ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 38

-Când vor veni mergem normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic, a spus Jeff.

-Ok, am afirmat eu.

-După ce ne îndepărtăm destul, tu te vei face invizibilă. În caz că ne urmărește cineva, trebuie să-i inducem în eroare și să o luăm pe altundeva. În cazul în care e prea greu pentru tine să mergi atâta, ți-aș spune să mergi tu acasă, dar e prea periculos să te las singură. Crezi că poți să mai mergi? continuă acesta, iar eu dau afirmativ din cap.

Îi vedem pe cei doi ieșind. Aceștia ne observă și vin spre noi. Jeff le spune și lor planul. Facem totul conform planului. Când decidem că ne-am îndepărtat destul și ar fi timpul să mă fac invizibilă, observăm un tip care se apropie de noi. Chiar înainte să-mi pot folosi puterea, o durere sfâșietoare îmi inundă brațul. Încerc să mă îndepărtez un pic de cei trei. Observ cuțitul înfipt în trunchiul unui copac, lama fiindu-i murdară de sângele meu. Tăietura provocată de acesta doare al dracului de tare. Înainte de a lua cuțitul îl observ cu coada ochiului pe Jeff tăindu-i gâtul. După ce se asigură că-i mort, mă fac din nou vizibilă. Brunetul, când îmi observă rana, vine imediat la mine.

-Nu am apucat să mă feresc la timp, i-am spus eu. Rupe imediat o fâșie din tricou și mi-o strânge bine în jurul brațului. Îmi spune să mă fac din nou invizibilă și să fiu foarte atentă în jurul meu. Fac exact cum îmi spune.

Înaintăm prin pădure. Habar n-am pe unde suntem, dar îi urmez pe cei trei băieți. Am impresia că suntem urmăriți. Ce mă enervează foarte tare este faptul că nu pot observa absolut nimic neobișnuit, doar am impresia asta. Îi urmez în liniște simțind acea privire întruna pe mine.

Îmi dau seama că nu doar eu am această impresie, ci și ceilalți.

Resimt aceeași durere, dar de data asta la umărul drept. Ce naiba? Mă vede? N-are cum, sunt invizibilă. Scâncesc din dinți din cauza durerii și-mi pun mâna la noua rană. Nu văd pe nimeni în afară de Jeff, Masky și Toby.

Brusc, o persoană apare în fața noastră la trei metri distanță de noi. Are fața acoperită cu gluga mare de pe cap, însă i se poate vedea clar zâmbetul mare și sinistru. Chiar dacă nu-i pot vedea ochii, știu că se uită fix la mine. Zâmbetul i se mărește, dezvăluindu-i dinții ascuțiți. Creatura asta nu este în niciun caz om! A durat doar o secundă ca acesta să apară fix în fața mea.

-Cât am așteptat acest moment! a spus creatura care se afla doar la jumătate de metru de mine. Vocea lui era atât de groasă încât te treceau fiorii când o auzeai.

Mă făcusem din nou vizibilă acum câteva momente. Jeff s-a pus în fața mea ca să mă protejeze, iar Toby și Masky au sărit la atac. Aceștia au fost imediat izbiți de copaci fără niciun pic de efort. Creatura se apropie încet de noi doi. Brunetul își îndreaptă spre bărbat și mă strânge tare de mână.

-Crezi că-mi poți sta în cale? râde cel din fața noastră.

Îl văd pe Masky cum o ia la fugă prin pădure. Nu este timp ca să să-i cheme.  Jeff sare la atac, dar nu este destul de puternic. Mă uit la cei trei cum se luptă tremurând din toate încheieturile.

Bărbatul apare în spatele meu, iar eu înghit în sec. Încerc să mă apăr, dar în zadar. Chiar înainte de a fi atacată, un icnet se aude. Mi-am dat seama imediat al cui este. Pata de sânge se tot mărește pe tricoul lui Jeff. Încearcă să se ridice, dar din cauza durerii nu reușește. Corpul bărbatului este tras cu putere de pe brunet.

-Oh, ia uite pe cine avem chiar aici! spune vocea groasă. Vechiul meu prieten, Slenderman!

Slender îl izbește cu putere de un copac. Ce naiba se întâmplă? Offender stă în stânga lui cu țigara în gură și râde încet.

-Speram să nu te mai văd niciodată, a spus cu amărăciune trăgând din țigară.

-Credeați că scăpați de mine? râde creatura lipită de trunchiul gros al copacului, apoi dispare.

Mă uit la tatăl meu care este nervos.

-Vă spun acasă tot ce trebuie. Acum trebuie să ne grăbim, sunteți răniți, spune acesta și ne apucă pe fiecare cu un tentacul.

După puțin timp ajungem acasă. Toți așteptau îngrijorați în suffagerie. E. Jack se plimba dintr-un capăt în celălalt îngrijorat. Slender îl așează cu grijă pe Jeff pe canapea. Îl dezbracă în partea de sus, dezvăluid o grămadă de răni. Imadiat se ocupă de rănile acestuia. Exact același lucru face și Hoodie cu Toby și Trender cu mine.

-Am nevoie de explicații, am spus eu.

Slender se uită la mine dând încet din cap.

-Demonul acela a omorât-o pe Samantha, mama ta, a spus el. Iar acum vine după tine.

Îl privesc cu ochii mari și oftez.

-Și...de ce vrea să mă omoare? l-am întrebat eu.

-Pentru că ești fiica mea, mi-a răspuns  terminând cu îngrijirea rănilor lui Jeff.

A/N Încă vreo două capitole și termin în sfârșit cartea.