ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 37

Sorb ușor din cana cu cafea și-mi sprijin capul în mâna stângă. 

-Neața', îmi spune E. Jack așezându-se pe cealaltă perte a mesei. Îi întorc salutul și îi umplu cana cu cafea.

-Pari cam mahmur, am glumit eu.

-Cam? râde încet Jack. Pe fața lui se vede clar oboseala. Mă doare capul ca naiba și mi-e somn.

-Bea-ți cafeaua și te vei simți mai bine.

Intră și Jeff în bucătărie arătând ca un zombie și se duce țintă la frigider, dar spre dezamăgirea lui, e gol. 

-Frate, nu e nimic de mâncare în casa asta, se plânge brunetul și se așează lângă șatenul, care nu-și poartă masca.

-Am avut noroc cu Offender că ne-a salvat aseară, că altfel...

-Că altfel ce? se aude o voce groasă și ne speriem.

-Offender! am strigat eu nervoasă, căci ne-a speriat. Apropo, mulțumim pentru aseară.

Acesta dă din cap în semn de 'cu plăcere', își ia cafeaua și pleacă.

-Cred că a avut parte de o mică ceartă aseară, a spus Jeff.

-Mică? întreabă sarcastic Jack. Oricum, probabil a plătit pentru aseară.

-Ce vrei să spui? a spus Jeff.

-Eh...

-Ok, dacă nu mănânc am să înnebunesc, le spun celor doi schimbând subiectul.

-Mai sunt vafe, a spus Jeff când a deshis ușa dulapului.

-O să turbeze Toby când o să vadă că i le-am mâncat.

-La cât a băut aseară, nu cred că are chef de mic dejun, zice brunetul.

Mâncăm toate vafele, iar după, eu cu Jeff ne schimbăm pentru a merge la cumpărături. Îi trezim și pe Masky și Toby, Hoodie spunându-ne că vrea să mai doarmă.

Când intru în bucătărie pentru a lua o gură de apă, dau peste un tip care arăta ca Slendy, dar acesta poartă ochelari și este îmbrăcat mai diferit față de ceilalți trei.

Mă holbez la el, dar într-un final decid să vorbec.

-Ăă, tu cine ești?

Cel cu pulover maro se întoarce venind spre mine.

-Oh, tu trebuie să fii Britney! Eu sunt Trenderman, vărul lui Slender, încântat de cunoștință! spune acesta. Mi s-au povestit atâtea despre tine, și Iisuse, semeni așa mult cu mama ta!

Nu apuc să spun ceva că cineva apare în încăpere.

-Trendy! strigă fetița și îi sare în brațe.

-Te-ai făcut așa frumoasă! i-a spus strângând-o în brațe.

Ne ducem în living și vine și Slendy.

-Văd că deja ați făcut cunoștință, constată acesta, iar noi dăm afirmativ din cap.

Încet încet apar cu toții. Săracii de ei, parcă erau pe moarte. Peste fața lui Ben zici că a trecut o turmă de vaci. E. Jack îl ține pe Jay în brațe.

-Apropo! Nu știam că o duceți atât de greu, spune Trender.

-Cum adică? îl întreabă Masky.

-N-aveți niciun pic de mâncare în casa asta.

-Ah, da. Legat de asta. Eu cu ăstia trei, spun arătând spre Jeff, Masky și Toby, vom merge la cumpărături. Trebuie să mergem cât mai curând dacă nu vrei să turbeze Toby că nu mai are vafe, îi spun tatălui meu în șoaptă.

-Doar nu vreți să mergeți îmbrăcați așa?! sare Trender.

-Rahat! a spus Jeff.

-Iar începem! a spus și Masky.

-Arătați ca niște boschetari! Treceți toți trei sus!

Mă uit la cei patru cum se îndepărtează, băieții fiind ținuți de tantaculele nou venitului.

-Te vei obișnui cu chestiile astea, mă informează L. Jack.

După un timp se întorc arătând diferit. Jeff poartă o pereche de blugi negri tăiați, un tricou alb, simplu și o jachetă neagră de piele; Masky poartă niște blugi albaștri și un pulover bej, iar Toby pantaloni ca ai lui Jeff, un tricou gri și deasupra o geacă de piele. În sfârșit nu-i mai văd cu hainele alea. Râd la gândul meu și mă ridic de pe canapea.

-Acum că nu mai arătați ca niște boscheri hai să mergem! le spun și înainte să plecăm îi sărut fruntea lui Jay.

Toți ne-am ocupat de locurile feței care trebuie ascunse, iar acum arătăm complet diferit.

* * *

Pun în cărucior toate lucrurile de care mi se face poftă. Iau cinci pungi de chipsuri de pe raft și le arunc lângă celelalte lucruri pe care doar eu le-am ales.

-Cred că cu Britney însărcinată n-o să mai apucăm să mâncăm ceva în casa asta, a spus Toby oftând.

-I-ați vafele și lasă-mă pe mine în pace! îi zic aruncându-i o privire urâtă.

-Nu cred că ai nevoie de crize de gravidă chiar acum, în mijlocul magazinului, îi zice Jeff bătându-l pe umăr.

Îi înjur și îmi continui cumpărăturile. Am observat că unele persoane se uită un pic cam ciudata mine și nu cred că din cauză ca iau orice-mi face cu ochiul de pe raft. Mă îndrept spre Jeff și-l iau ușor de mână, fiind doar un gest prietenesc, simțind că am nevoie să fiu lângă cineva în acest moment.

-Jeff, cred că lumea mă recunoaște, îi șoptesc eu. Acesta îmi aruncă o privire ciudată.

-Fă-te invizibilă!

-Nu pot! Nu pot să dispar așa cât ai clipi! i-am spus eu.

-Ia-mă de mână și să nu cumva să dispari! mi-a spus Jeff strângându-mi mâna.

Ne-am dus la Toby și lui Masky și le-am spus ce se întâmplă.

-Mergem chiar acum să plătim și ne cărăm, a spus Jeff trăgându-mă până la casă.

Simt din ce în ce mai multe priviri asupra mea. Îi lăsăm pe cei doi băieți să se ocupe de cumpărături, iar eu și Jeff ieșim. Ne ducem într-un loc mai nepopulat. Mă întoarce cu spatele la oameni.

-Nu vreau să-ți fac speranțe false, fac asta ca să te ascund până vin băieții, îmi spune, iar eu aprob din cap. Își lipește buzele de ale mele. Limba lui trecuse peste despărțitura buzelor mele, strecurându-se în lăcașul meu umed. Mi-am încolăcit mâinile în jurul gâtului său. Când am rămas fără aer ne-am despărțit, ascuzându-mi fața în despărțitura gâtului său.