ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 10

Sprijin chitara de perete şi îmi pun o pereche de pantaloni scurţi pe mine deoarece eram doar în chiloţi şi tricou. Privesc ceasul digital de pe noptieră care-mi indică ora 14:30. Ies din cameră doar pentru că mi s-a făcut foarte foame, dar o să mă întorc înapoi în întunericul meu. Mi-am pus papucii pufosi în picioare şi ies din cameră. Cobor scările rapid şi intru în bucătărie. Întind mâna ca să deschid uşa frigiderului şi doar acum observ sângele uscat de pe mâna mea. Eh. Analizez frigiderul şi nu găsesc nimic care îmi face cu ochiul. Caut în toate dulapurile cu mâncare şi spre norocul meu găsesc o pungă de chipsuri şi două energizante. Le ascund sub tricou şi fug înapoi în camera mea. Îmi scot pantalonii, trântesc lucrurile furate pe pat şi iau cu grijă laptop-ul de pe birou şi-l pun în pat. Îl pornesc şi sting lumina. Caut episodul 14 din Attack On Titan.

Şi uite aşa am terminat anime-ul după cinci ore. Mă gândesc să mă uit la altul. Hmm, Kuroshitsuji? Kurkshitsuji. Încep episodul 1, dar nu mă uit nici cinci minute că sunt deranjată de un dobitoc care intră la mine în cameră şi aprinde lumina.

-STINGE LUMINA, IDIOTULE! ţip la cel din cameră.

Mă dor ochii de la lumină după ce am stat atâta timp în întuneric.

-Idioată eşti tu. Slender a zis să cobori! spune Ben.

-Spune-i că n-am chef.

-Bine, dacă aşa vrei! zice şi pleacă.

După 20 de secunde uşa este trântită cu putere de perete şi un Slender nervos intră în cameră. El mă iau pe sus cu un tentacul şi iese din cameră.

-ALO, NENE, SUNT ÎN CHILOŢI! strig la el.

-Aşa, şi? De parcă idioţii ăia n-au mai văzut fete în chiloţi la viaţa lor, spune acesta calm, dar nervos în acelaşi timp.

-Vreau înapoi în camera mea şi în întunericul meu.

Mă zbat şi îi dau pumn în tentacul, dar degeaba.

-LASĂ-MĂ JOS!

Mă ignoră.

Ajungem în sufragerie, acolo unde erau toţi. Băieţii mă analizează din cap până-n picioare şi simt cum tot sângele mi se urcă în obraji.

-La ce vă holbaţi, idioţilor? mă răstesc la ei şi imediat îşi mută privirile în altă parte.

-O să fiu plecat trei zile, să dea dracu' să faceţi prostii că vă dau afară din casă şi acolo veţi rămâme toată viaţa voastră! AŢI ÎNŢELES?

-Da! spunem plictisiţi toţi la unison.

-Acum mă pot duce la mine în cameră? întreb eu.

-Du-te unde vrei! îmi răspune lunganul.

-Ce cur sexy ai! ţipă Jeff când urc scările.

Îmi pun mâinile pe fund ca să-l ascund, dar nu prea ajută la nimic. Nu mă cobor la nivelul lui, aşa că îl ignor.

Mă pun înapoi în pat şi dau play la episod. În sfârşit mă pot uita în linişte şi pace. Sper.

Azi n-am făcut absolut nimic. Doar am stat şi n-am făcut nimic.

SLENDER P.O.V

-Seamană leit cu Samantha, Slender, sigur este ea! îmi spune Offender.

-La asta mă gândesc de când am văzut-o. Oare e ea?

-Sigur este ea. Are foarma feţei ei, ochii ei, buzele ei, comportamentul ei. N-are cum să nu fie.

-Da, dar...

-Slender, uită-te mai atent la ea şi o să-ţi dai seama.

-Ştiu că este ea, dar ştii foarte bine că nu-i pot spune adevărul că ştii ce se va întâmpla şi nu mă pot risca să afle.

-Ştiu.

BRITNEY P.O.V

Mă ustură ochii de mor. Cred că nu mă mai uit astăzi la nimic. Sting laptop-ul şi îl pun frumos pe birou împreună cu mouse-ul şi cu mouse pad-ul.

Îmi pun pantalonii scurţi şi merg în bucătărie. Îmi pun apă minerală într-un pahar şi-l beau pe tot repede. Rămân sprijinită de bufet şi cu paharul în mână. Închid ochii şi mă bucur de puţina linişte pe care o am în acest monent.

-BAU!

Ţip şi scap paharul.

-Tu eşti idiot? îl întreb pe cel care nu prea are ce să facă cu viaţa lui.

Jeff râdea ca un tâmpit. Eu era să fac infarct şi el râde. Nu ştiu dacă toţi băieţii fac glume de-astea aşa proaste sau doar el.

-Dacă mai faci aşa ceva în viaţa ta jur că-

-Cred că acum ar trebui să-ţi spun că eu te-am speriat în seara aceea doar ca să dormi cu mine, mă întrerupe el.

Am luat cuţitul de pe bufet şi am vrut vrut să i-l bag undeva. El a luat-o la fugă şi eu după el. Toţi stăteau şi ne priveau, niciunul nespunând nimic. Ne întoarcem înapoi în bucătărie şi din neatenţie calc în cioburile de pe jos. Mă las în fund pe gresia rece şi încep să plâng de durere. N-am scos absolut niciun sunet.

Jeff se opreşte atunci când vede că nu mai sunt în spatele lui şi se întoarce în bucătărie. Se sperie atunci când vede sânge şi că plâng.

-Ce s-a întâmplat? întreabă el îngrijorat.

-Am călcat în cioburi.

El mă ia în braţe tip mireasă şi mă duce pe canapeaua din sufragerie.

-Hoodie, cheamă-l pe Slends! spune el, iar Hoodie execută.

Imediat apar cei doi.

-Ce s-a întâmplat? întreabă Sender.

-Am cam călcat în cioburi.

* * *

Slender mi-a scos toate cioburile din picior şi nu a fost deloc plăcut. Acum stau în pat cu piciorul bandajat, uitându-mă la Kuroshitsuji. Nu am voie să mă ridic din pat. Astea au fost ordinele lui Slends şi dacă vreau ceva trebuie doar să sun dintr-un clopoţel şi Jeff îmi va aduce. Da, asta a fost pedeapsa lui. Şi dacă mă credeţi, chiar îmi place treaba asta.

Mişc puţin din clopoţel şi Jeff apare plictisit în cameră.

-Ce mai vrei? întreabă frustrat.

-Vreau suc.

-Ce suc?

-Cola.

-N-avem.

-Atunci du-te şi cumpără!

-Ete, flori nu vrei?

-Trandafiri roşii şi albi, te tog! Ok, ok. Mountain Dew.

El vine imediat cu doza de suc.

-Mersi, eşti un scump!

El zâmbeşte fals şi după îmi arată degetul magic.