Capitolul 2

3.1K 163 56
                                    

Sunt în faţa uşii şi parcă aştept ca cineva să mă ducă până-n camera mea. Pun mâna pe clanţă şi apăs pe ea cu frică. Din fericire nu e nimeni prin zonă şi fug repede la mine în cameră. Aproape totul era distrus. Posterele de pe pereţi erau toate rupte,la fel şi cărţile. Merg în sufragerie, unde erau părinţii mei.

-CUM AŢI ÎNDRĂZNIT SĂ FACEŢI ASTA? ţip plângând.

-Cum îţi permiţi să ţipi tu la noi? spune tata şi-mi dă o palmă.

-Voi cum vă permiteţi să vă comportaţi aşa cu mine? Vă purtaţi cu mine ca şi cum aş fi un caine de pe stradă! M-am săturat de voi toţi şi jur că am să mă răzbun!

Mai primesc câteva palme şi atunci mi-am dat seama ce trebuie să fac. Am ieşit din casă şi i-am lăsat să ţipe în continuare. Am început să fug spre pădure. Oamenii de pe stradă m-au înjurat la greu şi alţii îmi spuneau să nu mai alerg. În tot acest timp plângeam. Ajung în faţa pădurii şi intru în ea. Merg cinci minute şi mă aşez la baza unui copac şi dau iar drumul lacrimilor. Scot a doua oară pe ziua de azi lama din buzunar şi îmi fac tăieturi mai adânci lângă cele de dimineaţă, dar mă opresc atunci când aud nişte frunze foşnind.

-Cine e?

Dintr-o dată în faţa mea apare un tip cu părul negru, îmbrăcat cu blugi şi tenişi negri şi cu un hanorac alb pătat de sânge. Pielea o avea albă, obrajii tăiaţi, astfel formând un zâmbet până la urechi şi nu avea pleoape. Ştiam de la început cine era, dar nu-mi era frică. Se apleacă şi se holbează la mine.

-OMOARĂ-MĂ ODATĂ, CE DRACU AŞTEPŢI? mă răstesc la el.

-Vrei să te omor? întreabă uimit.

-DA!

-Bine atunci.

Îşi pune cuţitul la gâtul meu, dar nu face absolut nimic. Atunci când văd că nu acţionează apăs eu pe lama cuţitului. El îşi retrage mâna şi îmi cuprinde încheietura mâinii şi mă trage prin pădure.

-Vrei să mă ucizi mai încolo? Pentru mine oricum e acelaşi lucru, şi dacă o faci aici, şi dacă o faci mai incolo.

-VREI SĂ TACI DRACULUI ODATĂ?

-Ah, deci domnul criminal are limbă!

El tace şi continuă să mă tragă. Peste puţin timp ajungem în faţa unui conac, după cum mi-am dat seama era chiar în mijlocul pădurii. El deschide uşa şi mă împinge înautru. Cum am intrat am rămas mută. Înăuntru era un dezastru.

-Cine e aia? întreabă un puşti blond.

-Da, Jeff, cine e EA? vine Slenderman din bucătărie.

-În primul rând, ea este o tipă pe care am vrut să o omor.

-Şi de ce n-ai făcut-o? întreabă blondul care stătea cu ochii în jocul lui video.

-Pentru că am simţit că e mai specială, spune şi îi pufneşte pe toţi râsul. Şi în plus atunci când am vrut să o omor a dispărut, adică n-a dispărut, era tot acolo, parcă era invizibilă şi tot apărea şi dispărea. Ah, da, o cheama Britney!

-Eşti diliu? îl întreb pe Jeff.

-Şi în al doilea rând- se întoarce spre mine- ăsta este conacul lui Slender, iar ei sunt Ben, spiriduşul lui Moş Crăciun, Eyeless Jack, tipul cu masca albastră, Laughing Jack, Hoodie, Masky, Sally, Ticci Toby, obsedat de vafe şi eu, bineînţeles.

-Condu fata în camera ei şi apoi vino la mine în birou, îi spune Slender lui Jeff.

Intrăm împreună într-o cameră de la etaj. Camera asta nu se compară deloc cu fosta mea cameră, asta este mult mai spaţioasă.

-Dacă ai nevoie de ceva camera mea este cu două uşi mai în faţă.

Îi mulţumesc şi el pleacă. Peste un minut uşa se deschide şi intră Jeff cu o pereche de pantaloni de trening şi un tricou alb în mână.

-Mă gândeam că ai nevoie de haine de schimb. Sunt ale mele, alte haine n-am avut să-ţi dau...

-Sunt perfecte, mersi!

El iese şi eu mă duc la baie ca să fac un duş. Mă bag în cabina de duş şi pornesc apa, stropii fierbinţi încălzindu-mi instantaneu corpul îngheţat.

Când am rudicat tricoul ca să mi-l pun am observat şi o pereche de boxeri negri. M-am îmbrăcat cu hainele de la Jeff şi m-am pus în pat. Era un pat de două persoane şi foarte confortabil. Nu după mult timp am şi adormit.

JEFF P.O.V

După ce i-am dat hainele am coborât în biroul lui Slands. Am intrat fără să bat, ca de obicei, şi m-am aşezat pe scaunul din faţa lui.

-Şi despre ce vrei să vorbim? îl întreb de parcă nu ştiam ce vrea.

-Ce ai vrut să zici prin "apărea şi dispărea" şi că e invizibilă?

-Păi, eram la vânat şi am auzit-o cum plângea şi mă gândeam că mi-am găsit următoarea victimă-

-Nu mă interesează detaliile.

-Lasă-mă nene să zic ce vreau să zic. Am văzut-o tăindu-se cu lama, dar s-a oprit atunci când m-a auzit. Am sărit în faţa ei şi am vrut să o omor. Ea nu a racţionat nici cum, doar stătea şi se uita la mine, iar eu la ea. Atunci mi-am dat seama că are puterea de invizibilitate, dar ea nu ştie că o are şi din cauza asta tot apărea şi dispărea. A zis să o omor şi mi-am pus cuţitul la gâtul ei, dar ea s-a făcut invizibilă. Aşa că m-am gândit să o aduc aici. Sfârşit!

Slends stătea şi se gândea, mângâindu-şi barba inexistentă.

-Mersi, acum poţi pleca! spune şi mă dă afară cu un tentacul.

Toţi stăteau în faţa uşii şi trăgeau cu urechea.

-Deci aşa faceţi, nesimţiţilor! N-a trecut cumva ora voastră de culcare?

Fiecare s-a dus în camera lui, mai ales eu. M-am dus la mine în cameră, am făcut un duş, mi-am pus boxerii şi ochelarii de dormit şi m-am trântit în pat.

ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum