ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 32

Intru în camera mea, trântind uşa în urma mea. Cine se crede? Măcar îi pasă puțin că sunt însărcinată cu copilul lui? Îmi venea să-i zic atâtea chestii. El crede că am profitat că ne-am despărțit şi am făcut tot ce am vrut cu Jack. Nici nu-şi imaginează cât de mult îl iubesc. Sunt conştientă de toate greşelile pe care le-am făcut. Nu am mai avut ce face în legătură cu  sărutul cu Jack. Mi-am cerut scuze. Eu nu ştiu ce aş fi făcut în locul lui, dar îl înțeleg. Dar îl iubesc enorm de mult. Simt nevoia de a-i spune atât de multe lucruri. Să fim doar noi doi şi să-i spun tot ce am pe suflet. Şi ar trebui să mă asculte.

Sunt atât de nervoasă şi simt o durere atât de mare în suflet că-mi vine să urlu. Să fiu singură şi să urlu cât de mult şi cât de tare vreau eu. Şi chiar asta o să şi fac. Mă îmbrac cu nişte haine mai groase, mă încalţ cu bocancii și îmi iau cuțitul și pachetul de țigări.

Ies pe uşa casei şi mă îndepartez cât se poate de mult de casă. În timp ce merg las lacrimile să-mi curgă şiroaie şi plâng zgomotos. Sunt într-o pădure nenorocită. Dacă e să fiu atacată de vreun animal sau de cine ştie ce altceva e şi mai bine. Oricum am o viață de rahat.

Mă aşez la baza unui copac şi mă uit spre cer. Vreau doar să dispar.

Scot o țigară din pachet și o aprind.

După câteva ore în care doar am stat şi am plâns, mă întorc acasă. Sunt pregătită să-i zic lui Jeff tot ce am pe suflet. Nu-mi pasă dacă vreau sau nu să-i spun, dar eu tot o s-o fac.

Intru în casă, iar toți se uită la mine. Poate se întreabă unde am fost atâtea ore şi de ce am ochii injectaţi.

Acum sunt în fața camerei lui Jeff. Intru fără să bat, dar observ că nu e aici. Dacă nu-l găsesc acum nu știu când o să-i mai pot spune toate acele lucruri. Cobor la parter și îl caut peste tot. Nu este nicăieri.

-L-a văzut cineva pe Jeff? îi întreb pe cei care stateau pe canapea. Toți dau în semn negativ din cap.

Dau să urc, dar mă întâlnesc cu E. Jack și îl întreb același lucru.

-Nu, de ce?

-Trebuie să-i spun ceva, în răspund eu.

Îmi dau seama că îl caut degeaba și merg în camera mea. Mă îmbrac mai lejer și îmi amintesc de ceva. Trag draperiile făcându-se destul de întuneric în cameră, dar totuși intrând puțină lumină. Scot de sub pat o sticlă care conține lichidul magic și o deschid. Iau o gură și îmi aprind o țigară. Cred că am fumat până acum nu știu cât, dar nu mă interesează. Continui să mai trag din țigară și mai iau din când în când o gură din sticlă.

Camera a început să se învârtă cu mine. Aud ușa deschizându-se.

-Ce naiba se întâmplă aici? întreabă E. Jack deschizând geamul. Ce faci?

Vine spre mine și îmi smulge din mână sticla și tigara.

-Nuu, de ce mi le-ai luat? mă smiorcăi eu.

-Ești nebună?

-Lasă-mă în pace!

-De ce faci toate astea? Și de ce îl căutai pe Jeff? S-a întâmplat ceva între voi doi?

-Nu-mi mai pune atâtea întrebări. Trebuie să rezolv ceva cu el.

-Ce?

-Nu pot să-ți spun.

-Spune-mi!

-Sunt însărcinată.

Jack rămâne șocat.

-Și i-ai spus?

-Da...

-Si ce a spus?

-Crede că este al tău?

Văd cum cum își încleștează pumnii.

-Nu vorbești serios.

-Ba da.

-Dobitocul! Lasă că nu îl las eu să rămână așa indiferent!

Jack mă ia în brațe și îmi spune că totul va fi bine, deși nu prea cred.

-În câte luni?

-Două, îi spun în șoaptă, iar el mă strânge mai tare.

-Nu trebuie să te distrugi din cauza lui, gândește-te la copil. Nu e bine ce faci. Și dacă Jeff nu o să te ajute, o să te ajut eu, o să fiu eu tatăl copilului. Dar te rog să te liniștești. Te rog, Brit, nu-ți mai face rău.

Îmi ridic capul și mă uit la el. O lacrimă îmi alunecă pe obrazul înroșit  și îmi pun o mână pe obrazul cenușiu al lui Jack. Acesta îmi deschide palma cu mâna lui, înlănțuindu-și degetele cu ale mele.

-Mulțumesc...

JACK P.O.V

Stau cu Brit până adoarme. Mâna ei micuță este încă într-a mea. Îi admir chipul frumos și o mângâi ușor pe cap. Nu o să-l las pe Jeff să o mai rănească.

Mă ridic încet ca să nu o trezesc și o învelesc. Ies din cameră și cobor la parter nervos.

-Unde este nenorocitul ăla? întreb printre dinți.

-Jeff? mă întreabă Ben, iar eu dau afirmativ din cap. Nu l-am mai văzut de ore bune.

Mă uit la ceas și observ că este deja opt. Cred că am stat mai mult de o oră la Brit în cameră.

Ușa de la intrare se deschide și Jeff intră în casă. Îmi încleștez pumnii și merg spre el.

-Cum ai îndraznit să-i faci așa ceva? Nu mă pot abține și îi dau un pumn. Dobitocule!

Pumnul lui îmi izbește falca și mă clatin, aprope căzând pe spate. Dar nu mă las mai prejos și îi mai dau doi pumni.

-Ești un nenorocit, un...un-

Nu apuc să mai fac nicio mișcare deoarece ceva tare îmi lovește fața. Sângele nu întârzie să apară, dar nu îl las să scape. Dintr-o mișcare ajung peste el și îl lovesc pe unde apuc.

-Încetați! îl aud pe Masky spunând și cineva ma trage de pe Jeff.

-Nu e treba ta ce se întâmplă între noi doi! Stai dracului în banca ta și lasă-ne în pace! țipă Jeff.

-Trebuia să fie a mea, măcar eu știu să mă port frumos cu ea și să am grijă de ea! Dar nu o să las să se termine așa.

Jeff se smulge din strânsoarea lui Hoodie și sare pe mine. Mă lovește peste tot, dar mai apuc și eu să-i mai dau câte una.

-Ce naiba se întamplă aici? țipă Britney din capătul scărilor. Opriți-va odată!

Vine repede între noi doi și ne desparte. Îl văd și pe Slender ieșind din biroul său foarte nervos. Nu o să las să se termine așa.