ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 7

Mă foiesc în pat de o oră şi nu pot adormi. Mi-e frică. Tot am impresia că cineva stă lângă patul meu şi se uită la mine sau alte chestii. Îmi iau telefonul de pe noptieră şi-mi luminez drumul până la întrerupător. Aprind lumina şi deschid uşa. Aprind lumina şi pe hol şi o sting în cameră. Cobor în bucătărie şi mă aşez la masă.

-Ţi-e frică să te culci, huh? întreabă o voce din spatele meu.

-Nu, doar căă...îmi era sete.

-Şi de asta nu bei nimic?

-Lasă-mă singură, Jeff! îi spun calm.

-Dacă plec poate vor veni spiritele la tine şi apoi cine te mai apără?

-Pleacă! mă răstesc la el.

El mă lasă într-un sfârşit singură. Putea fi oricine, dar nu el. Mă calcă pe nervi. Scot laptele din frigider şi-l torn într-o cană. Mă aşez înapoi la masă şi-l beau încet. Se aud nişte paşi pe hol, dar nu le dau importanţă. Uşa de la bucătărie se trânteşte şi becul pâlpâie. Am ieşit din încăpere şi am intrat repede în prima cameră de la etaj fără să bat.

-Pot să dorm aici te rog? întreb speriată. Nici măcar nu ştiu a cui e camera, dar cui îi mai pasă?

-Ştiam eu că ţi-e frică.

Era Jeff.

-Deci pot sta aici?

-Da, doar dacă mă laşi să dorm lângă tine în pat.

-Las-o baltă. Mă duc la altcineva.

-Bine, bine, dorm pe jos.

El aprinde lumina. Acum îl văd cum e îmbrăcat sau mai bine zis, cum nu e îmbrăcat. Avea pe el doar o pereche de boxeri. Atât. Nu i-am dat prea multă importanţă şi m-am întins în patul lui. El şi-a întins o pătură pe jos, lângă pat, ca să nu fie chiar aşa tare, o pernă şi o altă pătură cu care să se învelească. Înainte să se întindă a stins lumina. În 5 minute am adormit.

•Dimineaţă•

Mă trezesc într-o cameră străină cu cineva lipit de mine. Mă uit în stânga şi îl văd pe Jeff cu gura deschisă şi sforăind. Îl împing şi cade din pat. Ups!

-Ce se întâmplă? întreabă el confuz şi speriat.

-Ce caut eu aici şi de ce eşti doar în boxeri?

-Azi-noapte erai aşa speriată că ai venit la mine în cameră că-ţi era frică să te culci singură că te fură Bau-Bau. Şi sunt în boxeri pentru că aşa dorm eu bine.

Încep să-mi amintesc încetul cu încetul.

-Parcă ţi-am spus să dormi pe jos, nu cu mine în pat.

-Mdea, păi...pot să explic!

-Cum am adormit te-ai pus în pat lângă mine, am dreptate?

-Da, ştii, trebuie să plec.

Ies înaintea lui şi intru la mine în cameră. Ceasul de pe perete indică ora 10:45. Îmi prind părul şi cobor.

-De ce ai ieşit din camera lui Jeff, hm? întreabă L. Jack.

-Păi...

-Azi-noapte era beată şi în loc să intre în camera ei, a intrat în a mea. I-am spus că nu este camera ei, dar ea tot ţinea că ea are dreptate şi eu mint. Aşa că a dormit la mine în cameră. Sfârşit! mă salvează brunetul care stătea în spatele meu.

-Păi la cât a băut aseară nu mă miră, zice clovnul şi pleacă.

-Zi mersi că nu i-am spus că îţi era frică să dormi singură, îmi şopteşte Jeff.

-Mer-sunt întreruptă de el.

-SAU NU! Drept mulţumire dă-mi un sărut!

-NU!

-Ba da!

-N-o s-o fac! De ce aş face-o?

-Pentru că te-am lăsat să dormi în camera mea şi în patul meu.

-Şi eu am zis să nu dormi cu mine în pat dar ai făcut-o!

În secunda doi şi-a lipit buzele de ale mele. Eu nu i-am răspuns la sărut, ba din contră, l-am împins.

-SĂ. NU. MAI. FACI. ASTA. ÎN. VIAŢA. TA. DACĂ. MAI. VREI. S-O. AI!

Plec lăsându-l singur.

-Mergem la vânat? îi întreb pe cei care leneveau în sufragerie.

-Mai târziu, spune Hoodie.

-Dar eu vreau acum.

-Ok, ok.

-Eu merg să mă schimb.

Mă schimb chiar foarte repede şi mă întind pe canapeaua din sufragerie aşteptându-i şi pe ceilalţi. Coboară unul câte unul până ne adunăm toţi. Am pornit prin pădure. Niciun sunet. Doar animalele, păsările sau vântul. Atât. Niciun om. Mergem încă puţin până dăm de un grup de adolescenţi care se uitau speriaţi prin jur. Probabil se pierduseră. Mare greşeală să vii în această pădure. Stăteam ascunsă într-un tufiş şi îi urmăream cu privirea pe cei 5.

-Tom, am mai trecut pe aici! spune una dintre fete.

-Stai liniştită, o să ieşim de aici, o calmează Tom.

-Sigur?

-Sigur.

Mda, nu fii aşa sigur de asta. M-am făcut invizibilă şi am ieşit din tufiş. Îi urmăream încet, paşii mei auzindu-se în spatele lor.

-Aţi auzit asta? Parcă ne urmăreşte cineva, spune o blondă speriată.

-Cine e acolo? întreabă altul.

Mă aproprii din ce în ce mai mult de ei şi bag cuţitul în spatele lui Tom. Atunci ies şi ceilalţi de pe unde erau ascunşi.

-Ce vreţi să ne faceţi? întreabă blonda.

-Nu vezi, eşti oarbă? spun eu.

-De ce faceţi asta? întreabă alt tip.

-De distracţie, îl informez.

Mă năpustesc asupra lui şi îi bag cuţitul fix în inimă, iar apoi îi tai abdomenul şi faţa.

-E nervoasă, ce i-ai făcut? întreabă Ben râzând.

-Am sărutat-o, răspunde Jeff.

-Dacă mai vorbeşte unul din voi de aşa ceva jur că vă omor pe amândoi! Şi tu ai fi primul, Jeff! mă răstesc la ei.

Plec înaintea lor cu paşi apăsaţi spre casă.

-Nu este ăla drumul spre casă! strigă Jeff din spatele meu.

-Ştiam, nu trebuia să-mi spui tu!

O iau pe alt drum şi ajung acasă. Mă trântesc pe canapea şi Splendy vine lângă mine.

-Vrei un balon? mă întreabă fericit.

-Nu, mersi.

-Poftim!

-Dar-

-Nu contează. Păstrează-l.

I-am spus că nu vreau şi el tot mi-a dat unul. Trebuie să mă obişnuiesc cu toate lucrurile astea.