ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 23

Intrăm în casă şi mă fac din nou vizibilă. Răsuflu uşurată că înca sunt vie şi că nu m-a prins nicio creautură dubioasă care mă vrea moartă. Încă nu înţeleg de ce vrea să mă omoare şi nici nu cred că o să înţeleg prea curând.

Îmi tremură picioarele şi îmi bate inima foarte tare. Încă simt frica. Trebuie să mă aşez neapărat, că altfel o să cad.

-Ce s-a întâmplat cu voi de sunteţi aşa obosiţi? întreabă Hoodie ieşind din bucătărie, dar nu primeşte niciun răspuns. Mulţumesc de răspuns, m-aţi lămurit.

De ce vrea să mă omoare creatura aia?

Ce am făcut?

-Am fost urmăriţi, îl aud pe Jeff spunând.

Îmi ridic capul şi îl văd pe Slender.

-Nu ştiu de cine sau de ce, nu ştiu cum arată, tot ce ştiu este că o vrea pe Britney moartă.

-Ce cautai din nou în pădure? mă întreabă nervos.

-M-am d- încep eu să zic dar sunt întreruptă de Jeff.

-E vina mea. Dacă nu ieşeam eu nu ieşea nici ea.

-De ce sunt urmărită? Ce vrea de la mine? Am făcut ceva? îl întreb pe Slender plângând.

El se uită la mine şi încearcă să zică ceva, dar nu o face. Mă ridic de pe canapea şi urc la mine în cameră. Îmi iau haine de schimb din dulap şi prosopul şi mă duc la baie. Trebuie să fac din nou duş că sunt toată transpirată si nu suport să stau aşa.

Pe parcursul duşului îmi tot pun întrebări, dar nu-mi vine niciun răspuns şi mă enervează, mă enervează foarte tare.

De ce mi se întâmplă numai mie chestii de-astea?

Cu ce am greşit?

Mă îmbrac şi ies din baie. Îl văd pe Jeff ieşind din biroul lui Slender cu o faţă neutră. Mă prefac că nu îl văd şi intru în cameră ca să-mi las prosopul. Cand ies mă ciocnesc de Jeff. Acesta se uită la mine şi mă îmbrăţişează. Ne tot dăm în spate până mă lipesc de perete. Mă strânge şi mai tare şi îi răspund şi eu la îmbrăţişare.

-S-a întâmplat ceva? îl întreb, dar el nu răspunde decât după un minut.

-Nu.

Ce s-a întâmplat cu el?

Mai stăm aşa câteva minute. Chiar când ne despărţim îl aud pe Slender spunându-ne să ne pregătim pentru masă. Coborâm amandoi şi ne aşezăm la masă. Am ajuns primii aşa că mă pot aşeza oriunde îmi vrea sufleţelul. Între timp vin şi ceilalţi. Ben s-a uitat super urât la mine atunci când a văzut că m-am aşezat pe locul lui, dar a tăcut. Toată lumea aşteaptă liniştită să primească mâncare.

De ce sunt toţi aşa silenţioşi şi cuminţi? De obicei sunt foarte zgomotoşi şi turbaţi. Ce se întâmplă cu toată lumea? Ce s-a întâmplat?

Unii îmi aruncă priviri fugare şi după se uită unii la alţii. Nu mai înţeleg absolut nimic, ok? Absolut nimic.

Mă gândesc că ar fi mai bine să nu întreb nimic, probabil nici n-o să scot ceva de la cineva, aşa că mai aştept să-mi zică ei ceva.

Decid să mănânc şi să renunţ la jucatul cu furculiţa în mâncare. E tot linişte. Ce naiba se întâmplă? Ştiu ceva ce eu nu ştiu?

Termin de mâncat şi urc în camera mea. Nu mai înţeleg pe nimeni. De fiecare dată făceau că cele mai turbate animale şi acum nici musca nu se auzea. Nu mai înţeleg, jur. Îmi ascund ceva?

Mă trântesc în pat şi iau perna în braţe. Stau cu ochii în tavan şi în cap îmi vin o grămadă de gânduri.

-E totul atât de ciudat şi complicat...Eu sunt atât de ciudată şi complicată...Viaţa e atât de complicată...

În minte îmi vine imaginea unei femei cu părul lung şi şaten, cu ochii mari şi verzi şi palidă.

Ce e asta?

Imaginea dispare la fel de repede ca atunci când a apărut. Cine e femeia asta?

Am înnebunit. Sunt nebună, ok? Sunt o ţăcănită careia îi vin oameni străini în minte.

Din nou. Văd femeia de mai devreme, dar de data asta nu mai este singură, este cu un bebeluş. Copilul râde, e fericit. Ea îi zâmbeşte şi îl mângâie pe cap.

Ce sunt toate chestiile astea?

Mă ridic în fund şi încerc să gândesc. Ce se întâmplă cu mine? Cine este femeia asta şi de ce mi-a apărut în minte?

Mă plimb din stânga în dreapta încercând să găsesc un răspuns pentru fiecare întrebare, dar e mult prea greu.

Uşa camerei mele se deschide şi Jeff întră. Mă opresc din ce făceam şi mă uit la el.

-Der-începe el să spună.

Mă duc la el şi îmi lipesc încet buzele de ale lui.

-Ce primire, spune el atunci când facem o pauză. Îl îmbrăţişez, iar el mă mângâie uşor pe spate. Părul lui miroase atât de bine. E un miros atât de...linştitor.

Mă împinge un pic şi se uită în ochii mei şi eu în ai lui. Îmi analizează fiecare milimetru al feţei mele. Parcă e fermecat, zici că faţa mea l-a fermecat şi nu înţeg de ce pentru că sunt urâtă cu spume. Vorbesc foarte serios, sunt urâtă. De data asta el îşi lipeşte buzele de ale mele, dar sărutul se termină repede.

-Eşti frumoasă.

-Minţi, nu mai mai minţii.

-Jur că nu mint.

-Ba da.

Deschid uşa şi ies, Jeff ţinându-se după mine ca un căţel. Cobor la parter şi mă aşez pe canapea. Iau telecomanda şi pornesc televizorul. Brunetul se întinde şi îşi pune capul pe picioarele mele.

-Te-ai pus bine? îl întreb.

-M-am pus perfect, îmi zâmbeşte acesta.

În timp ce mut canalele îl mângâi în cap bucurându-mă că-i ating părul ăla mătăsos. E. Jack, L. Jack, Ben şi Sally apar şi se uită la noi cam ciudat, dar zâmbesc. Sally vine lângă noi şi se aşează, dar E. Jack o ia în braţe şi se aşează pe fotoliul lui Slendy, iar Ben şi L. Jack se pun pe jos. Vin şi Hoodie şi Masky cu chips-uri, popcorn şi tot felul de chestii nesănătoase şi ne uităm cu toţii la filmul de la televizor.