ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 20

-Britney...spune Jeff.

-Ce e cu ea? întreabă E. Jack.

-Era să fie violată.

Toţi au rămas şocaţi şi se uitau la mine.

-Eşti bine? întreabă Masky.

-Bineînţeles că nu e bine! Cum crezi că e o persoană după ce era să fie violată de doi cretini? răspunde cam tare Jeff în locul meu.

-Jeff, nu trebuie să ţipi, îi spune Slender.

-Mă duceam la magazin singura-

-Nu trebuie să spui, spune cel de pe fotoliu.

-În pădure l-am auzit pe Jeff că mă striga, l-am ignorat. Se apropia de mine aşa că m-am făcut invizibilă. A trecut pe lângă mine şi după am luat-o pe alt drum. Am ajuns la magazin, am salutat-o frumos pe vânzătoare, dar ea mă privea speriată pentru că şi-a dat seama cine sunt. A chemat poliţia. Când i-am văzut am crezut că au venit să cumpere ceva, dar nu. Ei veniseră să mă ia pe mine. Am încercat să scap, dar n-am putut. Mi-au pus cătuşele şi am ieşit din magazin. Am zis că s-a dus cu mine, ca o să mor într-o închisoare. Ne duceam la  maşină, dar planul lor nu era să mă închidă. Ne-am dus după colţ, acolo unde eram maşina şi m-au trântit de perete. Au început să mă atingă, să mă facă târfă şi să mă lovească. Mi-am aruncat o privire la Jeff. Se încrunta şi avea pumnii strânşi. Dar Jeff a ajuns la timp, zâmbesc eu.

E. Jack a venit la mine şi m-a strâns în braţe. După ce ne-am despărţit din îmbrăţişare m-am dus la Jeff. Toată lumea a plecat lăsându-ne singuri. L-am strâns cât am putut eu de tare în braţe. A rămas şocat la început, dar după şi-a revenit şi mi-a răspuns la îmbrăţişare.

-Mulţumesc! îi spun în şoaptă.

Îşi pune mâinile pe umerii mei şi mă îndepărtează puţin. Îmi analizează faţa şi apoi îmi mângâie obrazul rănit. Mă îmbrăţişează înapoi ca şi cum ar fi ultima dată când ne-am vedea.

-Jeff, il iubesc pe Jack doar ca pe un prieten, nimic mai mult. Nu vreau ca tu-

-Îmi pare rău pentru tot ce ţi-am zis.

-E ok.

-Nu, nu e ok.

-Ba da, crede-mă.

El se aşează pe canapea şi eu lângă el, iar capul mi l-am pus în poala lui.

-Din cauza mea ai făcut chestia asta, aşa-i? întreabă arătând spre tăietură. Eu tac. Adevărul este că da, dar n-o să-i zic asta.

-Hai doar să uităm de chestia asta.

-Nu pot uita că ai vrut să te sinucizi doar din vina mea.

-Hai să o ignorăm puţin timp, te rog eu mult.

-Eşti frumoasă, îmi spune acesta.

Simt că obrajii îmi iau foc şi mă ridic în fund.

-Ştiu deja că ai roşit, nu trebuie să te ascunzi.

-Nu am roşit!

-Cum zici tu! Acum hai la duş.

-Nu fac duş cu tine!

-Nu, faci singură.

Se ridică în picioare şi îmi dă punga.

-Poţi să urci singură scările sau trebuie să te car în braţe, mireasa mea?

-Termină, Jeff! Am şi eu picioa-

Prea târziu. Jeff m-a luat în braţe şi a urcat scările. M-a lăsat jos doar în faţa camerei mele.

-Mersi. Şi apropo, nu sunt mireasa ta, îi fac cu ochiul.

Am intrat în cameră şi m-am descălţat. Mi-am luat prosopul, papucii, o pereche de pantaloni şi tricoul lui Jeff, ştiţi voi, cel pe care mi l-a dat în prima zi.

Am făcut un duş rapid şi m-am  îmbrăcat cu hainele din cuier. Ies din baie şi-l aud pe Slends spunând că cina este gata imediat.

-Frumos tricou, spune Jeff venind lângă mine.

-Mersi, l-am găsit într-un second hand.

Jeff îmi aruncă o privire urâtă şi eu râd.

-Îl vrei înapoi?

-Nu, păstrează-l, deja l-ai împuţit tu.

-Ha ha ha.

Coborâm scările şi ne ducem în bucătărie. Singura persoană care era acolo era Slender, care gătea. Ne aşezăm la masă şi îi aşteptăm şi pe ceilalţi. Mă uit la încheieturile mainilor şi mi le frec. Încă mă dor din cauza cătuşelor. Îmi vin din nou imaginile de mai devreme şi încep să tremur. Simt o mână pe piciorul meu şi mă ridic repede, trăgându-mă, din cauza asta căzând scaunul. Mă lipesc de perete şi mă uit speriată în jur. Lacrimile nu au întârziat să apară. Simt atingeri peste tot pe corpul meu. Cei doi se uitau îngrijoraţi la mine. Jeff a venit şi m-a luat în braţe. Se aude o bătaie în uşa de la intrare şi după vocea fericită a lui Sally.

-Trender!

Îl împing uşor pe Jeff şi mă duc la chiuvetă ca să mă dau cu apă rece pe faţă.

-Ce s-a întâmplat aici? întreabă Ben când intră în bucătărie.

-Nimic, spun repede.

Nu vreau să se mai îngrijoreze nimeni din cauza mea.

Ridic scaunul şi mă aşez înapoi la masă.

-A venit Trender, continuă Ben.

-Cine e Trender? întreb eu.

-Fratele lui Slendy, mă lămureşte blondul.

Intră şi ceilalţi în bucătărie şi se aşează la masă. Fac cunoştinţă cu fratele lui Slender şi se apucă cu toţii să mănânce. Eu mă joc cu furculiţa în farfurie, încercând să-mi alung gândurile. Încerc să iau o gură, dar de-abia pot înghiţi. Mă ustură ca naiba ochii de la atâta plâns, cred că ar trebui să mă culc.

-Nu pot să mănânc, mă pot duce la mine în cameră? întreb încet.

Slender dă afirmativ din cap, iar eu mă ridic.

-Rămâi aici, are nevoie de un timp singură, aud după ce ies din bucătărie.

Intru în cameră şi mă trântesc în pat. Mă uit la ceas şi văd că e 21:33. Afară deja se întunecase. Îmi pun capul pe perna moale şi mă învelesc. Închid ochii şi încerc să adorm. După un timp simt o mângâiere pe cap şi o voce groasă, dar în acelaşi timp blândă,  îmi spune că acum totul este bine şi că sunt în siguranţă.