ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 33

De jos se aud o grămadă de zgomote și mă trezesc. Mă ridic încet și ies din cameră ca să văd ce se întâmplă de este atâta gălăgie. Mă doare capul și sunt amețită.

Când ajung în capătul scărilor rămân șocată când văd ce se întamplă.

-Ce naiba se întâmplă aici? strig și merg repede să-i despart pe cei doi. Opriți-vă!

Îl văd și pe Slends ieșind nervos din biroul său.

Amândoi erau plin de sânge. Se privesc cu ură, parcă s-ar omorî din priviri.

-Pot să știu și eu ce se întamplă aici? îi întreabă Slends, iar eu îi rog din priviri ca să nu zică nimic de mine.

Dintr-odată îmi vine să vomit și fug repede la baie. Mă aplec peste vasul de veceu și imediat simt pe cineva în spatele meu. Când ii văd fața lui Jack mă îngrijorez. Are arcada spartă și câteva răni în diferite zone ale feței. Scot din dulăpior trusa de prim ajutor și scot de acolo tot ce am nevoie.

-E o nimica toată, nu trebuie să îți pierzi timpul cu asta, îmi zice acesta. Și în plus nici nu te simți bine. Doar acum am observat că si buza îi este spartă.

-Dă-ți jos tricoul, îi spun ridicându-i puțin tricoul.

-Nu trebuie, ripostează acesta.

-Nu mă enerva. Hai, dă-l jos.

Acesta își da jos bluza și lasă la iveală câteva răni de diferite mărimi. Încep să i le dezinfectez cu grijă și Jack geme încet de durere.

-Scuze.

Îl văd pe Jeff trecând pe lângă baie. Se uită la noi și atunci observ și rănile lui. Are ditamai vânătaia pe obraz, o tăietură sub ochi și alte răni și vânătăi mai micuțe. Încerc să-l ignor și să mă ocup de Jack.

-Cum te simți? mă întreabă Jack.

-Mă cam doare capul, dar o să mă simt mai bine, sper. Mulțumesc că n-ai spus nimănui de asta, îi spun și mă uit la burta mea.

-Știi că trebuie să îi spui lui Slender, nu?

-Da, dar...nu sunt pregătită. Cred că îl va omorî pe Jeff, râd încet chiar dacă nu e deloc de râs.

Îi pun câte un pansament la rănile mai urâte și îl îmbrățișez.

Și dacă Jeff nu o să te ajute, o să te ajut eu, o să fiu eu tatăl copilului.

Sunt copleșită de toate lucrurile care mi se întâmplă.

-Ce o să fac eu cu un copil, Jack? Eu nu pot avea grijă de mine, dar de un copil? îl întreb cu disperare pe băiatul care mă strânge în brațe de parcă mâine aș muri.

-Ți-am mai spus, o să fie bine. Toată lumea o sa te ajute, vei vedea.

Ieșim din baie și îi spun că trebuie să mănânc.

-Du-te în bucătărie și așteaptă-mă acolo. Eu mă duc să-l iau pe Jay și îți fac ceva de mâncare.

-Nu trebuie.

-Ba da, așteaptă-mă.

Fac exact cum îmi spune și mă duc la bucătărie. Îmi rezem capul în mâini și oftez epuizată. Nici nu mi-am dat seama când au intrat cei doi în bucătărie, doar atunci când Jay a început să-i spună ceva lui Jack. L-a așezat pe băiețel cu grijă lângă mine și s-a dus la frigider, dar a fost oprit de Slender care i-a spus că pregătește el cina. I-am simțit privirea tatălui meu asupra mea, dar nu a spus nimic.

O să încerc să fac tot posibilul de a nu mă mai stresa atâta și să am mai multă grijă de mine și de corpul meu. Oricum va fi bine. Dacă n-are de gând Jeff să mă ajute, atunci va fi Jack cel care va avea grijă de mine. Mă gândesc că atunci când o să afle Slendy voi dormi pe preșul din fața casei sau pe undeva printr-un copac, dar asta îmi trebuie. Oftez a nu știu câta oară de când am ajuns în bucătărie și schițez un zâmbet. Gata cu supărarea!

Încetul cu încetul s-au adunat cu toții la masă, dar bineînțeles că trebuia să așteptăm să fie gata cina. Slavă cerului că era totul ca înainte și nu era o atmosferă nasoală. Casa de nebuni tot de nebuni rămâne!

După ce a primit toată lumea câte o porție de cartofi o bucată de carne, și E. Jack și luat rinichii, am început să mănânc, dar m-am oprit ca să-i dau lui Jay să mănânce.

-CINE MAMA MĂ-SII MI-A LUAT CARNEA? țipă Ben ridicându-se de pe scaun.

-Aloo! E un copil mic aici, vorbește mai frumos! sar eu, imediat luându-l la bătaie.

Ben îmi aruncă o privire ucigătoare, iar apoi se întoarce spre ceilalți. L-am observat pe L. Jack abținându-se cu greu din a râde și am chicotit încet.

-Du-te să-ți iei alta, îi spun blondului.

-Nu mai e carne, zice Masky.

Acesta se așează înapoi pe scaun și mănâncă bonsumflat cartofii. Eh, norocul n-a fost de partea lui astăzi.

Jeff și-a schimbat locul și acum stă aprope de marginea mesei. Nici nu s-a atins de mâncare. În deosebire de Jack, rănile lui sunt în același stadiu ca la început. Îmi iau privirea de la el și continui să mănânc, încercând să-mi eliberez mintea de absolit toate gândurile.

-Um, Jack? îl întreb pe acesta în timp ce urcăm scările. Vrei să...

-Vrei să dorm cu tine? îmi zice, parcă citindu-mi gândurile.

Dau afirmativ din cap.

-E ok? Adică, nu te deranjează?

-Nu. Nu e ca și cum am face altceva, îi spun intrând în camera mea. Trebuie să fac un duș rapid, dar tu întinde-te.

Îmi iau pijamaua din pat și mâ duc la baie. După câteva minute în care mi-am pus toate gandurile în ordine mă întorc în cameră. Jack stă întins în pat lângă perete numai în boxeri. Mă pun lângă el și îmi închid ochii. Am avut o zi extrem de extenuantă. După puțin timp își pune brațele în jurul meu și îi simt respirația caldă pe ceafa mea. Singurele sunete care se mai aud în cameră sunt micile sforăituri ale acestuia.