ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 30

E. Jack se uită la mine şi îmi întorc privirea spre el. Îl privesc întrebător. Tot ce face este să se uite la mine. Parcă îmi admiră fiecare milimetru al feţei.

-Te înţeleg, îmi spune aproape şoptit.

Se apropie încet-încet de mine. Îi ridic masca albastră şi mă apropii şi eu de el. Fac o greşeală imensă în clipa asta. Ne lipim buzele şi ne sărutăm lent.

De ce nu mă opresc?

De ce nu se opreşte el?

De ce facem asta?

De nu mă opresc dracului odată?

Ne lăsăm pe spate, el fiind deasupra mea. Ne sărutăm în continuare de parcă dacă ne-am despărţi ar veni sfârşitul lumii.

De ce mă simt atât de bine când îl sărut?

OPREŞTE-TE!

Dar nu, nu ne oprim.

Uşa se deschide brusc şi Jeff intră ca o furtună în cameră. Îl ridică pe Jack de pe mine şi îi da un pumn în stomac. Încă unul în obraz. Încă doi în stomac. Continuă. Mă ridic repede şi-l trag de pe Jack, încercând să-l liniştesc. Din greşeală mă loveşte destul de tare în obraz.

-Lasă-mă, târfo! ţipă Jeff.

Îngheţ la auzul cuvintelor lui Jeff. "Târfo". Sunt una. Chiar sunt. Sunt o proastă, o idioată, o cretină, o...

Pot vedea tristeţea de pe faţa lui. O lacrimă îmi curgea pe obrazul rănit.

Sunt o persoană groaznică.

Jeff iese exact aşa cum a intrat. Jay s-a trezit, dar Jack i-a spus să iasă din cameră. Fac tot efortul să ies de aici. Sunt o distrugătoare. Plâng, plâng ca dracu de tare. Vreau să dispar, să nu mai ştie nimeni de mine. Trebuie să ies din casa asta. Fug aşa ameţită cum sunt şi ies. Rămân în faţa casei că după cine ştie ce mai păţesc şi iar le creez probleme celorlalţi. E foarte frig, dar nu-mi pasă. Mă pun în fund sprijinită de un copac şi plâng foarte tare. De ce am fost atât de proastă şi am distrus totul? Totul! Îl iubesc pe Jeff. Îl iubesc atât de mult.

Am venit aici şi am dat peste cap toată viaţa lor.

Peste destule minute de stat în frig mă ridic şi intru în casă. Toţi sunt foarte confuzi, dar îi ignor. Urc repede la mine în cameră şi aprind lumina. Caut vechea mea prietenă. O găsesc într-o cutiuţă mică. O iau şi mă aşez pe jos lângă pat. Apăs tăişul lamei peste pielea mea, apăs şi trag. Fac acelaşi lucru incă de două ori. Când vreau s-o fac şi a patra oară Jack intră în cameră.

-Am crezut că ai terminat cu tăiatul.

-Jack, îi spun în timp ce plâng, eraţi ca fraţii. Îl iubesc atât de mult. Am distrus totul. Am fost o curvă proastă. Doamne, mă urăsc.

Vine şi mă ia în braţe.

-Mă urăsc, Jack.

-Şş, linişteşte-te, o să se rezolve. A fost vina mea.

-A fost şi vina mea. Trebuia să te opresc.

Stăm în linişte mult timp.

-Uite, Jack, dacă adorm să nu rămâi aici, te rog. S-au întâmplat destule.

* * *

Razele soarelui îmi intră în ochi şi mă trezesc. Mă doare capul şi mă ustură ochii foarte tare. Încerc să-mi amintesc ce s-a întâmplat ieri. A fost ziua mea, am făcut-o cu Jeff, m-am îmbătat, sărut, Jack, ceartă, "târfo".

Mă ridic cu greu din pat şi mă duc la baie. Mă uit la reflexia mea din oglindă. Zici că-s moartă. Am o vânătaie destul de mare pe obraz. Fac un duş şi mă schimb în nişte haine curate. Cobor la parter. Ben, Masky, Hoodie şi L. Jack stau pe canapea şi se uită la televizor. Intru în bucătărie şi dau de Jeff. Stă la masă şi se joacă cu mâncarea. Îmi pun apă într-un pahar.

-Je-încep eu, dar el se ridică şi pleacă. Îl înţeleg, nici nu aş mai sta cu cineva care m-a înşelat.

Mă aşez la masă şi mă uit la tăieturile de pe mâna mea stângă. Aud uşa deschizându-se şi E. Jack intră ţinându-l în braţe pe Jay.

-Scuze, nu ştiam că eşti aici. Am venit să-i dau de mâncare, îmi spune făcând semn către băieţel.

-E ok. Îi dau eu de mâncare. Jack dă afirmativ din cap.

Îl iau pe Jay în braţe şi îl pun pe scaunul cu mai multe perne. Îi prepar mâncare şi îi dau încet să mănânce. Sint privirea lui Jack pe mine. După puţin timp îmi spune:

-Ai fi o mamă bună.

-Păcat că-s o persoană aşa oribilă.

-Ce ai pe mână? mă întreabă Jay cu vocea lui simpatică.

-Oh, asta...asta este...

-Cariocă, scumpule. Nu e voie să te măzgăleşti cu cariocile. Ea a fost neascultătoare şi a făcut-o, mă salvează Jack.

-Mami lea! îmi spune Jay prinzându-mi un deget. Mami şi tati se iubesc?

Îi arunc o privire scurtă lui Jack.

Cred că într-o zi o să mă sinucid.

-Linişteşte-te, spune Jack.

-Nu pot. Pur şi simplu nu pot. Nu mă pot ierta pentru ce am făcut. Îţi dai seama ce este în sufletul lui acum? Sincer, mă urăsc, chiar mă urăsc. Şi ştii ce e şi mai oribil? Că mă simţeam bine când ne sărutam. Dar îl iubesc pe Jeff, îl iubesc foarte mult.

Mă ridic de pe scaun, dar mă opresc în dreptul uşii deoarece îi aud pe Ben şi Jeff vorbind.

-Frate, uită. A fost o greşeală pe care o regretă. Nu vezi cum se simte? îi spune Ben lui Jeff.

Cum mă simt eu...

Dar Jeff se simte şi mai rău. Ştiu asta.

-Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala, Ben.

Deschid uşa repede şi trec pe lângă ei. Ben a zâmbit trist şi a făcut câţiva paşi.

-Împacă-te cu ea, spune plecând.

N-o s-o facă.

-Las-o baltă, Ben, îi spun blondului.

-Dar...

-Nu, lasă. E decizia lui. Oricum nu merit.

Urc la mine în cameră şi rămân în întunericul meu, lăsând lacrimile amare să-mi curgă pe obrajii palizi şi reci.

"Mami şi tati se iubesc?"