ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 9

Îl aşez pe pat pe Jeff şi îi scot peruca. Îi prind părul cu un elastic pentru a nu îi sta pe faţă. Iau doua discuri demachiante şi demachiantul şi îmi încep treaba. Îl dau cu puţin fard roz la ochi. Pentru a-l da cu tuş îmi bag un picior între picioarele lui (nu vă gândiţi la prostii) şi mă aplec spre el, feţele noasrte fiind destul de apropriate. Simt că obrajii îmi iau foc, dar nu le dau importanţă. Cred că şi Jeff a observat roşeaţa din obrajii mei pentru că râde încet.

-Nu te gândi la nimic! îi spun în şoaptă.

Îi fac un eyeliner perfect şi după mă apuc de sprâncene.

-Să le pensăm? Să nu le pensăm?

-NU! zice Jeff.

-DA! zice Sally.

-Hai mă că te fac frumos.

-Vrei să zici că sunt urât?

Nu ştiu ce să îi răspund. Nu, nu este urât, dar n-o să îi spun asta. Aleg să-i ignor întrebarea şi-mi continui munca.

După un sfert de oră este gata. Îi pun peruca blondă şi arată ca o fată, exceptând pădurea de pe picioare. Îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor şi îi fac multe poze.

-O să plăteşti pentru asta! spune el.

-Poate încerci să faci ceva că te-ai dus dracu'.

Eu şi cu Sally îl tragem de mâini până la parter.

-Ce prinţesă minunată! zice E. Jack.

-Frate, jur că am să te omor intr-o zi! zice nervos Jeff.

-O să te numesc păpuşica Jeffie! râd eu.

-Şi tu eşti pe listă,Britney!

Masky şi cu Hoodie şi-au adus aparatele foto şi i-au făcut poze lui Jeff.

-POZA ASTA VA AJUNGE ÎN ALBUM! strigă Masky.

-Ce album? întreb eu.

-Avem un album în care punem poze mai speciale, mă lămureşte L. Jack.

-Ca şi poza aia când stăteai peste Jack pe jos! continuă Masky. Am şi uitat de poza aia.

-Plus că va ajunge şi pe frigider! spune Ben cu o faţă drăcească.

-Nu ştiu cum pot trăi cu asemenea oameni în casă, se plânge Jeff.

-Jeffie, nici tu nu eşti mai presus, aşa că...

-Cine vorbeşte...

-PUŢINĂ LINIŞTE, AM UN ANUNŢ IMPORTANT DE FĂCUT! strigă Slender, dar nu-i dă nimeni prea multă importanţă. Noi râdem şi facem glume pe seama lui Jeff, iar el mai are puţin şi ne omoară pe toţi. Slender când vede că niciunul nu-l bagă in seamă, continuă. De săptămâna viitoare veţi merge la şcoală! continuă acesta cu o voce calmă, iar în încăpere se face linişte.

-CE? EU ÎN LOCUL ĂLA NU MĂ MAI ÎNTORC! MAI BINE MOR DECÂT SĂ MĂ ÎNTORC ACOLO! ţip eu.

-Sunt de acord cu ea. Mai bine stau închis în cameră toata ziua! spune Ben.

-Nu mă intereseaza ce ziceţi, toţi veţi merge!

Nu mai stau aici. Urc scările cu paşi apăsaţi şi trântesc uşa de la camera mea. Mă arunc în pat şi-mi afund faţa în pernă.

Poate ziceţi că sunt o isterică care vrea să atragă atenţia, dar nu e adevărat. Nu vreau să mă întorc în locul ăla. Mă simt foarte bine aici. Este miercuri. Mai am cinci zile la dispoziţie să mă gândesc la un plan ca să nu merg la şcoală aka închisoare. Bănuiesc că nu o să merg la aceeaşi şcoală, dar toate sunt la fel. Copii răi care-şi bat joc de unii mai slabi decât ei, doar ca să fie ei satisfăcuţi, profesori care-şi bat şi ei joc de tine şi-ţi spun că nu eşti capabil de nimic sau râd de tine doar din cauza unei greşeli minore. Lucruri grele pe care trebuie să le înţelegi şi să le înveţi, chiar dacă n-ai nevoie de ele pe viitor, dar tu tot te chinui să le toceşti, şi dacă nu le înţelegi, pentru unii eşti un mare prost. M-am săturat să fiu bătaia de joc a oamenilor, şi ăla este locul perfect pentru a face asta. Adorm plângând cu gândul la şcoală şi la restul lucrurilor.

•Dimineaţă•

Mă trezesc cu o durere de cap şi îmi doresc să rămân aici pentru tot restul zilei. Şi chiar asta o să fac. O să stau închisă în cameră şi în întuneric. Îmi iau cuţitul de pe birou şi mă joc cu el pe pielea mea, trasând linii mici. Simt acea usturime şi după furnicături, lichidul roşu ieşind la suprafaţă. Conectez căştile la telefon şi pornesc muzica la maxim, melodii de la Asking Alexandria răsunând tare în căşti. Mă întind înapoi în pat şi mă joc cu cuţitul în aer. Obiectul ascuţit îmi alunecă din mână şi cade pe pat lângă mine.

-Ups! Cât pe-aci! râd eu sadic.

Am oprit muzica şi mi-am scos căştile. M-am ridicat din pat şi am aprins lumina. Mi-am scos chitara electrică şi mi-am luat amplificatorul şi le-am conectat. Am început să cânt You Give Love A Bad Name de la Bon Jovi şi cu chitara şi cu vocea. Cred se auzea în toata casa, dar mă durea în cot. Aveam voce şi cântam bine, dacă aveam o voce nasoală nu mă mai chinuiam să deschid gura.

JEFF P.O.V

-Aţi auzit asta? întreb nedumerit.

-E Brit, ignor-o. Înainte vorbea singură. Cred că e nervoasă...şi nebună, zice Ben.

-Cântă bine. Ea cântă şi la chitară? întreb.

-Da. Când am mers cu ea să-şi ia lucrurile şi-a luat şi o chitară, zice E. Jack.

-Oare de ce a reacţionat aşa aseară când a zis Slends de şcoală? Adică nici eu n-am fost prea fericit, dar...zice Toby.

-Nu ştiu, nu mi-a zis nimic despre viaţa ei. Tot ce ştiu este că îi place ploaia.

-Ce este cu toată gălăgia asta? întreabă L. Jack coborând scările.

-Brit îşi varsă nervii doar.

Acum a schimbat melodia. Nu mai cântă You Give Love A Bad Name, ci Nothig else metter de la Metallica.

A trecut o oră şi ea încă nu s-a oprit din cântat. Restu' s-au trezit şi stau şi levenesc în sufragerie jucându-se jocuri video şi eu stau pe fotoliu într-o poziţie ciudată ascultând-o pe Britney cum cântă.