ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 3

Britney P.O.V

Mă trezesc într-o cameră necunoscută mie. Mă ridic în fund şi o studiez. Pereţii sunt albi, o uşa de lemn închisă la culoare, cu mobilă neagră, iar pe birou este aşezat un laptop.

Mă scol din pat şi ies din cameră. Eram puţin cam dezorientată, dar până la urmă am găsit bucătăria, locul unde voiam să ajung. Acolo erau E. Jack şi Ben care aruncau cu cuţite unul după celălalt.

-Stai liniştită,asta se întâmplă zilnic, o să te obişnuieşti tu, spune Masky venind lângă mine. Şi în plus, n-avem voie să ne omorâm între noi.

-Ook.

Intru în bucătărie şi cei doi se opresc.

-CINE NAIBA MI-A MÂNCAT VAFELE? JUR CĂ-L OMOR! intră şi Masky.

-Ceva foarte normal! zic. Avem ceva de mâncare?

-Nu ştiu, uită-te! îmi spune E. Jack.

În frigider era doar o sticlă de lapte şi o cutie transparentă cu rinichi înauntru.

-Cine este canibalu'?

-Eu, răspunde E. Jack. Vrei şi tu din rinichii mei?

-Nu, mersi. Mă mulţumesc cu lapte.

Deschid uşa de la un dulap şi dau de o grămadă de cutii de cereale.

-Voi mâncaţi toată ziua cereale?

-Nu, dar nu se duce nimeni la cumpărături.

Iau un castron din dulap şi torn laptele şi cerealele cu ciocolată. Chiar când am luat prima lingură s-a trezit Ben să-mi strice micul dejun.

-Alea-s cumva haine de băiat? Oooo, ce ai făcut aseară nebuno?

Chiar atunci m-am înecat cu mâncarea.

-EŞTI UN BOU! SUNT HAINELE LUI JEFF, MI LE-A DAT SĂ DORM CU ELE!

-Deci ai facut-o cu Jeff! Sper că v-aţi protejat că n-am chef de prunci pe-aici, îmi ajunge Sally.

-Ce e cu mine? întreabă Jeff nedumerit.

-Am auzit că v-aţi distrat aseară, îi face cu ochiul.

Jeff a rămas îngândurat.

-Din câte ştiu eu, n-am făcut nimic.

Îmi spăl vasele şi mă duc în sufragerie. Mă aşez pe canapea şi chiar atunci se aşează şi E. Jack. Se uită la cele opt tăieturi de pe mâna mea făcute cu mai puţin de 24 de ore în urmă.

-Ce te uiţi, albăstrel?

-Îţi stă bine în haine de băiat. Stai să ghicesc, ai şi boxerii lui Jeff pe tine?

Îmi las capul în jos şi obrajii mei au început să ardă, iar el râde.

-L-aţi văzut pe Slender? întreabă L. Jack venind lângă noi.

-E pe undeva cu Splendy şi cu Offender. A, da! Tipa nouă-

-Mă cheamă Britney.

-Cum zici tu, stai departe de Offender când îl vezi.

Am vrut să-l întreb de ce dar am tăcut.

Încetul cu încetul au apărut toţi.

* * *

-Trebuie să merg acasă să-mi iau lucrurile.

-VIN CU TINE! ţipă E. Jack, care era la un metru distanţă de mine.

-Aşteaptă să mă schimb.

Urc repede în noua mea cameră şi îmi pun hainele de ieri şi îmi aranjez cât de cât părul.

Ieşim din pădure şi Jack îşi pune gluga pe cap. Străzile erau aglomerate, aşa că am luat-o pe scurtătură. N-am mai luat-o pe o scurtătură ca să ajung acasă de cel puţin trei ani, pe atunci de-abia aşteptam să ajung acasă, dar totul s-a schimbat.

Ajungem în faţa casei şi din fericire uşa nu era încuiată. Intrăm încet ca să nu ne audă nimeni. Am de gând să mă răzbun pentru tot chinul prin care am trecut din cauza lor.

Amândoi erau în bucătărie. Scot cuţitul pe care l-am ascuns şi îl înfig în mama. Ea începe să urle şi eu îi ofer cât mai multă durere. Când observ că nu mai respiră mă duc la tata. Ia cuţitul cu care tăia carnea înainte să apar eu şi încearcă să mă înjunghie cu el. Eu mă feresc şi îmi face o tăietură adâncă pe obrazul drept care doare al dracului de tare. Ignor durerea şi îi bag cuţitul în inimă şi îl rotesc.

-Pe tine te-am urât cel mai mult de pe lumea asta! spun în silă.

Le scot la amândoi rinichii şi i-i dau lui Jack care a stat şi s-a uitat la toată scena de mai devreme.

Încep să plâng şi el mă strânge în braţe. Mă mângâie pe spate cu mâna lui mare şi îmi spune să mă liniştesc. Mai stăm aşa cinci minute şi mergem în camera mea. Era aşa cum am lăsat-o. Am luat două trolere de pe dulap, de fapt l-am pus pe Jack să le ia pentru că eu nu ajungeam. Am scos toate hainele din dulap şi le-am băgat în trolere, am laut toate premiile mele, jucăriile la care ţineam cel mai mult şi machiajele şi le-am înghesuit pe unde am putut. De pe birou mi-am luat laptop-ul, caştile şi restul lucrurilor mărunte şi le-am băgat într-un rucsac. Laptop-ul de la Slender o să i-l dau înapoi dacă tot mi l-am recuperat pe al meu. Mi-am băgat chitara, celelalte lucruri legate de ea în husa ei şi amplificatorul şi le-am dus pe toate pe hol. Jack m-a tras în baie, a luat hârtie şi a început să-mi şteargă obrazul tăiat.

-Doare!

-Ştiu, o să fac încet.

Tăietura era de la ochi până la gură şi tot sângera.

I-am spus că e mai bine să plecăm şi aşa am şi făcut. Eu ţineam chitara, amplificatorul şi unul din troilere şi el invers. Măcar s-a făcut şi el cu rinichi din toată faza asta.

Ajungem în faţa noii mele case în care locuiesc cu o grămadă de ţăcăniţi criminali care se aleargă cu cuţitele prin casă şi este un canibal care mănâncă rinichii oamenilor.

Dintr-un tufiş sare pe mine un câine şi îmi linge fiecare părticică a feţei. Îl mângâi şi pare şi mai fericit.

-Smile! Unde eşti băiete? Am ceva bun pentru tine! ţipă Jeff ca un disperat.

Apare şi el de pe undeva şi-l ia pe Smile de pe mine. Îl ceartă că a fugit de el şi intrăm împreună în casă. Ghiciţi ce. Toţi, dar absolut toţi se certau şi mai erau doi de Slender, care se certau şi ei.

Oficial asta este noua mea viaţă.