ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 17

Îmi pun gluga în cap şi mă pun în fund lângă perete. Îmi strâng picioarele la piept ca să mă mai încălzesc un pic. Îmi închid ochii, încercând să adorm ca să nu mai simt frigul. După cinci minute aud ceva. Am încercat să ignor sperând că ori mi s-a părut ori s-a mişcat unul dintre băieţi. Iar aud, dar de data asta un chiţăit.

-Aţi auzit şi voi?

-Ce? întreabă plictisiţi.

-Chiţăitul ăla.

-Ţi s-a părut doar.

-Deci nu aveţi şoareci pe aici?

-Nu, îmi spune Jeff şi răsuflu uşurată, doar şobolani.

În momemtul acela am început să ţip cât de tare am putut eu.

-Taci, bă beato!

Îmi scot telefonul din buzunarul hanoracului şi pornesc lanterna. Lângă uşă stătea ditamai şobolanul. Am început din nou să ţip.

-De ce am vrut să vin în locul ăsta? Mai bine mă ascundeam pe undeva. Mă făceam invizibilă şi mă băgam sub pat. Înainte îmi luam provizii multe şi gata. Of, mai bine rămâneam sus, băga-mi-aş picioarele.

-Tu omori oameni şi ţi-e frică de un amărât de şobolan?

-Mai lasă-mă şi tu! SLENDEEEER! VINO SĂ MĂ SCOŢI DE AICI!

-Nu te aude.

-Nu vrei să taci?

-Nu vrei să mă săruţi?

-Ba da, hai!

Mă apropii de "peretele" care ne desparte. Amândoi stăteau lipiţi de el şi se uitau miraţi la mine prin bările de metal. M-am apropiat de Jack, i-am ridicat puţin masca şi mi-am lipit buzele de ale lui. La început nu a ştiut ce se întâmplă, dar după mi-a răspus la sărut. I-am aruncat o privire fugară lui Jeff, care stătea lângă albăstrel şi se uita foarte mirat la noi, neştiind ce să facă. Sărutul nu a fost prea lung, dar suficient cât să-l induc în eroare pe Jeff.

-Ai greşit persoana, spune Jeff.

-Oh, da? Scuze.

-Fata asta este rea şi când este beată, să mor eu.

-Eh, asta e. Şi apropo.

-Ce?

-Poţi să mori liniştit.

-Mersi mult, apreciez!

-Cu plăcere! spun zâmbind.

M-am aşezat înapoi la locul meu sacru şi m-am culcat.

  •Dimineaţă•

Îmi deschid ochii obosită şi îmi întind oasele. Am dormit super prost în noaptea asta. Mă ridic în fund şi analizez încăperea în care mă aflu. E rece, întuneric, doar un singur bec care pâlpâie o luminează cât de cât. Am dormit atât de prost încât mă doare spatele groaznic. Şi nu doar spatele mă doare groaznic ci şi capul. Nu ştiu ce am făcut ieri sau azi-noapte, dar sigur n-am făcut bine.

-Uite că s-a trezit şi crizata beată! remarcă Jeff cu voce tare.

-Unde sunt?

-În noua ta cameră, îţi place? E frumoasă, nu?

-Mai lasă-mă Jeff. De ce sunt aici?

-Că ai fost fetiţă rea.

-Vrei să încetezi odată? Chiar n-am chef de tâmpeniile tale şi de faţa ta, aşa că lasă-mă!

-Văd că cineva s-a trezit cu faţa la cearşaf. Şi faţa mea n-are nicio problemă, cred că a ta are. Ai o faţă de împins vagoane! râde el.

-Jeffrey Woods, jur că te omor când ies de aici!

-Hopaaa, fetiţa s-a enervat, spune în timp ce se apropie de peretele care ne desparte. Nimeni nu-l poate omorî pe Jeffrey Woods, e prea bun. Şi în plus o începătoare ca tine nu poate să omoare o muscă. Eşti o fraieră care se crede prea bună şi prea importantă! Mamă, te poţi face invizibilă! Şi ce? Nu-i nimic important în lucrul ăsta. Ne-ai vandalizat casa ca să nu mergi tu la şcoală. Vai, ce lucru deştept, n-am cuvinte!

-Jeff, ajunge! îi spune Jack trăgând-ul din faţa mea.

-Eşti un bou infect, asta eşti! Eşti doar un prost care se ţine cu limba scoasă după mine, nici Smile nu stă cu limba atâta timp scoasă şi e câine! Eşti un nimic! ţip din toţi plămânii mei.

Simt o durere îngrozitoare acolo unde am rana. Nu am niciun pansament pus. N-am apucat să-mi mai pun. Tot ce fac este să-mi pun mâna şi să mă gândesc că va trece.

-Eşti ok? mă întreabă Jack îngrijorat.

-Da, n-am nimic.

Simt o lacrimă că-mi curge pe obraz. Sunt obişnuită cu astfel de jigniri, dar nu mă aşteptam ca cineva de aici să-mi spună asta. Nu credeam că le-am făcut ceva, că am i-am deranjat cu ceva. Nu credeam că sunt aşa un deranj pentru toată lumea, dar pentru absolut toată lumea.

M-am aşezat într-un colt departe de cealaltă încăpere şi mi-am dus picioare la piept. Rana mă durea al dracului de tare şi nu ştiam ce să fac. Tot ce puteam face era să aştept să vină cineva să mă scoată de aici.

-Te doare, huh? Aşa îţi trebuie! continuă Jeff.

-Taci dracului odată! ţipă Jack la el.

Îmi închid ochii şi îmi rezem capul de peretele rece şi murdar.

•După câteva ore•

Îmi deschid ochii care mă usturau îngrozitor. Nu se aude nimic, doar nişte paşi care se aud din ce în ce mai tare. După puţin timp se aude o cheie rotindu-se în broasca unei uşi. Sunetul se repetă. Uşa mea se deschide larg.

-Poţi ieşi, spune o voce.

Mă ridic încet şi merg până la uşă târşâindu-mi picioarele. O iau la stânga şi ies pe altă uşă. Urc scările cu atenţie şi după îndrept spre lumina slabă care indică ieşirea. Merg, merg şi tot merg până ies din întunericul care m-a bântuit toată noaptea şi aproape toată ziua. Toţi erau în sufragerie şi se uitau la noi. Îi ignor chiar dacă mă strigau şi urc la mine în cameră. Mă îndrept spre oglindă şi rămân şocată când mă văd. Aveam o faţă de tot căcatul. Îmi iau cuţitul şi îl ascund în hanorac. Ies din cameră şi cobor la parter.  Ies din casă trântind uşa. Merg prin pădure până decid că sunt destul de departe de casă.  Îmi scot cuţitul şi îmi ridic hanoracul şi bluza până la tăietură. Analizez cu atenţie rana.

-Ce urâtă e, hai să o facem mai frumoasă!

A/N Vreau vara asta să mă apuc de două cărţi yaoi, una fiind cu Ereri. Vreau să ştiu dacă ar vrea să citească cineva şi că merită să mă apuc de ele.