ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 25

Au trecut două luni de la toate ciudăţeniile. Am ieşit din casă doar foarte rar, şi atunci când ieşeam o făceam cu mai multe persoane. N-am mai văzut nicio femeie ciudată şi niciun bebeluş. N-am zis nimănui de asta. Cel mai probabil imaginaţia mea se juca cu mine şi n-avea rost.

Stau în pat şi mă uit pe geam la fulgii de zăpadă care cad încet. E deja ianuarie. E frig. Peste tot e zăpadă. Săptămâna viitoare e ziua mea. Împlinesc 18 ani. Niciodată nu m-am simţit bine de ziua mea. Mereu stăteam închisă în camera mea făcând lucruri plictisitoare. Nu ţin minte ca părinţii mei să-mi fi zis vreodată "la mulţi ani" şi niciodată n-am avut tort. Urăsc ziua e 16 ianuarie. O urăsc doar pentru faptul că în ziua aia m-am născut. Sau cel puţin o uram. Acum nu ştiu ce sentimente am, nu ştiu dacă-mi mai urăsc viaţa şi nu vreau să mai trăiesc. Totuşi viaţa mea s-a schimbat. Am o familie nouă şi foarte bună, prieteni noi, casă nouă şi mă simt iubită.

Jeff intră în cameră şi se uită la mine.

-Te pot ajuta cu ceva? îl întreb.

-De ce eşti încă în pijama?

-Pentru că n-am chef să mă ridic din pat.

Brunetul vine spre mine. Habar n-am ce tot face. Mă sărută scurt şi mă ridică.

-Hai du-te la baie şi îmbracă-te cu ceva gros.

-Trebuie să mănânc.

-Atunci du-te la baie, mănâncă şi îmbracă-te cu ceva gros.

Fac ce-mi spune. Mă duc la baie şi mă spăl repede pe dinţi, cobor în bucătărie şi mănânc nişte biscuiţi cu ciocolată. Urc înapoi la mine în cameră şi-l văd pe Jeff întins pe pat. Îmi iau din dulap o pereche de pantaloni de trening, ciorapi groşi şi un pulover şi mă îmbrac repede. La uşa de la intrare aşteptau cu toţii îmbrăcaţi şi încălţaţi.

-În sfârşit! Credeam că nu mai veniţi, zice Ben exasperat.

Eu cu Jeff ne încălţăm cu bocancii şi ne punem gecile şi căciulile. Ceilalţi se pregătesc să iasă, dar eu îi opresc.

-Staţi, nu ies în cancerul ăla fără mănuşi. Mi le caut, dar nu-s nicăieri. Cred că sunt în cameră, vin imediat.

Mă descalţ şi urc repede. Le caut peste tot, dar într-un final le-am găsit în dulap. Cobor şi mă încalţ înapoi. Ies din casă şi frigul mă izbeşte dintr-odată.

Primesc un bulgăre fix în faţă. Mă uit în direcţia din care a venit şi-l văd pe Jeff râzând şi arătând cu degetul spre mine. Atâta i-a trebuit! Mă îndrept spre el cu o faţă serioasă. Când sunt chiar în faţa lui îl împing şi mă pun peste el ca să nu se poată ridica şi îl îngrop în zăpadă. Acesta se ridică în fund, se uită la mine şi mă împinge lângă el în zăpadă. Se pune peste mine şi se apropie încet-încet de mine. Când nasurile noastre aproape se ating primeşte un bulgăre în cap. Nu mă pot abţine şi râd. Încearcă să-l ignore, dar mai primeşte unul şi încă unul până devine el ţinta tuturor. Se ridică furios de pe mine şi se uită la cei care l-au bombardat cu bulgări. Atunci începe o mare bătălie.

După multe ore de stat în frig intrăm în casă la căldură. Fiecare se duce la el în cameră ca să se schimbe. Sunt pur şi simplu îngheţată şi fleaşcă. Mă dezbrac şi-mi pun hainele pe calorifer. Îmi iau din dulap o pereche de pantaloni de trening groşi, o bluză cu mânecă lungă şi un hanorac. Îmi iau feonul şi-mi usuc părul ud. Cobor la parter şi intru în bucătărie. Mi-a venit o idee minunată. Masky stătea la masă şi se uita în gol.

-Masky! Alo, Masky!

-Hă?

-Hai să facem ciocolată caldă, îi spun zâmbind până la urechi.

-Ok.

Luăm nouă căni din dulap, punga de bezele şi plicurile de ciocolată caldă. Scoatem două cutii de lapte din frigider şi le punem pe masă. Turnăm laptele în două ibrice şi le pun pe aragaz în timp ce Masky scoate din dulap o cutie de fursecuri. Terminăm cam într-un sfert de oră. Ducem cănile  şi cele două farfurii pe rând în living şi le punem pe măsuţa de cafea.

-Crezi că ar fi trebuit să le facem şi lui Slender, Offender, Splendy şi Trender? îl întreb pe băiatul de lângă mine la ureche.

-Neh, pot bea şi apă.

Râd ducând ultima tură de căni.

M-am aşezat pe canapea lângă Masky aşteptând să coboare toată lumea. Am aprins televizorul butonând telecomanda. Cine ştie, poate găsim un film mişto la care să ne uităm.

După o mie de ani coboară toţi. Feţele li se luminează de fericire atunci când văd cănile cu ciocolată caldă şi fursecurile. Bagă în ei ca ultimii nemâncaţi.

Apare Slendy cu o cană de cafea şi cu fraţii lui. Se aşează pe fotoliul lui, iar ceilalţi pe unde apucă.

-Cred că trebuia să vă fac şi vouă, îmi cer scuze.

-Nu-i nimic, "putem bea şi apă", repetă Offender ce a spus Masky.

-Ups! spune Masky.

După câteva minute de gălăgie se lasă o linişte de mormânt.

-Brirney, trebuie să îţi spun ceva, începe Slender şi îl simt pe Jeff încordându-se lângă mine.

-Ok...Sper că nu e ceva rău. Nu mă daţi afară, nu?

-Nu.

-Ce bine.

-Toate lucrurie care ţi s-au întâmplat în ultimul timp au legătură cu ce urmează să-ţi sp-

-Opreşte-te! strigă Jeff.

-Nu, Jeff, merită să ştie! îi spune E. Jack. Trebuie să ştie adevărul.

-Îmi pare rău că aflii aşa târziu, trebuia să ştiu asta acum mult timp.

-Treci la subiect, Slender.

-Eşti fiica mea.