ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 22

Razele soarelui îmi intră cu nesimţire în ochi şi mă întorc. Simt o respiraţie pe faţa mea şi-mi deschid uşor ochii. Jeff dormea buştean. Acum nu mai pot să adorm. Încerc să mă ridic cât de uşor ca să nu-l deranjez pe cel de lângă mine, dar sunt prinsă de două braţe puternice şi trasă.

-Te-am trezit? Scuze!

-Nu m-ai trezit, eram deja treaz, stai liniştită. Cum ai dormit?

-Mai bine.

-Bineînţeles, doar am fost eu aici, nu?

-Şi am revenit la vechiul Jeff...

-Bine, bine.

Îmi pun capul pe pieptul lui şi mă uit la ceasul de pe perete, care indică ora 10:33.

-Tu cum ai dormit? îl întreb în şoaptă.

-Foarte înghesuit, dormi ca o balenă, Brit.

Îi arunc o privire urâtă, iar el râde.

-Glumesc, dar tot am dormit pe marginea patului.

Eu îmi pun capul înapoi pe pieptul lui, iar el începe să mă mângâie prin păr. Simt încetul cu încetul că mă ia somnul şi cred că la fel şi pe Jeff.

* * *

Mă aşez pe canpeaua din living şi aprind televizorul. Mut canalele plictisită căutând ceva bun. Telecomanda îmi este smulsă din mână. Îmi ridic privirea nervoasă la Jeff.

-Dă-mi-o înapoi Jeff!

-Vino ia-o.

-Haide, n-am chef de chestii de-astea.

Văd că nu vrea să mi-o dea înapoi şi mă ridic. Când vede că mă apropii de el îşi ridică mâinile. Glumeşti, nu? Încerc s-o iau dar degeaba, este mult mai înalt decât mine. Vede că vreau să renunţ şi mă prinde de spate cu o mână. Aruncă telecomanda pe canapea şi mă prinde şi cu cealaltă.

-M-ai enervat, îi spun privindu-l în ochi.

-Ştiu, asta am şi vrut.

-Încă mă enervezi.

Se apleacă şi îşi lipeşte buzele de ale mele. După ce ne desparţim din sărut mă dau câţiva centimetri mai în spate.

-Tot nu te iert.

Îmi mai dă un sărut scurt şi se aşează pe canapea, iar eu în braţele lui.

-Te iubesc! îmi spune şi-mi sărută fruntea.

-Aww, şi eu!

* * *

Mă ridic în fund şi mă uit în jur. Îl văd pe Jeff dormind şi răsuflu uşurată. A fost doar un vis.

-Ce s-a întamplat? Eşti bine? întreabă brunetul speriat.

-A fost doar un vis.

-Ce vis?

-Eu şi cu tine. Cuplu. Săruturi. Ne spuneam "te iubesc".

-Şi?

-Ne sărutam şi ne iubeam, Jeff!

Între noi s-a aşternut o linişte totală. Atunci mi-am dat seama. Jeff avea sentimente pentru mine.

Se ridică din pat şi iese din cameră. După puţin timp mă ridic şi eu şi cobor în bucătărie. E. Jack, Sally, Ben şi Jeff stăteau la masă mâncând şi vorbind.

-Neaţa, zic încet şi aceştia mă salută înapoi.

Îmi fac un ceai de mentă şi un sandviş şi mă aşez lângă E. Jack. Până acum au vorbit toţi, dar acum Jeff stă tăcut şi se joacă cu cerealele din lapte. Mă simt foarte prost din cauza conversaţiei din camera mea. Se ridică de la masă, lăsându-şi castronul aprope plin de lapte şi de cereale.

-S-a întâmplat ceva între voi doi? mă întreabă Jack.

-Nu, mint eu.

Termin de mâncat şi urc înapoi la mine în cameră. Îmi prind părul într-un coc şi mă duc la baie. Fac un duş cald de vreun sfert de oră şi mă gândesc la toate cele întâmplate în urmă cu mai puţin de o oră. Mă simt ca naiba de prost. El, Jeff, are sentimente pentru mine, mă place, şi eu eu l-am respins întruna. Acum el se simte oribil. Sunt o idioată. O idioată cu un "i" gigantic.

Îmi înfăşor prosopul în jurul corpului şi mă spăl pe dinţi. Nu mi-am mai luat haine de schimb, cine s-a mai gandit la asta? Dar chiar nu mă interesează.

Intru în cameră şi iau nişte haine random din dulap. Mă îmbrac repede şi mă îndrept spre pat, aruncând o privire pe geam. Plouă. Schimb direcţia şi merg la geam. Îl zăresc pe Jeff îndepărtându-se de casă. Ce face? Mă încalţ şi ies cât de repede se poate din casă. Nu-l mai văd pe nicăieri. Înaintez prin pădure. Unde se duce? Poate la vânat.

Merg deja de nu ştiu cât timp şi încă nu l-am găsit. Simt un miros puternic de mortăciune şi imediat dau şi de sursă. Poate e victima lui Jeff, sigur e. A venit doar la vânat. Aud paşi în spatele meu şi mă întorc.

-Jeff? Nimic. Jeff, ştiu că eşti tu, nu mai face mişto.

Se aud alte foşnete, dar Jeff nu apare.

-Brit? Ce mama mă-sii faci aici? întrebă Jeff. Problema e că el vine chiar din partea opusă locului de unde provine sunetul. Nu ţi s-a zis de o mie de ori că nu ai voie singură în pădure? Şi de ce nu te-ai făcut invizibilă? Nu mai ţii mine ce ţi s-a întâmplat ultima dată când ai venit să te plimbi de capul tău?

Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să-i sar în braţe. Mă îmbrăţişează fără să se mai gândească nicio secundă.

-Aia e victima ta? mă întreabă.

-Nu e a ta? îl întreb puţin speriată.

-Nu.

-Jeff, cred că suntem urmăriţi, sau mai degrabă eu sunt urmărită.

-Ce te face să crezi asta?

-E ceva sau cineva acolo,în spatele meu. Am crezut că eşti tu, dar după ai apărut. Cred că e cel care a încercat să mă omoare. El o omorât băiatul ăsta. Jeff, mi-e frică.

-Nu trebuia să vii aici. A fost o idee foarte proastă.

-Am venit după tine, nu ştiam unde mergi şi m-am îngrijorat.

-Fă-te invizibilă şi nu da drumul mâinii mele. Acum!

Fac aşa cum îmi spune şi bagă viteză. Fuge din ce în ce mai repede. Îmi bate inima atât de tare. Mi-e aşa frică. Îi strâng mai tare mâna şi simt că şi el face la fel. Nu ar trebui să mă gândesc la asta chiar acum, dar are mana atât de...nu ştiu. Ştiu sigur că mă simt diferit atunci când sunt cu el.

-Ştiu că nu-i momentul potrivit pentru a-ţi spune asta, dar te iubesc Jeff.

A/N ÎMI PARE RĂU CĂ N-AM MAI POSTAT ŞI ÎN UNELE LOCURI SUNT CHESTII SCRISE FĂRĂ SENS, DAR NU-MI VENEA CUM ALTCUMVA SĂ SCRIU. ÎMI PARE FOARTE RĂU!