu, Ben pare foarte speriat. Mă tot fâţâi, căutându-mi un loc, dar dracu poate să stea bine înghesuit aici.

-Ben?

-D-da?

-Ai făcut pe tine? râd eu.

-Nu, fraiere, nici nu-s speriat.

-Nu? Atunci de ce ai pantalonii uzi?

-Ţi se pare doar!

Se aude un ţipat de la etaj şi mă ridic de pe canapea. Încerc să trec de cei de pe jos şi urc repede scările.

-Jeff, nu te duce, e capcană! O să-mi fie dor de tine! îl aud pe Ben zicând speriat.

Intru în camera lui Brit şi mă duc la ea. Stătea în fund şi plângea.

*P.O.V BRITNEY*

Tremur. Mi-e frică. Plâng. Simt atingeri pe tot corpul. Nu mai pot. Vreau să scap de chestia asta.

Aud uşa deschizându-se şi închizându-se. Două mâini puternice mă cuprind. Încep să plâng şi mai tare. Mă strânge în braţe, iar eu îmi afund faţa în pieptul lui.

-Shhh, e totul bine acum.

-Am fost...

-A fost doar un vis, nu s-a întâmplat nimic în realitate. Hai culcă-te înapoi.

Ne despărţim din îmbrăţişare, iar eu mă întind şi mă învelesc. Jeff s-a întins lângă mine şi mă mângâie.

A trecut destul timp şi eu încă nu am putut să adorm,doar stau cu ochii închişi liniştită. Simt cum Jeff se dezlipeşte de mine şi încearcă să se ridice în linişte ca să nu mă trezească.

-Rămâi aici, îi spun încet.

-Credeam că ai adormit.

-Nu pot să adorm. Rămâi aici. Te rog.

Brunetul se întinde înapoi în pat şi mă îmbrăţişează. Ne uitam unul în ochii celuilalt.

-Ai nevoie de somn, îmi spune grijuliu.

-Dar dormi cu mine.

-Dorm cu tine. Dar am voie să fac un duş?

-Du-te, oricum nu pot să dorm, mi s-a dus tot somnul.

-Hai cu mine.

-Nu stau cu tine la baie!

-Nu vii cu mine la baie, tu rămâi la parter.

-Ok.

Ieşim din cameră şi stăm în dreptul scărilor uitându-ne la cel de jos. Ben este într-adevăr speriat de moarte.

-Ştiam eu că faci pe tine când eşti speriat! îi spun.

Toată lumea îşi îndreaptă atenţia la noi.

-Jeff, trăieşti! spune acesta ignorându-mă.

-Mdea, acum nu-mi mai poţi mânca desertul, spune cel de lângă mine.

-M-ai auzit?

-Nu sunt surd, să ştii. Eu acum mă duc la duş, termin repede, doar aşteaptă-mă jos, îmi spune mie.

-Ok.

Eu cobor, iar el o ia în faţă. Mă aşez pe canapea şi toţi se uită la mine.

-De ce ai ţipat? întreabă E. Jack aşezându-se lângă mine.

-Ah, um...doar un coşmar, îi răspund şi mă îmbrăţişează.

Mă uit la ceasul de pe perete şi văd că este 3:46.

-Voi chiar n-aveţi somn?

-Neh, spune Hoodie.

-A venit de vreo trei ori Slender să ne spună că dacă mai facem multă gălăgie ne rupe capetele, dar ai ţipat tu, deci probabil ţie o să-ţi rupă capul, spune dragul de Ben.

-Ha ha ha.

Nu mai pot, îmi pică ochii-n gură de somn.

-Vreau să dorm.

-Du-te şi culcă-te, îmi spune L. Jack.

-Nu pot, îl aştept pe Jeff.

-Oo, dar ce faceţi nebunilor? mă întreabă cu o faţă super perversă Ben.

-Mă omule, ţie nu-ţi mai tace gura deloc? Vorbeşti întruna! Şi nu, nu facem nimic, nu te mai gândi doar la chestii de genu'. Doar dormin.

Îl văd pe brunet în dreptul scărilor uitându-se la noi şi râzând încet.

-Asta s-o crezi tu, îmi spune şi acesta cu o faţă perversă.

-Alt idiot. De ce am doar idioţi în jurul meu?

Mă ridic de pe canapea şi urc scările apăsat. Îl iau pe Jeff de umăr şi îl trag în camera.

-Să vă protejaţi! N-am chef de copii mici pe aici! îl aud pe Ben înainte să închid uşa.

Mă pun în pat şi mă învelesc. Mă uit la Jeff, care mă privea.

-Ce este?

-Ai de gând să-mi faci loc şi mie îmi pat?

-Ah, da. Am uitat că eşti aici.

-Ha ha ha.

Se pune în pat şi eu mă întorc cu spatele la el, iar el mă îmbrăţişează.

-Eu tot te urăsc, îi spun.

-Ok.

-Vorbesc serios.

-Ok.