ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 12

A fost o zi super obositoare plină de profesori bătuţi în cap şi elevi începând de la fraieri şi pămpălăi până la fiţoşi şi fiţoase care-şi dau aere peste aere. Deja m-am săturat şi este doar prima zi. Teme, teme, teme. De parcă o să mi le fac.

Am ieşit cu toţii pe poarta şcolii.

-Ce bine e de L. Jack că nu trebuie să meargă la şcoală, zic eu oftând.

-Eu n-aş zice acelaşi lucru, zice Jeff.

-De ce?

-Cât timp suntem noi la şcoală el trebuie să facă curat peste tot şi chestii de genul.

-Eh, tot e mai bine decât să mergi la şcoală. Şi acum ce facem?

-Mergem acasă? Tu ce făceai după şcoală? întreabă E. Jack.

-Păi mergeam acasă, dar în ultimul timp trăgeam de timp ca să ajung cât mai târziu. Cel mai des stăteam într-un parc liniştit, le zic eu.

-Mergem? întreabă Sally.

-Unde?

-În parcul ăla.

Mă uit la ceilalţi înainte să-i răspund, iar aceştia acceptă.

-Ok.

Mergem încet spre parc. Parcul în care stăteam ore întregi după şcoală doar ca să nu ajung acasă şi să dau ochii cu ai mei, locul care mă liniştea cel mai mult, locul unde puteam sta liniştită fără a veni cineva să mă deranjeze sau să-şi bată joc de mine, singurul loc unde n-aveam probleme, locul meu. 

Ceilalţi vorbeau între ei, dar eu stăteam tăcută. Au încercat de multe ori să facă conversaţie cu mine, dar nu prea le-a mers din păcate pentru ei. Jeff a venit lângă mine şi mă tot întreba ce fac şi eu îi răspundeam "bine", dar la un moment dat am început să-l ignor şi aşa văd că şi-a tăcut gura. Aleluia!

Mai aveam puţin şi ajungeam. Chiar prin faţa noastră a trecut fosta cea mai bună prietenă a mea, ştiţi voi care, cea care m-a lăsat baltă pentru nişte idioţi, cu grupul ei de prieteni. Râdea, se simţea bine cu ei, era împreună cu acelaşi tip ciudat. Si-a întors capul spre mine şi s-a oprit din râs, dar şi-a revenit imediat şi şi-a continuat drumul împreună cu prietenii ei.

Nici n-am observat că m-am oprit, doar atunci când m-a întrebat Jeff de ce am făcut-o.

-Brit, plângi? Hei, de ce plângi? întreabă băiatul brunet din faţa mea.

Plâng?

-Nu, nu-i nimic, îi răspund.

-Eşti sigură?

Nu, nu sunt.

-Da, îi zâmbesc.

Ne continuăm drumul şi în câteva minute ajungem în parc.

Peste tot, pe copaci, pe stâlpi erau poze cu mine. Iau o hârtie de pe un copac şi citesc ce scrie.

Eram căutată de poliţie? Ce dracu? Jeff mi-o smulge din mână şi le-o arată şi celorlalţi.

-Nu-i de-a bună, zice E. Jack.

-Trebuie să ne întoarcem neapărat acasă!

Fugim până la intrarea în pădure şi de acolo mergem la pas.

-Te mişti ca o babă! îmi spune Ben.

-Şi tu ca un melc gras şi bătrân.

Intrăm în casă şi ne trântim genţile la intrare. Jeff se duce direct la biroul lui Slender şi deschide uşa fără să bată. Tipic. Observă că nu-i acolo şi se duce în bucătărie. Mă duc şi eu după el. Slends făcea mâncare şi Jeff îi întinde foaia în faţă. Lasă lingura de lemn pe masă şi i-o smulge din mână.

-Cum ai putut s-o trimiţi într-un loc cu atâtea persoane când ea e urmărită de poliţie?

Îi ignoră reproşurile şi se uită la mine.

-Nu-i mare chestie, îmi spune. Mereu te poţi face invizibilă şi nu păţeşti nimic. Şi stai liniştită, nuciun om nu te poate vedea, aşa că nu eşti în niciun pericol.

-Vai mulţumesc pentru sfatul ăsta măreţ. Credeam că o să-mi spui să nu mai merg la şcoală, dar e ok, iubesc locul ăla şi e şi poliţia pe urmele mele. E PERFECT!

-Gata cu comentariile. Duceti-vă cu toţii şi schimbaţi-vă, masa e gata imediat.

Imediat.

Iar o să aşteptăm încă juma de oră. Urc la mine în cameră şi mă schimb de hainele cu care am fost îmbrăcată la şcoală. M-am trântit în pat şi am pornit televizorul. Mutam canalele plictisită. Uşa este trântită şi E. Jack intră ca o furtună în camera mea.

-Dacă nu eşti la masă în 20 de secunde nu mai primeşti de mâncare toată ziua.

-Cine zice?

-Slender.

Sar ca arsa din pat şi fug până în bucătărie.

-21! zice Slender.

-Nu vorbeşti serios.

-Dacă nu te aşezi la masă în momentul ăsta jur ca nu mai primeşti mâncare tot anul.

Am tăcut şi m-am aşezat frumos la masă. Hoodie punea la fiecare farfuriile şi Masky punea tacâmurile. Ce băieţi harnici.

De data asta E. Jack mânca frumos, prea frumos pentru el. Ook?

-Şi cum a fost la şcoală? se trezeşte Slender să întrebe.

-Minunat! îi răspund ironică.

-Cred că profesorul de istorie nu şi-a făcut o impresie prea bună despre ei doi, spune Jeff.

-Care ei?

-Brit şi Jack.

-De ce?

-Pentru că Brit râdea mereu ca o descrierată şi Jack făcea pe interesantul.

-Şi în plus crede că Jack e orb, continui eu.

-De ce ar crede asta? întreabă Ticci Toby.

-Păi purta ochelari de soare, nu putea să îi vadă ochii.

-Şi cine i-a spus asta?

-Eu, duh. Sunt genială, ştiu.

-Mdea...

-Ce, vrei să zici că nu sunt?

-S-a dus şi cu liniştea noastră, zice Ben.

-Bine, bine, tac. Fericit?

-Foarte, zâmbeşte el fals.

Termin de mâncat şi dau să urc în cameră, dar sunt oprită de Slender.

-Acum faceţi-vă temele. O să vin să vă verific.

Mă uit repede la cei doi băieţi cu care sunt în clasă şi mimez un "nu".

-Şi dacă n-avem? întreb eu.

-Dar aveţi.

-Dar n-avem.

-Serios, chiar nu avem, intervine şi Jeff.

-Atunci spălaţi vasele.

-Ok, spun fericită.

Aş spăla o mie de vase decât să-mi fac temele. Şi da, avem teme, dar n-am de gând să mi le fac.