ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 18

Îmi scot cuţitul şi îmi ridic hanoracul şi bluza până la tăietură. Analizez cu atenţie rana.

-Ce urâtă e, hai să o facem mai frumoasă!

Îmi ridic mâna pregătită de lucrul pe care-l aştept de ani de zile. Vreau să fac asta. Oricum, pentru toţi sunt o ciudată, bună de nimic,  fraieră. De ce aş continua? Mereu a fost aşa. Mai bine dispar şi nu mai distrug vieţile oamenilor, nu? Poate mă găseşte vreun animal pe aici şi mă mănâncă sau ceva de genul, bine ar fi!

Simt lama cuţitului cum intră în abdomenul meu. Îl scot şi mai vreau să-l mai bag o dată, dar cad pe pământul rece şi umed. Acum sunt fericită, mi s-a îndeplinit  visul. De când îmi doream să fac asta, dar a apărut idiotul ăla de Jeff şi a distrus tot.

Curge o grămadă de sânge şi de-abia mai pot respira, dar ca de obicei trebuie să vină cineva şi să distrugă totul.

-Brit, ce mama dracului?! Ce s-a întâmplat? zice speriat de bombe L. Jack.

-Sunt bine, lasă-mă în pace, spun cu o voce super ştearsă. Şi uită de mine.

-Te-ai tâmpit la cap? Trenuie să te duc acasă! Mă ridică, dar nu pot să fac nimic, nu mai am putere.

-Nu! Lasă-mă! Vreau să mor! Nu vreau să mă întorc, vreau să mor odată! De ce nu poate nimeni să-mi asculte dorinţele? Nu vreau în locul ăla! spun plângând. El nu mă ascultă şi merge spre casă repede.  Ochii mi se închid şi mi se tot deschid.

Aud uşa deschizându-se şi o grămadă de voci. Simt că sunt pusă pe ceva moale şi o mână rece care se tot mişca pe corpul meu.

-Am găsit ăsta lângă ea, spune o voce.

-Ăsta e cuţitul ei, spune alta.

-Brit a fost înjunghiată zilele trecute în pădure.

-Şi de ce nu ne-ai zis? întreabă vocea groasă, care e probabil a lui Slender.

-Pentru că ea nu a vrut să ştie nimeni.

-Eşti mai prost decât credeam.

-Lă-sa...ţi-mă, spun eu storcându-mă de toate puterile pe care le mai am.

* * *

Deschid ochii încet observând că sunt în camera mea. Ce caut eu aici? De ce sunt încă vie? Mă ridic din pat şi observ că sunt îmbrăcată în pijama. Ce dracu? Mă pun în faţa oglinzii şi-mi ridic tricoul. Tăietura a fost cusută. Super! Ies din cameră puţin ameţită şi mă duc la baie. Intru fără să bat şi spre fericirea mea nu e nimeni. Chiar n-aveam chef să dau ochii cu cineva chiar acum. Dar de ce să fie totul frumos când poate intra cineva peste tine în baie, nu?

-Brit? Eşti bine? spune Ben îngrijorat. Brit s-a trezit! ţipă ca dobitocul.

În următoarea secundă aproape toată casa este în faţa băii şi se uită la mine. Mulţumesc mult, Ben! Eşti un drăguţ!

Aceştia mă bombardeaza cu o mie de întrebări, dar nu le răspund la niciuna. Apare şi Slender în spatele lor şi îşi drege vocea. Tace toată lumea şi se uită la el. Acesta îmi face semn cu mâna ca să vin la el. Intrăm în biroul lui şi mă aşez pe scaun.

-De ce ai făcut asta?

-Pentru că am vrut.

Dau să mă ridic, dar îmi spune să rămân acolo.

-Am aflat că ai fost înjunghiată în urmă cu câteva zile, de ce nu mi-ai spus?

-Trebuia?

-Britney, n-ai idee câte creaturi rele se află în pădurea asta. De ce ai ieşit noaptea singură?

-Pentru că aveam nevoie de aer.

-Aseară dacă nu te găsea Jack la timp puteai murii.

-Păi asta şi voiam să fac, dar de fiecare dată se găseşte cineva să-mi distrugă planul. Apropo, mersi că nu m-ai lăsat să-mi îndeplinesc dorinţa!

Ies şi urc în grabă scările. Îmi iau prosopul din cameră şi mă duc la baie să fac un duş. Măcar să nu put. Dau drumul la apă caldă şi aştept să se umple cada. Chiar am nevoie de o baie caldă. Renunţ la ideea de a mă sinucide. Dacă încerc acum pun pariu că o să intre cineva peste mine şi o să mă vadă dezbrăcată şi eu o să trăiesc cu gândul că acel cineva m-a văzut dezbrăcată, aşa că mai bine stau cuminte. După vreo oră mă hotărăsc că ar fi cazul să termin cu baia. Iau gelul de duş şi mi-l întind pe tot corpul. Iau şamponul meu şi vreau să-mi torn în palmă, dar nu iese nimic. Glumeşti, nu? Nu am ce face şi iau unul din şampoanele băieţilor. L-am ales pe ăla care miroase cel mai bine, bineînţeles. Îmi clătesc părul şi văd albastrul din părul meu ducându-se încet-încet şi el. Urăsc asta! Îmi fac un turban în cap şi îmi înfăşor prosopul în jurul corpului. Iau periuţa mea din suport şi pun pastă de dinţi pe ea. 

Ies doar în prosop pentru că am un cap sec şi nu pot gândi. Merg cât pot de repede spre camera mea, dar bineînţeles că se găseşte unu' să mă fluiere. Intru în cameră şi încui uşa. Îmi usuc părul şi dupa mă îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening gri şi cu un tricou alb pe care scrie "allergic to idiots". Ce coincidenţă.

Aud o bătaie în uşă şi mă grăbesc să o deschid.

-Prânzul este gata, spune Sally cu ursuleţul ei în mână.

-Nu mi-e foame, nu vin la masă.

Închid uşa, îmi iau laptop-ul de pe birou şi mă aşez în pat. Îl pornesc şi intru pe internet ca să caut un anime. Dar de ce să nu fiu deranjată, nu? Uşa se deschide şi văd un Slender puţin nervos.

-Masa e gata, spune acesta.

-Nu mi-e foame.

-Am zis că masa e gata!

Mi-am dat seama că trebuie să cobor şi m-am dat jos din pat şi mi-am strâns parul. Probabil dacă ziceam că nu cobor că n-am chef eram prinsă de un tentacul şi lăsată cu capul în jos ore întregi.