ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 8

Suntem toţi aşezaţi la masă aşteptând mâncarea de 10 minute. Slender ne-a chemat la masă înainte ca mâncarea să fie gata, why not? Adică n-avem ce face decât să stăm închişi într-o bucătărie un sfert de oră certându-ne. A zis clar şi răspicat că cine nu vine la masă nu mai primeşte de mâncare toată ziua.

Mâncarea este gata după puţin timp. Noi începem să mâncăm mâncarea făcută de Slender, iar E. Jack îşi mănâncă rinichii. Diferenţa este că noi mâncăm frumos, cel puţin majoritatea, dar el mănâncă ca un porc nehalit.

-Poţi mânca mai frumos de atât? Mă scârbeşti, îi reproşez eu.

-Nu! îmi răspunde acesta sec.

-Dacă n-o s-o faci jur că o să-ţi arunc cutia aia cu rinichi în lac.

-Dacă te deranjează aşa tare de ce nu pleci? întreabă el.

-De ce nu pleci tu? Adică tu eşti cel care deranjeaza, nu eu!

-Da, dar ceilalţi nu sunt deranjaţi de mine, doar tu!

-Bine, o să plec eu!

Mă ridic de la masă şi urc la mine în cameră. Sunt lihnită, dar nu pot mâncă cu el de faţă mâncând ca un porc. Oricum dacă stau nemâncată nu e o tragedie. Am mai stat şi sunt vie.

JEFF P.O.V

-Eşti un porc! îi spun lui Jack.

-Mersi.

-De ce dracu a trebuit să o alungi de la masă? Tu trebuia să pleci, nu ea! mă răstesc la mascatul din faţa mea.

-Ea e nouă în casa asta, să suporte consecinţele! Dacă are fiţe poate să plece din casa asta că eu nu mă supăr.

-Eşti un idiot!

Mă ridic de pe scaun şi mă-ndrept spre el. Îmi ridic pentru a-l plesni, dar sunt prins de un tentacul.

-'Tu-ţi ceapa ta, Slender! Lasă-mă jos!

-Stai acolo şi vezi-ţi de treaba ta, îmi spune gigantu'.

Termină toţi de mâncat înaintea mea şi eu rămân singur. Mă ridic de la masă şi îi iau farfuria plină cu mâncare a lui Brit. Cred că a luat doar o gură. Urc la etaj şi mă opresc în faţa uşii camerei ei. Bat o dată. Nimic. Bat înca o dată. Tot nimic. Deschid uşa şi observ că e goala camera. Ea nu este aici.

Cobor cu farfuria în mână şi ies din casă. Aici era. Stătea sprijinită de copacul din faţa casei. Mă îndrept spre ea cu paşi mici.

-Nu-mi pasă cine eşti, doar pleacă! spune cu o voce spartă.

Nu o ascult şi mă îndrept spre ea. Stătea cu genunchii la piept şi u capul sprijinit de ei.

-Pleacă, Jeff! spune suspinând.

Nu o ascult şi mă aşez lângă ea.

-De ce ai venit? întreabă uitându-se pentru prima oară la mine de când am venit.

Avea ochii şi nasul roşii, o lacrimă prelingându-se pe obrazul ei alb.

-Ţi-am adus mâncarea, îi spun ştergându-i lacrima.

-Nu trebuia.

-N-ai mâncat nimic toată ziua, aşa-i?

Ea tace. Ştiu oricum că n-a făcut-o. Ia încet farfuria şi ia puţin câte puţin. Chiar după ce termină de mâncat începe să plouă.

-Hai în casă, îi spun încet.

-Nu. Vreau să stau aici. Iubesc ploaia.

-Atunci voi rămâne şi eu.

Acum stăm în ploaie, nespunând nimic. Era relaxant. Din apropiere se auzeau tunete. Asta înseamnă că vine furtuna.

-Acum hai să mergem în casă.

-Ok.

Ne ridicăm amândoi şi intrăm în casă uzi leoarcă.

-Uite, Brit, îmi pare rău pentru mai devreme, spune E. Jack.

-Nu mai contează, spune ea rece.

Îl ocolim şi mă uit cu coada ochiului la el. Urcăm amândoi la etaj şi fiecare intră în camera lui.

BRITNEY P.O.V

Am fost aşa o idioată. Am fost aşa deschisă faţă de el. "Vreau să stau aici. Iubesc ploaia". Şi el a rămas cu mine în ploaie. Mai rămânea să ne sărutăm. Ew ew ew.

Mă ridic de pe jos şi-mi caut feon-ul pentru a-mi usca părul ud fleaşcă. Mă îmbrac cu un tricou negru, simplu şi larg şi cu o pereche de pantaloni de trening negri.

Tunetele se auzeau destul de tare şi iubesc la nebunie sunetul ăsta şi să văd fulgerele. E atât de liniştitor şi frumos. Mă aşez pe podeaua rece şi privesc cerul luminat de acele minunate fulgere.

Nici nu observ ca a intrat cineva în cameră, doar atunci când s-a aplecat spre mine. M-am speriat al dracului de tare pentru că era întuneric în cameră. Cea care a intrat era Sally.

-Hai să ne jucăm! spune ea.

-Ok.

Mă ridic şi ea mă trage de mână până-n camera ei. Până acum, de când am venit, am intrat doar în camera lui Jeff. Camera ei avea pereţii roz şi multe jucării. În faţa patului, pe perete, era un televizor şi ea n-avea laptop sau calculator. În mijlocul camerei era aşezată o masă mică şi rotundă înconjurată de câteva scaune. Pe masă erau căni de ceai, farfuriuţe, un ceainic şi alte chestii de genu'. Pe două scaune erau un urs mare îmbrăcat cu o rochiţă şi pe cap avea o pălărie elegantă, iar pe celălalt scaun era un iepure alb tot aşa îmbrăcat. Pe cel de-al treilea era aşezat Jeff. Nici nu am mi-am dat seama că el este aici. Avea pe cap o perucă ca de păpuşă, era dat cu ruj roşu şi cu blush. Nu mai era îmbrăcat cu hainele lui obişnuite, ci cu o rochiţă roz ca de prinţesă. M-a pufnit râsul când l-am văzut. Râdeam cu atâta poftă că nu mai puteam să mă opresc.

-Sally, nu vrei să-i fac mai bine eu machiajul lui Jeff? o întreb pe fata micuţă de lângă mine.

-Ba da! răspunde ea fericită.

-NU! strigă Jeff.

-BA DA! strigăm noi două la unison.

-Sally, ai grijă de el. Eu mă duc să-mi aduc lucrurile.

Fug repede în cameră şi iau tot ce am nevoie şi mă întorc tot aşa repede la ea în cameră.