ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 11

Uite că a venit şi luni. De acum începe chinul. Trebuie iar să mă trezesc devreme, dar acum la 6 pentru că stau şi mai departe de şcoală şi trebuie să-mi ascund şi toate tăieturile şi cicatricile. A venit Slander acum 10 minute să mă trezească, dar eu înca sunt în pat. E prea bine. E cald şi moale. Chiar nu vreau la şcoală. Vreau să stau închisă în camera asta toată ziua.

Mă ridic cu greu din pat şi mă duc la dulap. Apuc o pereche de blugi negri tăiaţi şi un tricou negru pe care scrie "Go away". Îmi iau de pe birou fondul de ten şi îl întind peste tot unde am tăieturi. Mi-am pus tenişii negri şi mi-am pieptănat părul albastru. Mă dau cu rimel şi îmi pun o pereche de cercei cu cranii. Îmi pun pe mine un hanorac vişiniu deschis în faţă şi îmi pun pe unul dintre umeri geanta oe care am folosit-o până acum la şcoală.

Sting lumina şi ies din cameră. Jeff, E. Jack, Ben şi Sally erau jos pregătiţi. Jeff era dat cu fond de ten, avea parul prins, purta lentile de contact şi avea haine diferite, Jack era şi el dat fond de ten, de fapt toţi erau daţi, purta o pereche de ochelari de soare negrii ca să nu i se vadă ochii şi purta o pereche de blugi negri, un tricou alb, simplu şi o jachetă. Pentru prima dată am putut să-i văd părul de un şaten frumos.

Fără să-mi dau seama îi atingeam părul.

-Ce faci...? întreabă el.

-N-nimic! Ai părul moale.

-Um...mersi?

Mă ruşinez şi mă dau câţiva paşi în spate.

Ben era la fel ca Jack, purta ochelari de soare, haine diferite, dar el purta o şapcă în cap. Sally era în forma ei de 14 ani şi avea părul prins în spate, în faţă rămânându-i doar două şuviţe.

Coboară Ticci Toby fără ochelari şi în loc de masca lui purta o mască mediacală şi Hoodie şi Masky fără măşti. Masky avea o pereche de ochi albaştri ca oceanul.

-Şi L. Jack? întreb eu.

-El nu vine, spune Slender.

-De ce? Aaaaa, m-am prins!

-Acum să vă spun în ce clase sunteţi: Sally şi Ben sunt în a 7-a, Britney, Jeff şi E. Jack sunt în a 10-a, iar Masky, Hoodie şi Ticci Toby sunt în a 11-a.

-Ok, spunem toţi la unison.

-Sunteţi gata? întreabă Jeff.

-Da.

Mergem prin pădurea întunecată fără ca vreunul să zică ceva. Chiar nu am chef să merg la şcoală, urăsc locul ăla.

Am uitat să menţionez că Slender le-a schimbat numele tutur, mai puţin mie. Eu tot am rămas Britney cea plictisitoare.

O lumină puternică ne intră în ochi atunci când ieşim din pădure. Dintr-o dată suntem înconjuraţi de o grămadă de oameni grăgiţi care ori se duc la servici, ori se duc la şcoală, doar noi mergem încet fără nicio grijă, nepăsându-ne că noi în puţin timp trebuie să fim în clasă.

* * *

Ajungem în faţa unei clădiri veche, ne uităm unul la celălalt şi intrăm pe poarta şcolii.

Aseară Slender mi-a spus să stau liniştită, să nu mă apuce crizele şi să încerc să nu rănesc sau să omor pe nimeni. O să încerc.

Curtea era aproape plină de elevi de toate vârstele. Unii parcurgeau curtea pentru a intra în şcoală, iar alţii stăteau în grupuşoare, ceva normal. Şi eu aveam un grup înainte. Era un grup mic format doar din câteva persoane. Niciodată nu am fost bine acasă, dar doar o persoană ştia asta. Pentru restul eram o persoană veselă, fără probleme. Chiar aşa voiam să arăt.

Dintr-o dată sunt apucată de umeri şi zdruncinată.

-Pământul către Britney! spune Jeff.

Nici nu mi-am dat seama că am ajuns în faţa clasei noastre.

-Fetele primele, spun Jeff şi Jack în acelaşi timp.

-Băieţii primii, spun eu.

Îl împing pe Jeff în clasă şi apoi pe Jack. Chiar n-am vrut să intru eu prima. Băieţii se aşează împreună în primele bănci pe care le văd goale. Le arunc priviri ucigătoare până când Jack se ridică.

-Bine, bine, mă aşez eu lângă altcineva, zice holbându-se la două tipe.

Mă aşez uşurată lângă Jeff. Nu vreau să mi se întâmple iar să stau singură sau să stau lângă vreun idiot-exceptându-l pe cel de lângă mine- sau lângă o târfă insuportabilă. Sunt sigură că o să fie şi din astea. Fiecare clasă de liceu are câte o târfă cel puţin.

Jack încearcă să se dea la una dintre tipe, dar respectiva îi dă o palmă peste faţă, dar nu o palmă din aia care nu doare, ci una de-ţi rămâne forma palmei pe faţă câtva timp. În acel moment m-am pufnit un râs isteric, frate. Toţi şi-au întors privirile de la cei doi la mine. Ups. În timp ce râdeam ca o idioată cu picioarele pe sus intră profesorul în clasă. Se uită urât la mine şi după ne face tuturor semn să ne ridicăm. Jack era în mijlocul clasei neştiind unde să se aşeze. Ghinionul lui. Profesorul se pune la catedră şi noi ne aşezăm. El era încă în picioare învârtindu-se.

-Stai jos, băiete! îi spune profesorul şi îi indică prima bancă care era liberă. Şi dă-ţi jos ochelarii ăia.

-Nu pot.

-De ce mă rog?

-Pentru că, um...

-PENTRU CĂ E ORB! sar eu.

El răsuflă uşurat, dar profesorul nu-l observă pentru că şi-a îndreptat toată atenţia spre mine.

-Eşti cumva asistenta lui?

-Da, îi răspund sec.

Nu cred că şi-a făcut o impresie prea bună despre mine. Eh. Nici nu prea mă interesează, sincer. Ştiu că nu vom sta prea mult aici. Nişte criminali la o şcoală normală? Cred că glumeşti! Vom rezista aici maxim o lună. Adică ceilalţi vor rezista, nu eu. Eu deja nu mai pot, m-am săturat de locul ăsta, chiar dacă sunt aici doar de o jumătate de oră.